Incompetența ministrului Bode afectează imaginea guvernului Ungureanu

Modul în care ministrul economiei, Lucian Bode, se joacă de-a privatizarea Cupru Min, se repercutează negativ asupra  imaginii guvernului în ansamblu, primul semnal exterior în acest sens venind chiar de la ambasadorul SUA la București, Mark Gitenstein. Cred că este extrem de important ca Guvernul să continue procesul de privatizare sau de numire de manageri privați. Eu nu sunt expert în niciunul dintre procesele care au fost urmate în aceste cazuri particulare dar eu cred că este foarte important ca lucrurile de acest gen să fie transparente și să aibă credibilitate. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie făcut deloc. Dimpotrivă, trebuie făcute amândouă. Cum spunem noi în America, trebuie să poți să mergi și să mesteci gumă în același timp“, a spus ambasadorul, întrebat cum comentează ultimele eșecuri în materie de privatizare din România, ca de exemplu Cupru Min.
El nu a dorit să se refere la niciun caz specific, precizând că „aceasta este treaba reporterilor“ însă a spus că este îngrijorat că nu se continuă privatizările.
„Eu sunt îngrijorat că nu continuă privatizările. Este vorba despre bunuri de o valoare incredibilă pentru românii de nivel mediu iar în unele cazuri au fost irosite sau chiar s-a profitat de ele. Iar noi vrem ca toți românii să profite de ele nu numai un grup anume“, a spus diplomatul, dând de înțeles că în spatele eșecului privatizării Cupru Min se află  interese care n-au nicio legătură cu interesul național. Joaca de-a privatizarea Cupru Min pare să se fi transformat în sport general la nivelul Ministerului Economiei.
Astfel, după ce consilierul ministrului, Silviu Mănăstire, declara, pe 10 aprilie,în urma eșecului negocierilor de privatizare cu reprezentanții Roman Copper, „Nu vrem să mai facem niciun comentariu legat de cazul Cupru Min. Poziția noastră finală e cea din comunicat,  că discuțiile cu Roman Copper  s-au finalizat irevocabil“, viziunea ministerului s-a schimbat brusc, la 180 de grade. Tot Ministerul Economiei a anunțat, de data aceasta printr-un nou comunicat de presă, că marți,  17 aprilie, în a doua zi de Paște, reprezentanții firme canadiene Roman Copper s-au întâlnit cu conducerea OPSPI și a MECMA, subiectul discuțiilor fiind desigur privatizarea Cupru Min. Ce s-a întâmplat între 10 și 17 aprilie pentru ca ministerul condus de domnul Bode să ajungă de la decizii irevocabile la discuții posibile, doar conducerea acestei instituții ne poate lămuri. Cert este că în urma discuțiilor de  marți  am primit un comunicat de presă sec, în care eram anunțați că „Ministerul Economiei, prin OPSPI, va continua procedura de privati­zare a societății Cupru Min, conform legislației în vigoare“. Cu sau fără canadienii de la Roman Copper? Comunicatul sibilinic de la Ministerul Economiei nu mai precizează acest lucru, deși canadienii se arată în continuare extrem de interesați de acest subiect, solicitând întâlniri inclusiv cu premierul Ungureanu.  Ministerul Economiei a anunțat în 7 aprilie că negocierile cu Roman Copper s-au încheiat irevocabil, întrucât firma canadiană a respins condițiile cerute de partea română.
Firma canadiană a avut termen de zece zile pentru a semna contractul de cumpărare a Cupru Min, dar întrucât nu a acceptat condițiile impuse de partea română, acordul nu a mai fost încheiat.
Condițiile cerute de MECMA erau ca firma canadiană să constituie un depozit colateral de 32,27 milioane euro pentru a garanta astfel realizarea investițiilor de mediu, să plătească suma pentru acțiuni, de 200,7 milioane euro, în termen de 30 zile de la obținerea avizului Consiliului Concurenței și autorizației integrate de mediu-ambele fiind condiții suspensive în contract. De asemenea, partea română a cerut publicarea imediată a contactului de privatizare.

Se încalcă și angajamentele cu FMI

Dincolo de efectul politic și de imagine, eșecul privatizării Cupru Min, grație „profesionalismului“ Ministerului Economiei , încalcă angajamentele luate de România în relația sa cu Fondul Monetar Internațional.  Strategia de privatizare a societății Cupru Min Abrud a fost aprobată prin Hotărâre de Guvern, iar privatizarea a fost cuprinsă ca angajament în Scrisoarea de Intenție în cadrul Aranjamentului Stand-By de tip preventiv dintre România și Fondul Monetar Internațional, având ca termen de realizare finalul lunii aprilie 2012. Or, până la finalul lunii mai sunt doar câteva zile, iar anunțul privind reluarea procesului de privatizare la CupruMin poate prelungi cu luni bune finalizarea acestui proces, știrbind astfel credibilitatea noului guvern în fața instituțiilor internaționale. 

Bode a oferit muniție lui Ponta

Eșecul privatizării Cupru Min a fost primul eșec usturător al cabinetului Ungureanu, ministrul Lucian Bode oferind din plin muniție Opoziției pentru a ataca echipa din care face parte. Pe baza informațiilor oferite de Ministerul Economiei, premierul Mihai Răzvan Ungureanu s-a hazardat , afirmând public despre privatizarea companiei Cupru Min: „Să vezi că o companie în faliment, o gaură neagră, se poate vinde cu de patru ori prețul pe seama credibilității unui guvern care abia s-a instalat și, la câteva zile după aceasta, să vezi un pachet minoritar de acțiuni vândut într-o suprasubscriere incredibilă, de peste 150%, mie mi se pare că sunt niște simptome bune. Probabil că este o febră. Da, dar este febra unei frenezii economice care se naște din nou“. Frenezia economică a murit la fel de brusc cum s-a și născut, motiv de îngrijorare pentru partenerii externi ai României, dacă luăm în calcul declarațiile îngrijorătoare ale ambasadorului SUA la București, în legătură cu privatizările din țara noastră.
Mai mult, ministrul Lucian Bode a comunicat extrem de defectuos pe marginea procesului de privatizare a Cupru Min, neexplicând că de fapt statul vinde o companie de stat nu și rezervele de cupru ale țării . Din acest motiv,  la stabilirea prețului de pornire a licitației, 57,3 milioane de euro, nu a fost luată în calcul valoarea zăcământului de cupru de la Roșia Poieni, care cuprinde 60% din zăcămintele de minereu de cupru ale țării, adică circa un miliard de tone.
Oficialii ministerului au arătat că acest zăcământ valorează circa 13-14 miliarde de euro, la cotația de acum a cuprului, precizând destul de tardiv faptul că  valoarea sa nu a fost luată în calcul întrucât nu se privatizează zăcământul, ci doar compania. Toate aceste bălbe i-au oferit muniție din plin liderului PSD Victor Ponta, care nu a pierdut nicio ocazie să acuze actualul cabinet, în frunte cu premierul Ungureanu, pentru faptul că a dat pe doi lei rezervele de cupru ale țării estimate la miliarde de euro. 
 
Multe întrebări, puține răspunsuri

Eșecul privatizării Cupru Min  a lăsat în urmă multe întrebări la care Ministerul Economiei, principalul responsabil pentru aceste eșec, nu a oferit niciun răspuns. De ce a acceptat ministerul atât la licitație, cât și drept câștigător o firmă despre care nu se știa aproape nimic,  informațiile fiind extrem de contradictorii ? Ce servicii de consultanță juridică a oferit  ministerului firma de avocați Boștină și Asociații dacă până la urmă compania  declarată câștigătoare la licitație  s-a dovedit incapabilă să plătească prețul? Cine este responsabil de faptul că acum tot procesul trebuie reluat de la capăt ? Cine plătește banii cheltuiți cu această licitație nereușită ?
De ce nu a introdus OPSPI (Oficiul pentru Privatizare, aflat în subordinea Ministerul Economiei) de la bun început în caietul de sarcini condițiile legate de contul de escrow pentru garantarea investițiilor de mediu și termenul până la care câștigătorul trebuie să verse banii pentru companie ?Toate aceste întrebări, la care nimeni nu a oferit până acum un răspuns afectează pe termen lung credibilitatea statului român, în condițiile în care  reprezentanții Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie (OPSPI), care s-a ocupat de licitație, au anunțat sec că vor să  realizeze o anchetă pentru a stabili care au fost motivele eșuării privatizării și dacă este nevoie să se modifice anumite proceduri în cea de-a doua licitație. În ceea ce privește responsabilitățile, nimeni nu-și asumă nimic, după tiparul clasic din România.

Calendarul unui eșec

În  iulie 2010,  Mediafax arăta că Guvernul era presat să găsească o soluție pentru a evita închiderea Cupru Min, în acel an Ministerul Economiei primind scrisori de intenție din partea australienilor de la Minerals and Metals Group Australia și Barrick Gold România. Trei luni mai târziu, în  octombrie 2010, reprezentanții FMI au discutat  cu oficialii Ministerului Economiei  necesitatea inițierii procesului de privatizare la mai multe companii printre care și Cupru Min. În baza acestor discuții, în decembrie 2010 Ministerul Economiei a inițiat o nouă procedură de privatizare a Cupru Min., fiind selectată pentru acest proces  casa de avocatură Boștină și Asociații, în urma unei licitații pe baza ofertei cu prețul cel mai mic. Ulterior, la  începutul lui 2011, într-un document oficial, Ministerul Economiei preciza  că anunțul de vânzare a Cupru Min urma să fie făcut în luna martie pentru ca potențialii cumpărători să poată depune ofertele în mai. La jumătatea anului 2011 instituția spera ca procesul de vânzare să fie încheiat. N-a fost să fie, iar la începutul lunii octombrie 2011, surse din Ministerul Economiei anunțau că licitația pentru Cupru Min va fi organizată în scurt timp, prețul de pornire pentru vânzarea celui mai mare producător de cupru din România fiind de circa 200 de milioane de lei. Au apărut și firmele interesate, canadienii de la Barrick, cel mai mare producător de aur din lume, și Mineco din Elveția, care a cumpărat Moldomin, manifestându-și dorința în legătură cu privatizarea Cupru Min. Se intră în linie dreaptă și la  finalul lunii octombrie 2011, OPSPI anunță prețul de pornire pentru vânzarea Cupru Min: 263 de milioane de lei. Clasic românesc, termenul pentru depunerea ofertelor este din nou amânat până în aprilie 2012, după ce una dintre companiile interesate de Cupru Min a cerut prelungirea acestuia în vederea derulării unor activități de prospectare a rezervelor de cupru. Astfel, licitația cu strigare pentru Cupru Min a fost programată pentru data de 26 martie. Companiile OZ Minerals (Australia), Roman Cooper Corp. (Canada), Dundee Holding (Olanda) și Ellatzite Med Ad (Bulgaria) și-au anunțat intenția de a participa la această licitație. Compania canadiană Roman Cooper Corp a câștigat licitația cu strigare pentru suma de 200,8 milioane de euro. Roman Cooper Corp este o firmă nou creată,  controlată de banca de investiții Bayfront Capital Partners, ai cărei acționari sunt încă necunoscuți. În mod surprinzător, Ministerul Economiei a confirmat  faptul că Bayfront Capital nu are banii necesari pentru această tranzacție, noul proprietar la Cupru Min încercând să adune banii de la investitori din Canada, Europa și SUA. În aprilie 2012, contractul de vânzare a Cupru Min nu s-a mai semnat pentru că Roman Cooper a refuzat să depună într-un cont bancar o garanție pentru investițiile de mediu, firma respingând și publicarea documentului de privatizare. Dincolo de această cronologie rămâne eșecul unei privatizări  și multe, multe semne de întrebare legate de modul în care Ministerul Economiei a reușit să transforme o poveste de succes într-un mare eșec.

Mihaela Dobrescu