La fel ca și-n celebrul roman al lui Orwell criza nu e aceeași pentru toți, deși se presupune că suntem egali în drepturi. Astfel, în timp ce sectorul privat face eforturi disperate de supraviețuire, iar angajații acceptă, fără comentarii, reduceri de salarii și ore suplimentare, în sectorul public așteptările sunt cele din vremurile cånd lăudata noastră economie duduia, spre ciuda întregii Europe. Funționarii publici intră în grevă pentru că nu li se mai plătesc sporurile care cel mai adesea depășesc cuantumul salariului, iar profesorii amenință cu justiția pentru că nu li se mai oferă, celor trecuți de 35 de ani, cei 100 de euro pentru cumpărarea cărților. Și să nu uităm că toți angajații de la stat nu concep să treacă anul fără majorări salariale, al 13-lea salariu sau prime de vacanță, avantaje înghețate în sectorul privat. Ai zice că în Romånia sunt angajați de rangul unu și angajați de rangul doi. Primii, cei din sectorul public, au drepturi salariale intangibile de criză, iar ceilalți, din sectorul privat, sunt practic obligați să susțină singuri „beneficiile“ recesiunii economice. Halal egalitate în drepturi! E nefiresc ca-n vremuri de criză funcționarii din instituțiile statului să se comporte ca și cum nimic nu s-ar întåmpla și să aibă aceleași pretenții salariale ca-n vremuri de normalitate. Pentru cei care se plång aproape zilnic la televizor și anunță că nu vor renunța la sporurile salariale le recomand cu căldură un schimb de experiență în mediul competițional din sectorul privat. Se înscrie cineva pe listă?
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
