Oil Terminal Constanța – pusă pe butuci de mafia politică ce căpușează societatea

Oil Terminal SA Constanța, societate cu capital majoritar de stat, ce  ocupa o poziție strategică în zona Mării Negre, fiind cel mai important operator pe mare specializat în vehicularea țițeiului, produselor petroliere și petrochimice lichide, se află de multă vreme într-o situație controversată determinată de atitudinea conducerii societății, acuzată că a subordonat interesele economice ale companiei unor interese politice de grup. Ultima  răbufnire a celor care lucrează la Oil Terminal a fost declanșarea grevei generale pe perioadă nedeterminată. Greva vine după ce 130 de comisari ai Gărzii Financiare au luat la puricat gestiunea companiei și după ce,  la solicitarea sindicatului reprezentativ, activitatea echipei manageriale a fost periată de către  corpul de control al ministrului economiei.  Potrivit liderilor de sindicat, la ultimele runde de negocieri, conducerea societății a acceptat creșteri salariale cu 1,5% și cu 2% de la 1 iulie. Oferta patronatului nu a fost acceptată de sindicaliști. Ei vor o majorare a salariilor cu peste 3 procente. „Noi avem revendicări de natură salarială, dar protestăm și față de atitudinea directorului Silviu Ioan Wagner care are o problemă de atitudine. Cu el nu se poate negocia. Este un tiran, un mic Ceaușescu“, a spus liderul de sindicat, Aurel Gheorghe .
” Nimeni nu ne poate face să renunțăm“, a mai adăugat  Aurel Gheorghe, menționând că oferta patronatului este total insuficientă în condițiile în care , în perioada 15 februarie – 1 mai 2012, angajații Oil Terminal muncesc doar patru zile pe săptămână conform unei decizii luate de conducerea societății, astfel fiindu-le diminuate salariile.
„Cu o majorare cu 2% a salariilor nu am recupera nici un sfert din banii pe care îi pierdem prin prestarea a patru în loc de cinci zile de munca“, a declarat liderul sindical.
Acesta a adăugat că greva generala ar mai putea fi stopată dacă ministrul Economiei l-ar destitui din funcție pe actualul manager al Oil Terminal, Silviu Wagner, pe care îl consideră o „persoană agresivă cu care sindicaliștii nu pot discuta“.
La rândul său,  managerul Oil Terminal, Silviu Wagner,susține că  motivele neacordării majorărilor salariale au fost discutate cu toți cei aproape 1.200 de salariați, aceștia știind că deși societatea a înregistrat pierderi de circa 3,2 milioane de lei în primele doua luni ale acestui an, ca urmare a crizei economice, niciun salariat nu și-a pierdut locul de munca.
Wagner susține că pentru luna martie se prefigurează alte pierderi, de circa 90.000 de lei, iar efectele unor majorări salariale ar putea face „extrem de incert“ viitorul societății Oil Terminal, aceasta putând intra în incapacitate de plată.
În ultimele patru luni, sindicatul Oil Terminal a organizat periodic acțiuni de protest atât la Constanța, cât și la București la ministerul Economiei, liderii sindicali discutând cu fostul și, respectiv, actualul ministru de resort.

Oil Terminal Constanța – în vârtejul grupurilor de interese

Despre situația de la Oil Terminal Constanța ziarul Curentul a atras atenția încă din septembrie 2009, în baza unor date primite de la avertizori de integritate în interes public.
Terminalul de la Constanța a fost înființat în anul 1898, purtând la vremea acea numele de Steaua Română, devenind cel mai mare operator pe mare, specializat în vehicularea țițeiului, produselor petroliere și petrochimice lichide și a altor produse și materii prime în vederea import/exportului și tranzitului.
Din 1990,  S.C. Oil Terminal Constanța a fost organizat sub formă de societate pe acțiuni cu capital majoritar de stat, care deține 60% din acțiuni, iar acționarul minoritar semnificativ este Fondul Proprietatea, cu o cotă de 10% din companie. Societatea deține capacități unice, resursele sale fiind mult râvnite de moguli mai mici sau mai mari, în interes propriu sau în interes CSI.
Accesul eficient la căile de comunicație rutiere și ferate, existența a trei mari depozite dotate cu rezervoare pentru produsele petroliere cu o capacitate totală de depozitare de 1.700.000 mc, o rețea uriașă de conducte de transport pentru încărcare/descărcare produse petroliere și chimice și capacități de încărcare/descărcare a produselor petroliere și chimice la rampele CF având o lungime totală de 30 km – toate acestea constituie un patrimoniu de o valoare de neegalat – cel puțin în zona Mării Negre.
Deși toate argumentele invocate  plasează compania Oil Terminal pe o listă exclusivistă a obiectivelor strategice de interes național, situația companiei în ultima perioadă indică un moment critic, atât din cauza crizei economice mondiale cât și din cauza managementului defectuos al societății.
Ziarul „Curentul“ scria în urmă cu doi ani despre  anchetele  ANAF și ale Corpului de Control ale ministrului Economiei, Adriean Videanu, care confirmau informațiile furnizate de avertizorii de integritate. Potrivit acestora, o rețea infiltrată la vârf este direct implicată în acțiuni de evaziune fiscală, de jaf pe față, prejudiciind societatea Oil Terminal cu complicitatea,  acoperirea sau chiar la îndemnul unor factori politici.
Ministerul Economiei și Comerțului, cel mai important acționar al Oil Terminal, cu o participație de 59,62%, l-a delegat pe fostul secretar de stat ?ê?£erban Tudor să se ocupe de strategia companiei constănțene, marcată de vidul de management după ce fostul general Vasile Miu s-a retras „din motive personale“ din post, în locul său fiind instalat interimar Silviu Wagner, șeful serviciului de pază și administrativ.

Paravanul Silviu Wagner

Informațiile pe care le deținem arată însă faptul că Silviu Wagner nu a fost adus întâmplător de la comanda unei unități administrative formate din 5 femei de serviciu și 4 măturători, apoi responsabil al serviciului de pază și în final așezat în scaunul de director al uneia dintre obiectivele de maximă importanță al economiei naționale. Datele noastre includ o interesantă trecere în revistă a activităților trecute ale acestui personaj, dar și fișe de evaluare profesională și medicală din care rezultă că acesta este „slab pregătit profesional, declarat din punct de vedere medical inapt pentru diferite activități, deoarece suferă de vulnerabilități la stres, fiind nevrotic și agresiv“. Nevroza nu l-a împiedicat însă să desfășoare o activitate politică susținută, trecând de la șefia PNȚCD Constanța, de unde a fost exclus „pentru grave prejudicii aduse partidului“ – în tabăra PD, unde a făcut echipă cu Stelian Duțu, Manafu Ionel și Banias Mircea, lideri locali strâns legați de omul de afaceri și traseistul politic Doru Viorel Onaca.
Intersecția intereselor de afaceri cu mediul politic nu mai reprezintă pentru nimeni o noutate, iar de regulă la întâlnirea acestor axe apar și elementele cu caracter infracțional, nivelate cu compresorul politic.
Contextul actual de la Oil Terminal nu face excepție de la regulă.
Scăderea profitabilității societății Oil Terminal, a capacităților sale și împingerea sa într-o zonă gri, are de-a face în mod clar – rezultă din dosarul pe care îl deținem – cu inferențele unor grupuri de interese din zona afacerilor cu produse petroliere – acțiuni infracționale organizate și controlate de un  grup de persoane plasate în poziții-cheie care desfășoară de o lungă perioadă de timp trafic cu produse accizabile, prin încălcarea flagrantă a prevederilor legale.

Destabilizarea financiară a societății  – imputată directorului

Concluziile controlului tematic efectuat de minister la compania Oil Terminal apreciază că actualul director general „și-a depășit atribuțiile, fapt ce a dus la destabilizarea financiară a societății“. Un contract al Oil Terminal cu o firmă implicată în tranzacții ilegale, Byotech Prod General SRL, a dus la prejudicierea societății cu o sumă de 863.504 RON, reprezentând acciza aferentă derulării contractului, care cădea în sarcina Byotech, precum și amenda.
Directorul general a dispus plata fără să treacă decizia prin Consiliul de Administrație, iar „exercitarea abuzivă a mandatului, pe de o parte, și incompetența acestuia pe de altă parte, reies și din adresa înaintată Consiliului de Administrație referitoare la accize stabilite prin PV de control nr. 9904/30.07.2009 din care rezultă că acciza nedatorată a fost plătită cu mult înaintea luării la cunoștință de acest fapt de către Consiliul de Administrație și de mențiunea aberantă „în situația în care nu se va recupera suma mai sus menționată, aceasta va fi înregistrată ulterior în cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal“.
Raportul mai atrage atenția asupra faptului că „acțiunea în regres față de Byotech este costisitoare (taxe de timbru, avocați), de durată și fără o posibilitate reală de recuperare a prejudiciului (în situația în care debitorul intră în faliment). Efectuând un calcul matematic simplu la prima vedere, suma prejudiciilor constatate mai sus reprezintă în mare parte profitul societății pe un an financiar“ (vezi facsimile).

Afacerea Byotech – via Onaca

Byotech Prod General SRL aparține unui cetățean moldovean – Alexandru Aldabaev – și unui personaj mai mult decât dubios, Sorin Sima, cercetat de DNA pentru evaziune fiscală, fals, uz de fals, înșelăciune și fals privind identitatea, afacerile derulate fiind tot cu motorină. Administratorul Byotech, Florian Comorod, este un fost pușcăriaș, grațiat în 1995 de fostul șef de stat, Ion Iliescu.
Alexandru Aldabaev a obținut și cetățenia română și mai deține și SC Inconex Com SRL, cu reprezentanță și în Prahova, care se ocupă de construcții și montaj. Cu tot trecutul maro al deținătorilor acestei firme, susținători politici la nivel înalt au introdus-o în afacerile cu Oil Terminal.
Recomandați de fostul director general, Gabriel Daraban, prin intermediul unui alt fost director – Ogreanu Vasile, gruparea Byotech Prod General SRL începe să pună bazele derulării unei afaceri în terminalul de containere încă din anul 2008, când firma se afla sub contract de prestări servicii cu SC Oil Terminal SA, având încheiat un contract de prestări servicii, respectiv nr. 358/C/2008, dar pe care nu se desfășoară activitate în perioada derulării contractului, ținåndu-se ca firmă de rezervă pentru tranzacțiile ilegale ulterioare ce urmau a se pune la punct în anul 2009.
Datorită refuzului directorului. Vasile Miu de a se relua activitățile de trafic de motorină, după o perioadă de staționare  firma este reactivată brusc, cu implicarea clară a lui Vasile Ogreanu, Onaca Dorel, Banias Mircea, Wagner Silviu și Tudor ?ê?£erban, în prima fază prin notificarea unor modificări transmise către Daraban Gabriel, în perioada aceea director comercial, prin care societatea anunța că își schimbă sediul social și denumirea, adresă transmisă în mod direct lui Daraban, ulterior ajunsă la Ogreanu.
Se dă astfel semnalul că se dorește reînceperea traficului de motorină pe o nouă filieră. Dându-se acordul de modificare a firmei, s-a pus la punct pregătirea pentru evaziune pe domeniul accizei la motorină, mergându-se la actualele modificări doar pe partea de documente de livrare, nesolicitându-se noile documente de antrepozit și scrisori de garanție. Sunt acceptate modificările legate de noua denumire și adresă, autoritățile și scrisoarea de garanție fiind date pe altă firmă și altă adresă, și număr de înregistrare la ORC.
Legătura directă dintre Onaca Viorel și secretarul de stat ?ê?£erban Tudor se demonstrează prin adresa nr. II 10924/23.06.2009, în care rezoluția secretarului de stat aviza ferm inițierea unui  „contract de prestație cu firma Exoil Services“, firmă controlată în totalitate de Onaca, având ca administrator pe Anghel Emil, acesta fiind persoana care a preluat toate firmele lui Onaca după alegerea acestuia într-o funcție publică, rezoluția secretarului de stat nefiind bazată pe un calcul economic în prealabil referitor la tipurile de marfă ce urmau a se derula prin intermediul Oil Terminal, ci cu o impunere categorică a unui contract.
Genul acesta de afaceri  a adâncit dezastrul financiar  al unei societăți de importanță strategică pentru țară. Având în vedere că recent premierul le-a trasat sarcină instituțiilor abilitate să se aplece cu o atenție sporită asupra evaziunii fiscale, poate a sosit vremea ca cei care au împins în prăpastie Oil Terminal să răspundă pentru faptele lor.

Mihaela Dobrescu