Dosarul transnistrean, disputat între Est și Vest pe tabla de șah

Reintegrarea Republicii Moldova, o ecuație cu multiple necunoscute

Ultimele luni au adus treptat în atenție un conflict înghețat de la granițele Uniunii Europene, un focar de instabi­litate care anulează șansele Republicii Moldova la un viitor european deoarece niciodată Bruxelles-ul nu va integra un astfel de stat pentru a importa totodată un conflict care poate degenera într-unul armat. De curând, Republica Moldova s-a transformat într-o tablă de șah în care Rusia și UE încearcă să mute decisiv în disputa pentru influență în acest spațiu. Evident, vârful intereselor UE în această zonă îl reprezintă România care nu a ezitat să se erijeze în avocatul cel mai vocal al Republicii Moldova de la Bruxelles. Pe de cealaltă parte, Rusia ar vrea să tranșeze „problema transnis­treană“ în favoarea sa după modelul republicilor caucaziene separatiste Abhazia și Osetia de Sud. Fie pașapor­tizează marea majoritate a cetățenilor de peste Nistru, fie Chișinăul accepta federalizarea. Aceasta este viziunea Moscovei exprimată în urmă cu câteva zile de reprezentantului special al președintelui Federației Ruse pentru Transnistria, Dmitri Rogozin. Acesta reia obsesia care a condus de fapt,  în 1992, la războiului de pe Nistru dintre forțele armate ale Republicii Moldova și separatiștii transnistreni cum că politicienii de la Chișinău vor să unească țara cu România. „Dacă politicienii moldoveni sunt patrioți ai Republicii Moldova, atunci are sens să discuți cu ei despre posibilitățile de soluționare a conflictului transnistrean. Dacă prioritatea lor este unirea cu România, atunci (…) nu doar Transnistria, dar și posibil alte regiuni ale Republicii Moldova nu vor dori să facă parte din România“, Dmitri Rogozin. El a spus explicit că Rusia va susținere reintegrarea Republicii Moldova, numai dacă politicienii renunță la gândurile unioniste. În afară de liderul liberalilor de peste Prut, partidul care are un electoral de circa 10%, niciun potician de la Chișinău nu și-a exprimat această dorință. Singura sintagmă folosită în discursurile politice și de o parte și de altă este că cele două țări se vor uni în Uniunea Europeană, la fel cu sunt unite cele 27 de state care fac parte în prezent din blocul comunitar.
 
Dictatul Moscovei

Mai mult, Rogozin a acordat recent un interviu pentru ziarul financiar Kommer­sant în care a explicat cu subiect și predicat ce vrea Moscova de la Republica Moldova în ceea ce privește regiunea transnistreană. Condiții care aduc mai mult a termeni de dictat, decât a soluții venite din partea unui actor care este parte mediatoare a conflictului și nu una care le impune. Pentru integrarea Republicii Moldova, Rogozin a declarat că este nevoie ca autoritățile de la Chișinău să recunoască „Transnistria ca parte egală la dialog, în caz contrar nu poate fi vorba despre reconciliere“.  „În al doilea rând, cele două părți trebuie să găsească un numitor comun cu privire la tragedia care a avut loc acum 20 de ani, să ofere explicații reciproce, să se clarifice ce s-a întâmplat. În al treilea rând, este nevoie de a crea condiții economice normale pentru supraviețuirea ambelor maluri ale Nistrului. În al patrulea rând, trebuie să fie recunoscut rolul Rusiei, ca unica țară care deține autoritate politică și militară în regiune. ?ê?£i să nu încerce să joace de-a șoarecele și pisica, incluzând în calitate de mediatori părțile cărora nu le pasă de această regiune. ?ê?£i în al cincilea rând este, desigur, o înțelegere clară că viitorul stat comun poate fi format numai în baza unei federații sau confederații", a declarat vicepremierul rus, în cadrul unui interviu pentru publicația rusă Kommersant. Condițiile pe care vrea Moscova să le impună arată că autoritățile ruse nu sunt dispuse la a renunța la momorandumul Kozak, plan născut în 1997 și afișat în forma sa finală în 2003, atunci când fostul președinte comunist, Vladimir Voronin, l-a refuzat. Practic, o revenire la aceeași soluție neacceptată nici atunci de fosta conducere a Republicii Moldova. Un fel de rotire în cerc, dar cu alți actori pe aceleași poziții. Rogozin a reluat cu această ocazie discursul despre „moldovenism“ ca singură soluție de compromis, o invenție a PCRM de a falsifica istoria în cel mai pur stil stalinist, idee de care nici Moscova nu pare dispusă să se lepede, ba mai mult o susține.

Atu-ul militar

Pe lângă dimensiunea politică, cea militară este esențială în acest dosar. Este vorba problema spinoasă a prezenței trupelor rusești peste Nistru care joacă rolul de trupe de menținere a păcii și de pază pentru depozite de armament sovietic. Chișinăul consideră ilegală staționarea acestora pe teritoriul Republicii Moldova și nu de puține ori au fost considerate trupe de ocupație. La fel de tranșantă este și chestiunea militară, acolo unde Moscova vrea să „impună ritmul de vals“. În urmă cu circa două săptămâni, Rusia călca în picioare orice cutumă diplomatică iar ministrul Apărării, Anatoli Serdiukov desanta la Tiraspol într-o vizită-fulger întreprinsă fără a fi anunțate autoritățile de la Chișinău. Acesta a venit cu avionul la Odessa, de unde ulterior s-a deplasat în regiunea separatistă Transnistria. Serdiukov, însoțit de generalul Valeri Evnevici și o delegație militară, a vizitat obiectivele militare ale Rusiei din regiunea transnistreană. Totodată, acesta a asistat la exercițiile de trageri ale militarilor din cadrul Grupului Operațional al Forțelor Ruse (GOTR) din regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Rusia menține un batalion de infanterie motorizat în regiune în cadrul Forței comune de menținere a păcii, plus un număr de militari care păzesc câteva depozite de muniție din perioada Uniunii Sovietice. Imediat după vizita lui Serdiukov, a venit rândul lui Rogozin să inspecteze regiunea. El a declarat atunci că Rusia intenționează să modernizeze echipamentul militar folosit de contingentul de menținere a păcii din Transnistria, astfel că și militarii cantonați în această regiune sunt parte a noii doctrine militare ruse care prevede o cursă a înarmărilor fără precedent în scopul de a-și moderniza armata.

România iese din „anonimat“

Dacă în partea politică, România nu a intervenit cu declarații politice, deși este parte a UE, bloc ce are același rol în negociator în dosarul transnistrean, Bucureștii au schimbat tactica atunci când a venit vorba de o exprimare a dorințelor de reînarmare a Rusiei la granițele României și ale NATO. O mutare interesantă pe tabla de șah care demonstrează că Republica Moldova nu este tocmai terenul de joacă al experimentele politico-militare ale Moscovei. La finele săptămânii trecute, ministrul Apărării Gabriel Oprea s-a deplasat la Chișinău pentru a se consulta cu omologul său de peste Prut, Vitali Marinuță. Vizita nu este deloc întâmplătoare și transmite un mesaj elocvent cum că Republica Moldova nu este singură iar interesele României, ca stat vecin, nu văd reînarmarea regiunii transnistrene de către Moscova ca pe un lucru indiferent. Această întâlnire exprimă intențiile României de a deveni un furnizor de securitate pentru Republica Moldova prin experința dobândită de țara noastră în cei circa opt ani de stat membru NATO, participant activ în toate teatrele de operații ale Alianței Nord-Atlantice. Chiar dacă constituția Republicii Moldova conține o prevedere expresă prin care această țară este una neutră din punct de vedere militar, forțele Republicii Moldova se antrenează deja de câțiva ani după standardele NATO, însuși ministrul Marinuță fiind unul educat în acest sens în Statele Unite. Schimbul de experiență, precum și exercițiile comune între cele două armate sunt menite să creeze cadrul interoperabilității dintre armata Republicii Moldova și standardele NATO de pregătire. Cei doi miniștri au semnat, vinerea trecută, Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind cooperarea în domeniul militar. Acordul stabilește cadrul juridic necesar cooperării militare între cele două părți și cuprinde prevederi referitoare la domeniile și formele de cooperare, instituirea Comisiei militare mixte, organizarea și desfășurarea exercițiilor și antrenamentelor comune, protecția informațiilor, aspecte financiare și statutul juridic al personalului. Domeniile de cooperare prevăzute în cadrul Acordului includ, printre altele: politica de apărare, controlul armamentelor, planificarea apărării, pregătirea personalului, legislație privind apărarea națională, managementul resurselor umane și al resurselor bugetare, cercetare științifică, controlul și managementul spațiului aerian, informații militare, activități medicale, probleme sociale, istorie și știință militară, activități culturale și sportive. Cu alte cuvinte, este vorba despre de o colaborare pe toate palierele și de un transfer al experienței NATO în acest spațiu.

Rusia schimbă tactică

Vizita lui Oprea nu a fost trecută cu vederea la Moscova care și-a flexibilizat un pic poziția vizavi de armamentul rusesc din depozitele transnistrene. O mutare abilă a Moscovei care însă nu oferă un cadru previzibil al intențiilor de viitor ale Moscovei. Dmitri Rogozin a replicat în presa moscovită că Rusia va lua o decizie referitoare la munițiile din Transnistria după ce Ministerul Apărării de la Moscova va examina toate aspectele acestei probleme. Conducerea Ministerului Apărării analizează la ora actuală această chestiune, iar la sfârșitul analizei va fi adoptată o decizie", a afirmat Dmitri Rogozin, comentând informația din presă, potrivit căreia Rusia va începe retragerea munițiilor până la sfârșitul acestui an. Ziarul Kommersant a scris pe 18 aprilie, citând surse din Ministerul rus al Afacerilor Externe, că procesul de retragere a munițiilor va începe până la sfârșitul lui 2012, Moscova considerând că aceasta va crea un context favorabil reglementării conflictului transnistrean. "Pot să vă spun un singur lucru: depozitul de la Colbasna nu se deosebește cu nimic de alte arsenale ale armatei ruse, iar dacă termenul de valabilitate a munițiilor a expirat, trebuie luată o hotărâre – fie le retragem, fie le distrugem pe loc", a mai spus oficialul rus. Cu alte cuvinte, Moscova spune că, în oricare scenariu convenit, muniția rusească veche va dispărea, dar nu oferă detalii dacă aceasta nu cumva urmează a fi înlocuită în cadrul strategiei de reînarmare și modernizare cu orizont de timp 2020. Regiunea separatistă transnistreană, controlată de regimul separatist prorus a lui Evgheni Sevciuk, adăpostește, potrivit unor surse, între 20.000 și 40.000 de tone de arme și muniții. Acestea sunt păzite de un contingent militar rusesc format din circa 1.500 de militari. Rusia și-a asumat încă în 1999 obligația de a-și retrage munițiile de pe teritoriul Moldovei, lucru pe care însă nu l-a realizat nici până în prezent iar declarații ambigue venite din direcția Moscovei nu oferă predictibilitate în acest sens. Dacă aceste depozite ar fi desființate, Rusia și-ar pierde atu-ul și motivul staționării trupelor sale pe teritoriul Republicii Moldova, deschizându-se astfel calea înlocuirii actualei misiuni de „pacificatori“ cu una civilă sub egida OSCE.

Mădălin Necșuțu