Opoziția- o adunătură de agresivi lăudăroși dar complet neputincioși

Unde sunt mitingurile de altă dată?

Victor Ponta și Crin Antonescu, liderii  opoziției se tot chinuie, de foarte mult timp, să aducă în stradă mulțimi de români năcăjiți, care ar trebui să-i ajute să se cocoațe în fotoliile puterii. Iar odată ajunși acolo, să-și pună în aplicare programul de guvernare. Un program vast și deosebit de complex, compus din două lozinci și cinci cuvinte: „Jos Băsescu” și „Demisia guvernului Boc”. Iar motivul invocat de ei cu orice ocazie, este că „actuala putere nu se mai bucură de sprijinul POPORULUI”. Că acest popor, în întregul său, a ajuns să-i urască pe cei de la putere într- atât de mult încât iese pe străzi, sătul de regimul portocaliu. Mai mult decât atât, după ce s-a dat cu cracii în sus pe la ăle curse automobilistice, Victor Ponta a început să se creadă „adevărata fată a Mamei Omida” și, dotat peste noapte cu har de prezicător a anunțat ieri ceea ce a dat el în bobi: că „Băsescu își dă demisia anul ăsta.” ?ê?£i nu oricum, ci exact „așa cum a fost cu Hosni Mubarak în Egipt.“ Ieșit parcă din hibernare,  Dan Voiculescu a ieșit la rampă și s-a trezit și el dându-și cu părerea: „În aceste condiții, răspunzând apelului civic și asumându-și rolul instituțional, Parlamentul are responsabilitatea de a demara procedurile de suspendare a președintelui. Aceasta este voința națiunii. Președintele Băsescu este repudiat de propriul popor”. Care popor bre? Păi cel care iese în pe stradă în mitinguri grandioase care adună la un loc mulțimi imense, de maximum 1500 de persoane. Sau un singur om, precum abulicul mecanic auto din Baia de Arieș.

 „S-au scremut munții…”

Încă de săptămâna trecută „televiziunile opoziției” – Antenele și nu numai – au început să lucreze pe principiul „picăturii chinezești” și s-au dat peste cap să-i convingă pe români că așa nu se mai poate. Veșnic prezenți în ograda lui Voiculescu, Gâdea, Badea și Ciutacu au făcut spume la gură explicându-le românilor că trebuie neapărat să protesteze. Iar duminică, în ceasurile târzii din noapte, când „ultrașii” fanatizați se războiau cu jandarmii, bălosul proprietar al „Paporniței cu înțelepciuni” s-a tot rățoit veninos la toată lumea, pulverizând în jurul său valuri pestilențiale de salivă. Ce au reușit până la urmă? Să-i convingă chiar și pe cei adunați în Piața Universității că nu doar „portocaliii” ar trebui măturați din viața publică ci toată clasa politică. Iar cafteala pe care și-a luat-o Ludovic Orban a fost un semnal deosebit de convingător. Un semnal că „poporul” pe care îl tot invocă ei, nu urăște doar guvernul Boc și pe Traian Băsescu, ci pe toate hahalerele care își spun politicieni. Inclusiv pe cele din USL.
   Expresie a zădărniciei unor eforturi care produc efecte nesemnificative, străvechiul proverb „S-au scremut munții, și au fătat un șoricel” își găsește în ultimele câteva zile, cea mai neașteptată confirmare. ?ê?£i asta în ciuda faptului că anunțarea și chemările la protest s-au făcut cu cele mai moderne mijloace de comunicare.  Mobilizați, ba de SMS-urile liberalului Fenechiu, ba de haitele de bloggeri de partid ori de veșnic adormitul Crin, care s-a trezit vorbind abulic și paralel cu prevederile constituționale despre demararea “suspendării în stradă” a președintelui, oamenii chiar au început să protesteze zi de zi, în Piața Universității.
Iar ieri, manifestația din centru Capitalei a fost dublată de mitingul de partid pus la cale de USL. Un miting la care ar fi trebuit să participe tot  „POPORUL” sătul de „regimul Băsescu”. Sau măcar zece mii de oameni cu care echipa „Anto-Ponta” s-a tot lăudat că-i va aduce în București. Până la urmă cei zece mii au fost doar vreo șapte mii. Păi se poate d-le Crinuț? La ultimele alegeri, matale ai obținut, doar aici, în buricul țării, 254.492 de voturi. Iar acum ce făcuși? Adică din cei peste un sfert de milion de simpatizanți bucureșteni care te-au dorit cândva la cârma țării, nu ai mai reușit să pui în mișcare decât o mână de oameni? ?ê?£i ăia aduși cu autobuzele de prin toată țara?

S-au dus vremurile …

Văzând cele câteva mii de oameni aduși pe sus cu autocarele de partid și debarcați într-un București pe care nu-l prea înțeleg îți vine imediat să te întrebi lovit de nostalgie: unde sunt mitingurile de altă dată? Poate că Victoraș Ponta e mai tânăr și nu-și prea mai aduce aminte furtunosul an 1990. Dar, ceva mai copt – la vârstă, nu și la minte- Crin Antonescu cel care-și plimba, pe atunci prin lume celebrul breton datorită căruia era alintat „Mireille Mathieu” trebuie să-și amintească acele vremuri. ?ê?£i cu siguranță, să le și regrete. Erau vremuri de grație, în care oamenii nu trebuiau să fie aduși la manifestații și mitinguri cu arcanul. Pe atunci nu exista Facebook, telefoane mobile, rețele de socializare și alte dichisuri dintr-astea care le fac viața ușoară activiștilor care pot să-și convoace lejer oamenii la proteste. Iar Televiziunii, unică și fidelă FSN-ului, ba i se împotmoleau carele de reportaj ba era ocultat de ceață deasă într-o zi însorită. ?ê?£i, cu toate astea, fără SMS-uri, fără băloasele chemări la luptă ale Ciutacului și fără zbieretele isterice ale Danei Grecu, zeci de mii de oameni se adunau de bună voie, săptămânal, doar în București. Zeci de mii de manifestanți care strigau la unison, fără să fie dirijați de cineva: „Nu mai vrem nici un pic, președinte bolșevic”. ?ê?£i tot pe atunci, sute de mii de români din toată țara îi cereau demisia unuia și aceluiași Ion Iliescu. Mii de oameni cereau adoptarea „Punctului 8” de la Timișoara și, reluând un slogan al Revoluției, îi băteau obrazul gros al zâmbărețului Iliescu scandând ”Noi suntem poporul, jos cu dictatorul”. Tot „Poporul” au fost și cei peste un milion de români adunați spontan, în București, la prima venire în țară a regelui Mihai. Acela era poporul, domnilor Uslinoși, nu voi și corul vostru de behăieli isterice în care nu mai credeți nici măcar voi înșivă.  

Vasile Surcel