O Romanie prospera intr-o Europa unita

Corneliu Vadim Tudor: Mesaj de salut la deschiderea Forumului Economic Romania Mare

Doamnelor si domnilor,

Imi revine datoria placuta de a deschide lucrarile Forumului Economic Romania Mare. Am, totodata, bucuria de a ura ,,Bun venit- oaspetilor romani si straini si de a le multumi, calduros, pentru acceptarea invitatiei noastre. Atata timp cat niste oameni, de diferite nationalitati, profesii, orientari si convingeri se pot intalni pentru a dezbate problemele economice ale unei societati – intr-un cadru mai mult stiintific decat politic -, inseamna ca nu e totul pierdut si ca ea, acea societate, inca mai are o sansa. In tratatul sau de morala, Epictet spunea ca barbaria incepe atunci cand ne pierdem amabilitatea. In seria categoriilor fundamentale ale existentei nu figureaza si amabilitatea, fireste, dar ea este precum mortarul sau liantul, care leaga strans caramizile edificiului social. Dupa 7.000 de ani de istorie scrisa, deci constienta, specia umana se pare ca a gasit cea mai buna forma de organizare sociala – care nu e perfecta, desigur, dar poate asigura pacea, prosperitatea si dezvoltarea durabila. O reuniune economica nu va fi niciodata la fel de efervescenta si atractiva ca o reuniune culturala sau sportiva, unde totul e spectacol de sunet si lumina, cu majorete seducatoare. Insa fara reuniunile economice nu pot avea loc reuniunile culturale si sportive, pentru simplul motiv pe care l-a enuntat dictonul latin atat de cunoscut: -Primum vivere, deinde philosophare- – -Intai sa traim si apoi sa filosofam-. Iata de ce n-am sa filosofez nici eu pe marginea acestui subiect, care are propriile sale legitati. Efectul politicilor bune sau proaste in materie de economie nu se constata imediat – asa cum, de exemplu, se constata esecurile in chirurgie sau in traficul rutier, feroviar si aerian, cand accidentele produc victime. Indraznesc sa compar o strategie economica cu glicemia: cine reuseste sa-si tina glicemia sub control va trai mult si bine, fara -reparatii capitale-; cine nu va reusi asta va avea probleme din ce in ce mai mari, la nivelul intregului organism, fiindca diabetul ataca ochii, rinichii, vasele sanguine etc. Nu-mi place sa personalizez, dar am sa dau un exemplu pe care il consider mai mult decat graitor: e vorba de un coleg de-al nostru de parlament care a fost detinut politic. Atat timp cat a zacut in inchisoare, vreme de aproape 10 ani, n-a avut diabet, fiindca hrana era putina, iar turta de malai pe care o manca zilnic continea enzima numita ,,zeina-, foarte eficienta impotriva zaharului din sange; imediat cum a fost eliberat si a inceput sa manance bine, sa bea si el o sticla de vin, s-au ivit dificultatile, pentru ca, in scurt timp, sa aiba o glicemie foarte ridicata, de 330 de unitati. In linii mari, cam asa se prezinta situatia si cu economia romaneasca: scapata din temnita unor puternice constrangeri si restrictii, care au durat 45 de ani, aceasta a dat de bine, la inceputul anilor *90, a consumat rezervele valutare si asa-zisele parti sociale, dupa care au aparut problemele circulatorii, blocajele, accidentele. Fireste ca situatia e mai complexa, dar nu-i strica limbajului economic o restructurare, o revitalizare chiar prin comparatii ceva mai pitoresti, pe care publicul necunoscator le poate asimila mai usor. Poetul german Heinrich Heine are o fraza de spirit, care ar putea figura ca motto al unui tratat despre erorile comise in economie: -Marele necaz al lumii noastre – scria el – este ca Dumnezeu a facut prea putini bani-. Asa e, Dumnezeu a facut bani putini, fiindca are grija de noi – dar, in schimb, a creat aceasta mina de aur care este creierul omenesc, resursa inepuizabila de idei, de bogatie. Acelasi Dumnezeu care ii spunea lui Moise, in Deuteronom: -Totdeauna vor fi saraci in tara-. Acelasi Dumnezeu care il invata pe Iosif sa talmaceasca visul faraonului, despre cele sapte vaci slabe care le mancau pe cele sapte vaci grase, pentru a lua masuri de prevedere inca din timpul celor sapte ani de belsug ca sa nu moara lumea de foame in timpul celor sapte ani de seceta. A fi un bun economist inseamna a prevedea. A anticipa. A lua masuri din vreme. Ce este altceva economistul decat un econom devenit om de stiinta?

Doamnelor si domnilor,

Unii, care se multumesc sa se mentina la nivelul stampilelor si etichetelor, au pretins ca Partidul Romania Mare n-ar avea un program economic. Asta, de parca ar fi greu sa ai un program, indiferent in ce domeniu. Un partid politic poate avea, in principiu, orice fel de program, de la cel economic pana la cel spatial. Important este ce faci cu un asemenea program, unde il aplici si cu ce rezultate. Nu numai ca noi, cei de la PRM, avem, inca de la inceput, din anul 1991, un program economic, pe care l-am ajustat si l-am adaptat in functie de realitatile in continua miscare ale tarii si ale lumii – dar putem furniza, oricand, cele mai bune solutii pentru iesirea din criza. Fiindca realitatea dramatica aceasta este si trebuie privita in fata: economia noastra este in criza. Iar aceasta criza este o parte din marea criza de sistem. Tara noastra e supusa, involuntar, la cel putin doua socuri termice: desprinderea de o economie supercentralizata si provocarile globalizarii. Nu puteam banui asta, in 1976, cand, in sediul Ambasadei SUA la Bucuresti, i-am luat un interviu celebrului Alvin Toffler, aflat, pe atunci, intre -Socul viitorului- – care aparuse – si -Al treilea val-, care urma sa apara. De profetiile astea nu poti sa fii sigur nici macar atunci cand s-au implinit. Daca in 1990 se spunea, indeobste, ca nimeni n-a mai parcurs tranzitia de la socialism inapoi, la capitalism, si ca inaintarea se face haotic, intr-o bezna de nepatruns – iata insa ca, de cativa ani, avem un reper, un far luminos, in noapte: obiectivul aderarii la Uniunea Europeana! Pentru cine stie sa vada si sa inteleaga, aceasta tinta reprezinta un sistem de referinta exceptional, in functie de care ne slefuim si ne maturizam mai rapid. Generatia noastra are o sansa unica: aceea de a prinde stafeta intinsa, cu generozitate, de Occidentul European. Occident care ne asteapta ce ne asteapta, ne ajuta ce ne ajuta, dar nu poate alerga el in locul nostru. Lucian Blaga are un aforism splendid: -Cu penele altuia te poti impodobi, dar nu poti zbura!- Economia romaneasca se afla acum la rascruce de drumuri. Suntem obligati sa alegem: ori grabim reformele – unica sansa de a fi admisi, in 2007, in Uniunea Europeana si de a ne schimba, in bine, conditia istorica; ori vom fi nevoiti sa ne resemnam, naufragiati pe insula saraciei. Optimistii spun ca acesti 14 ani reprezinta o experienta din care trebuie sa tragem invatamintele necesare. Asa cum trebuie sa invatam si din experienta tarilor din jur, care au pornit in cursa, ca si noi, de la acelasi pocnet al pistolului de start, care a fost anul revolutionar 1989. La noi lucrurile au mers mai greu: interese si orgolii prea mari si, de ce sa n-o recunoastem, o relativa departare geografica fata de Occident, in special fata de motorul franco-german. Iar populatia nu mai are rabdare. Si ma refer la populatia vie, cu nevoile ei zilnice, nicidecum la -capul de locuitor- al cifrelor statistice. Statistica nu se revolta, dar populatia da, ea se revolta. Aduceti-va aminte de revolta din decembrie 1989, al carei combustibil a fost starea de spirit din ce in ce mai proasta, generata de un nivel de trai care devenise imposibil de suportat. Astazi, Romania nu mai are timp de pierdut. Ea are nevoie de un ansamblu de politici economice si sociale bine articulate, cu actiuni eficiente in economia reala, in economia monetara si in economia publica. Numai un astfel de ansamblu poate asigura o baza solida pentru revigorarea intregii societati. O tara ca Romania nu e greu nici de condus, nici de hranit. Un studiu elaborat de organismul ONU in materie, Food and Agricultural Organization, stabilise in urma cu cativa ani ca solul tarii noastre, fauna si vegetatia, livezile cu pomi fructiferi, regimul hidrografic extrem de bogat, pestele din Delta Dunarii si din apele continentale ale celor 200 de km ai litoralului romanesc al Marii Negre, toate acestea, deci, sunt capabile sa hraneasca peste 80 de milioane de locuitori. Ce ne lipseste, oare? Ne lipseste vointa politica unitara ca, independent de partidele aflate la putere, sa aplicam strategia optima pentru garantarea sigurantei alimentare a populatiei. Si nici macar nu e greu! Tarile din jurul nostru nu se scalda in resurse. Dar au actionat, cu fermitate, sa-si ridice performanta, sa obtina cresteri pe verticala, bazate pe productivitate si eficienta, resursa nr. 1 fiind organizarea rationala a muncii. Acum, le ajuta piata, care are ca suprem criteriu eficienta economica. Si noi, romanii, avem nevoie de fermitate. Poate ca nu intamplator sigla forumului nostru da, in limba romana, cuvantul FERM – care l-a facut atat de bucuros pe unul dintre cei care au actionat pentru organizarea si buna desfasurare a manifestarii, dl senator Dorel Onaca. Noi, cei de la Partidul Romania Mare, dorim o crestere economica sanatoasa. Ne-a devenit, tuturor, limpede ca alternativa viabila la economia de comanda o constituie dezvoltarea sectorului privat care, pana in acest moment, s-ar fi cuvenit sa devina preponderent in economia romaneasca. Statul acela paternalist, care ajuta pe toata lumea, printr-o redistribuire din ce in ce mai deficitara a saraciei – ei, bine, statul acela omnipotent si, totusi, atat de indepartat de natura conditiei umane a disparut. Trebuie gasita o alta locomotiva. Trebuie sa ne descurcam singuri, fiindca interesul e al nostru si al copiilor nostri. Acum, spatiul de manevra este mai mic decat in urma cu 14 ani. In 1990, numarul pensionarilor din sistemul asigurarilor sociale de stat era de 2,4 milioane, in comparatie cu numarul salariatilor contribuabili la buget, care depasea opt milioane. Astazi, raportul lor s-a inversat: numarul pensionarilor din sistemul asigurarilor sociale a ajuns la sase milioane, iar numarul contribuabililor a scazut la 4,5 milioane. Trebuie sa privim realitatea in fata si sa recunoastem ca traim intr-o tara in care putini oameni muncesc – si nu e vina lor. Dar a cui e vina? Eu, unul, cred ca nici macar nu mai conteaza si a cauta acum responsabilitati n-ar reprezenta decat o pierdere de timp. Haideti sa admitem faptul ca am intrat, totusi, de trei ani, in mileniul III, ca ne aflam intr-un nou ciclu istoric si ca datoria navigatorului, aflat la timona, este sa priveasca inainte. La fel ca si democratia, gandirea pozitiva se invata. Iar aceasta gandire pozitiva ne-a indemnat sa organizam o Agora, pentru a ne sfatui intre noi, pentru a crea o -furtuna de idei- si a sti ce sa spunem poporului nostru, ca sa ne urmeze. In stiintele exacte, asa ceva se numeste -cercetare fundamentala-. Noi credem ca o asemenea cercetare poate si trebuie sa existe si in economie. Romania a avut, de-a lungul timpului, mari economisti, de la Petre Aurelian si Constantin Garoflid pana la Vintila Bratianu, Stefan Zeletin si Mihail Manoilescu. Avem o traditie remarcabila in domeniul gandirii economice si nu e cazul sa reinventam roata. Noi plecam de la premisa ca ceea ce e bun pentru lumea civilizata e bun si pentru tara noastra. Vremea experimentelor inutile a trecut. A venit vremea maturizarii si a constructiei durabile. Noi, cei de la PRM, suntem deschisi tuturor initiativelor, in conformitate cu tipul de societate pe care dorim sa-l edificam: capitalismul popular. Adica acel capitalism prefigurat, cu 400 de ani in urma, de Regele Henric al IV-lea, care zicea: -Visul meu este ca fiecare francez sa aiba, duminica, o gaina in oala-. Putina lume stie ca sintagma -economie politica- a fost creata de Jean-Jacques Rousseau, in urma cu circa 250 de ani. Poate ca, daca marele ganditor ar fi trait azi, ar fi inversat ordinea in ecuatie, fiindca, dupa doua razboaie mondiale dictate de ratiuni de expansionism economic si dupa experienta lagarului sovietic, omenirea are nevoie mai putin de o -economie politica- si mai mult de o -politica economica-. In limba romana, intre piata si viata nu este decat o diferenta de o litera, adica o fonema, in limbajul lingvistilor. Eu cred ca, pentru a avea o economie functionala de piata, trebuie sa dam viata acestui domeniu. Asadar, sa o scoatem din paginile statisticii, ale referatelor, comunicarilor si tratatelor teoretice, pentru a o pune in slujba oamenilor. As compara economia cu o masina mai grea decat aerul care, prin nu se stie ce miracol, totusi se ridica de la pamant, ia altitudine si functioneaza. Da, suntem pentru investitii straine autentice! Da, suntem pentru privatizare! Da, suntem pentru aderarea la Uniunea Europeana! Inchei, dorind succes lucrarilor acestui Forum Economic, de care Romania are nevoie si care sper sa marcheze inceputul unei frumoase traditii.

15 noiembrie 2003

Senator Dorel Constantin Onaca: -Suntem parte a Europei, iar viitorul nostru este, fara indoiala, legat de Uniunea Europeana-

O componenta importanta in cadrul procesului de dezvoltare economica a Romaniei o constituie atragarea de investitii straine, prin asigurarea unui tratament egal si nediscriminatoriu intre investitorii straini si romani, dezvoltarea de relatii de parteneriat intre sectorul public si cel privat, realizarea de activitati promotionale. Toate aceste masuri pot contribui la cresterea performantelor si competitivitatii industriei si la integrarea economiei Romaniei in cea europeana si mondiala.

Pe viitor este necesara dezvoltarea unor retele de infrastructura specializate si eficiente, conform standardelor internationale, care sa asigure afirmarea pozitiei Romaniei ca principala placa turnanta a transporturilor europene si intercontinentale pe principalele rute geografice Est-Vest si Sud-Nord; organizarea retelelor nationale pentru toate modurile de transport, pentru o mai buna acoperire a teritoriului; asigurarea unei cat mai mari securitati in transport si a protectiei mediului inconjurator.

Integrarea infrastructurii romanesti in retelele europene de transport se bazeaza pe promovarea interconectarii si interoperativitatii retelelor existente prin focalizarea asupra unor artere de transport specifice, situate pe traseul celor 10 coridoare paneuropene de transport, care strabat mai multe tari si leaga principalele centre economice si sociale ale acestora.

Partidul Romania Mare priveste spre viitor cu speranta, dar si cu realism. Avem de parcurs un drum lung si presarat cu dificultati, pana vom reusi sa reducem semnificativ inegalitatile de dezvoltare, dar suntem parte a Europei, iar viitorul nostru este, fara indoiala, legat de Uniunea Europeana. Insa pentru a ne indeplini dezideratul european este necesara o vointa politica autentica, indreptata mai mult catre obtinerea unor rezultate pozitive concrete si mai putin catre succese statistice sterile.

Anunt

La Forumul Economic Romania Mare au participat: Mugur Stet – reprezentantul Bancii Nationale a Romaniei, Guven Gungor – secretarul general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri Turci din Romania, Corneliu Ciontu – vicepresedintele Camerei Deputatilor, Cristian Ionescu – vicepresedintele CNVM, Michael Jegede – presedintele Camerei de Comert Nigeriano-Britanice, Florea Dumitrescu – doctor in economie, Gheorghe Funar – primarul municipiului Cluj-Napoca, Alexandru Ciocalteu – directorul Spitalului -Sf. Ioan-, senator Dorel Constantin Onaca – presedintele Delegatiei Permanente a Romaniei la Adunarea Parlamentara de Cooperare Economica la Marea Neagra, Cristian Buzea – secretarul Comisiei de industrii si servicii din Camera Deputatilor, Carol Dina – presedintele Comisiei de privatizare din Senat, Constantin Baciu – senator, Ioan Baldea – presedintele Comisiei pentru agricultura din Camera Deputatilor, Doru Dumitru Palade – deputat, Nicolae Patru – presedintele Comisiei de agricultura din Senat, Ioan Miclea – deputat, Lucian Bolcas – liderul Grupului parlamentar PRM din Camera Deputatilor, Alexandru Cocias – specialist in probleme financiar-bancare, Vasile Horga – senator, Daniel Ionescu, secretarul Comisiei de buget finante din Camera Deputatilor, Petru Calian – jurist.

Cuvantarile participantilor la FERM vor aparea succesiv in aceasta pagina.

Romania: Drumul ireversibil catre viitor

Editura Fundatiei Romania Mare a tiparut sub titlul Romania*s one way ticket to the future (Drumul ireversibil al Romaniei catre viitor) o culegere de declaratii si discursuri ale presedintelui Partidului Romania Mare, Corneliu Vadim Tudor, care vorbesc despre perspectiva politica internationala a autorului lor. Cartea este insotita de o ilustratie fotografica bogata si variata, infatisandu-l pe autor in postura lui politica interna si internationala si in ipostaza lui de om de cultura. Istoricul si gazetarul Radu Toma semneaza un cuvant inainte pe care-l reproducem mai jos.

-Romania*s one way ticket to the future-

Mai mult decat suficiente pentru o viata de om, scriitorul, ziaristul, sociologul si politicianul Corneliu Vadim Tudor, doctor in istorie, isi asuma, cu mandrie, trei vocatii: de crestin, de roman si de european. O data cu aceaste scrieri, cititorul o va descoperi pe a patra: cea de neobosit fondator al -satului universal-, vocatia sa internationala. Astronautii care se intorc dintr-o misiune spatiala vad mai intai o planeta albastra acoperita, pe alocuri, de fuioare de fum, apoi un disc crescand tot mai mare si inghitind spatiul negru din jurul sau, apoi insule si contururi de continente, simt, la urma, zdruncinatura binecuvantata a pistei de aterizare si, in sfarsit, in bratele sotiilor si ale copiilor, se intorc in casuta mica, din cartierul mic, din marele oras. Exact invers decat ei, Vadim a plecat din casuta mica, din cartierul mic, din marele oras si astazi, in zbor de pasare cosmica, vede, lucid, planeta albastra invaluita intr-o pacla de pace precara si razboaie statornice. Vede turme electronice, opulenta, supravietuire, mizerie, coruptie, stradanie, defaimare, compasiune si onoare. Munca sa zilnica produce ceva foarte important: un -concentrat de speranta- pentru Romania, pentru romani si, probabil, pentru cei mai multi locuitori ai planetei vopsite in culoarea sus-amintita.

Radu Toma