In Scoala nr. 3 din Botosani, unele ore se predau intr-un mod mai aparte. Rromii au lectii atat in limba romana, cat si in limba materna. Indiferent de nivelul la care au ajuns cu studiul in limba romana, in clasa -I – rromani- sunt deja 10 elevi.
Primii din Europa la culturalizarea tiganilor
In clasa este si Rita, o tigancusa mai mare, frumusica foc. E in clasa a V-a. Rita da o mana de ajutor la deschisul cartilor, se misca cu multa dezinvoltura printre banci, ii sasaie pe copiii neascultatori si trage cu ochiul din cand in cand la mine si-mi zambeste. Dar copiii oricum nu o asculta. Au rupt cateva foi si se apleaca spre ele, mazgalindu-le cu pixurile pe care abia au invatat sa le tina in mana. Raman la fel de galagiosi ca in pauza. Isi aduc aminte ca mai aveau ceva de impartit din timpul recreatiei si se ridica din banca -sa rezolve problema-. Sunt la scoala doar de cateva zile si inca nu stiu ca trebuie sa vorbeasca doar cand sunt intrebati, ca nu au voie sa se ridice in picioare sau sa iasa din clasa. Invatatorul, Jupiter Borcoi, le citeste din manual, apoi scrie cate un cuvant pe tabla. -O nakh-, -o murs-, -i zuvli-… Timp de aproape o ora am auzit si citit sute de cuvinte tiganesti. O limba ciudata, cand melodioasa, cand abrupta. Un alfabet cu 40 de caractere imprastiate intr-un manual nou, incropit de proaspetii absolventi ai unei facultati de profil din Bucuresti. O limba care se vorbeste de milenii, dar care si-a desenat primele litere in urma cu 13 ani, la al IV-lea Congres al tiganilor, desfasurat in 1990 la Viena. De atunci incoace, toti tiganii de pe continent invata o singura limba. Ea se preda in Spania, Franta, Germania, Finlanda, mai putin in Grecia si Anglia.
Romania este pe primul loc in ceea ce priveste desfasurarea acestei activitati. La noi predau 300 de cadre didactice si invata aceasta limba peste 20.000 de copii. Primul profesor incepea aceasta munca in urma cu sapte ani, undeva pe langa Targu Mures. Era atunci privit cu suspiciune. Astazi nu mai e ceva extraordinar. La Botosani s-a intamplat -minunea- in urma cu trei ani. Doua eleve rrome au castigat intre timp medalii la olimpiadele nationale de profil. In judet sunt cinci profesori de rromani.Trei dintre ei predau in municipiu, la scolile 1, 2, 3, 4, 8, 10, Liceul Pedagogic, in ani separati sau pe grupe, comasati. Alti doi activeaza in teritoriu, unul la Cosula, altul la Flamanzi. Profesorii sunt absolventi sau cursanti ai unor facultati cu profilul socio-psihologic. Peste 1.000 de tineri din Botosani invata limba rroma.
-Hai sa facem o limba romana!-
Jupiter Borcoi, invatatorul, imparte folii. Inauntru sunt foi A4 puse doua cate doua, pe care o mana dibace a facut desene si a scris litere. Bobocii le iau in primire, le privesc o clipa cu curiozitate si asteapta sa vada ce se mai intampla. -Hai sa incepem de la Loredan-. Pe foaie e desenat un peste, in culori vii, si sus, in stanga, e scrisa litera -m-. Jos scrie -o macho-, adica -peste-. Copiii repeta in cor. La litera -D-, puradeii sunt nedumeriti, se lasa tacerea si in mintea lor rotitele se invartesc pana cand gasesc solutia: -bostan-, adica -o dudum-, dar ei inca nu stiau termenul tiganesc. Piticel, satul de-atata rromani, se trezeste vorbind: -Hai sa facem o limba romana!- Dupa care, vazand ca nu-l baga nimeni in seama, se strecoara printre banci, pe langa catedra si cand ajunge langa tabla se opreste. Ia o bucata de creta si incepe sa traseze pe dreptunghiul negru cateva linii timide. Ciresica, fetita in uniforma, il urmeaza, dar colegii ii parasc. Intre timp in banci incepe razboiul. Se bat de la foliile cu desene. Abia acum m-au depistat si toti copiii, alertati, se intorc spre -intrus-. Se face liniste. Ma privesc cu un amestec de curiozitate si intrigare. Probabil nu-si explica cine sunt si cum am ajuns acolo. O parte imi zambesc, altii raman seriosi si, din cand in cand, se intorc sa vada ce fac. Faptul ca scriu si eu ii nedumereste cel mai tare.
Rita are un manual de clasa a V-a si, pentru a le atrage atentia, invatatorul o pune pe fata sa citeasca. La fiecare propozitie o opreste sa traduca. Rita citeste tare, poticnindu-se in cuvinte, si copiii mai mici nu au rabdare sa stea sa o asculte. Se foiesc, susotesc, se imping si, exasperat, Piticel reuseste sa deschida usa si dispare pentru o vreme pe holurile scolii. Cand se intoarce, isi mai aduce un coleg, mai mare cu un an sau doi. Dupa ce se asaza si trage cu ochiul prin clasa sa vada care-i treaba, incepe sa cante. Jupiter Borcoi il lasa, pentru ca si copiii il asculta. Cantecul e despre scoala si foloasele sale si l-a invatat probabil de curand. Nu-i stie finalul, asa ca se opreste dintr-o data. Un coleg spune ceva in tiganeste si ceilalti hohotesc. Invatatorul ia manualul si citeste el insusi. Vocea sa ii fascineaza pe copii si pentru o vreme ii linisteste. Asta pana cand se ajunge iar la tradus. Reincepe harmalaia. Fiecare traduce in legea lui, se trezesc rostind cuvinte fara nici o legatura cu ceea ce se discuta la lectie. Este vorba despre o poveste. Cu lupul si oile. Langa text, autorii au desenat un lup fioros, rezemat in lehamite de copac, cu mainile impreunate pe pantece, privit cu duiosie de o oita. -Boboceii – o privesc fascinati.
Povestea limbii rromani e veche. Autori din Romania incearca sa o modeleze, sa-i intocmeasca un istoric. Sa demonstreze lumii ca exista o civilizatie. Ca tiganii stiu sa faca si altceva decat sa fure si sa cerseasca. Piticel nu stie ce il asteapta, deocamdata se simte bine in pielea lui. Atat de bine, incat, atunci cand se plictiseste de propria-i limba, solicita imperios: -Hai sa facem o limba romana!-
Dorina Balan
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
