-Locuri de munca bune si bine platite- este promisiunea politicienilor din lumea intreaga. Pentru a indeplini aceste promisiuni, guvernele trebuie sa dea frau liber puterii transformatoare a inovatiei. Faptele arata ca acele tari care isi formeaza resursele umane si incurajeaza aplicarea comerciala a inovatiei o vor duce mult mai bine decat cele care trec prin perioade ciclice de prosperitate comerciala.
Aceasta afirmatie poate fi calificata in prezent drept adevar general-acceptat insa unele guverne avanseaza mai rapid decat altele in ceea ce priveste promovarea unei economii bazate pe cunoastere care este cea mai promitatoare pentru cetatenii lor.
Un studiu recent al Bancii Mondiale referitor la fostele economii planificate la nivel central din Europa si Asia Centrala arata ca tari precum Estonia, Lituania, Slovacia, Polonia si Republica Ceha se descurca relativ bine in ceea ce priveste crearea conditiilor pentru transpunerea investitiilor facute in valori ale cunoasterii – educatie, infrastructura informatica si asa mai departe – in initiative de succes in domeniul productiei, comertului si prestarii de servicii.
Alte tari, cu precadere cele din Asia Centrala, risca sa iroseasca talentele cetatenilor lor si sa-i lase la limita prosperitatii daca nu creeaza stimulente pentru incurajarea inovatiei si daca elimina acele recompense comerciale care ar trebui sa vina odata cu aceasta.
Din Europa Centrala pana in Asia Centrala, tarile abordeaza aceste provocari prin prisma unei experiente comune de planificare centralizata. Cele mai multe dintre acestea au o mostenire demna de mandrie de realizari in domeniul educatiei si un numar mare de cercetatori. Cu aproximativ 3.500 de cercetatori la un milion de locuitori, Rusia are tot atatia cercetatori ca si Germania si Canada. Insa numai cateva tari din regiune au reusit sa transpuna aceste forte potentiale in inovatii viabile din punct de vedere comercial.
Una dintre probleme o constituie cheltuielile reduse alocate cercetarii si dezvoltarii, care se situeaza la mai putin de 1% din PIB. Acest procent este sub nivelul investit in cele mai multe state ale Uniunii Europene, care si-au stabilit o tinta de 3%, si sub o treime din cheltuielile alocate pentru cercetare si dezvoltare de catre Japonia si Statele Unite. Insa, aceasta este doar o chestiune de investitii prea mici.
La fel de importanta este sursa de finantare: doua treimi din cheltuielile pentru cercetare din fostele tari cu economie centralizata din Europa si Asia Centrala provin de la guvernele bine intentionate, care dau dovada de o slaba intelegere a pietei. In Europa Occidentala, proportiile sunt inversate, sectorul privat alocand 65 pana la 70% din finantarea totala. In Japonia, procentajul alocat de sectorul privat se situeaza la 80%.
Acest lucru este important deoarece guvernele economiilor in tranzitie au o experienta redusa in ceea ce priveste crearea de legaturi intre universitati si institutele de cercetare, pe de o parte, si intreprinderile private, pe de alta. Experienta ne arata ca fara aceste legaturi inovatia moare adesea inainte de a se naste. In tarile din Comunitatea Statelor Independente, de exemplu, cele mai multe organizatii din domeniul cercetarii sunt detinute de guvern, iar orientarea acestora este mai degraba spre a-si asigura finantare de la guvern decat de a servi nevoii de inovatie a intreprinderilor private. (Continuare in numarul viitor)
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
