Noul Cod fiscal care, se spune, ar urma sa fie aprobat de parlament pana la mijlocul anului pentru a intra in vigoare de la 1 ianuarie 2007 merge, dupa cum se presupunea, pe linia mentinerii neschimbate a nivelului atat al cotei unice, cat si al TVA, in ciuda recomandarilor FMI de a se mari unul sau amandoua dintre aceste impozite, recomandari preluate si de Comisia de la Bruxelles ca o necesitate pentru Romania de a putea face fata exigentelor de ordin bugetar ale apartenentei la Uniunea Europeana.
FMI, care tocmai din cauza neurmarii de catre guvernul roman a acestei recomandari, a indeplinit procedura de a constata esuarea acordului cu Romania, nu impartaseste convingerea autoritatilor de la Bucuresti ca se vor descurca fara majorarea unui impozit principal, ci doar cu marirea unor impozite de rangul doi si largirea bazei de impozitare. In spatele acestei incercari, actualele oficialitati de la Bucuresti ascund de fapt disperarea ca nu cumva o eventuala majorare a unui impozit principal sa fie interpretata de (inca) votantii lor ca un esec al cotei unice. De fapt, toata politica economica a guvernului Aliantei DA s-a centrat pe cota unica, chiar intr-atat incat, mai degraba spus, s-a rezumat la introducerea cotei unice. Iar o modificare a nivelului acesteia sau, pentru a evita un asemenea lucru, o majorare a TVA ar echivala cu un colaps politic, tocmai din cauza importantei disproportionate acordate cotei unice in politica economica urmata. De fapt – merita inca o data subliniat acest lucru! – n-a fost vorba nici macar de o importanta disproportionata atribuita cotei unice, ci, pur si simplu, de o reducere a politicii economice la cota unica. De aceea, chiar daca dl Basescu ar manevra de o asemenea natura incat sa determine caderea dlui Tariceanu si a cabinetului sau, este de presupus ca nici noul guvern nu v-a umbla la cota unica, ce a devenit un fel de fixism, demn de o cauza mai buna.
Fixismul actualei guvernari in privinta cotei unice este de inteles. Nu numai ca, daca printr-o majorare de impozite principale, s-ar semna un esec al cotei unice, n-ar prea mai ramane mare lucru din palmaresul economic al actualei guvernari, dar aceasta incearca sa tina aproape pe cei care au votat-o tocmai prin mentierea cotei unice.
Pe cine a avantajat cota unica sau cui i-a fost favorabila aceasta? Un raspuns solid argumentat este greu de dat. Pentru ca nu s-au facut studii serioase in domeniu. Cele mai multe aprecieri vin deocamdata din partea cercurilor politice si, deci, sunt interesate. Promotorii cotei unice ii ridica acesteia osanale, ii atribuie si virtuti pe care nu le are (ca, de pilda, aceea de a scoate la suprafata spre fiscalizare venituri acum nefiscalizate) si, cel mai tare dar si cel mai nefundamentat, ii confera capacitatea de a contribui la crearea si propulsarea clasei mijlocie. La antipozi este aprecierea ca introducerea cotei unice a fost un cadou pentru o patura subtire de bogati, in timp ce saracii nu s-au ales cu mai nimic, dar vor plati scump cadoul facut de stat bogatilor in cazul ca v-a fi nevoie, din ratiuni de echilibru economic, sa se majoreze impozite principale.
In mod evident, nu cota unica este sursa excesivei polarizari a bogatiei si discrepantelor sociale din Romania. Aceasta polarizare deja exista la introducerea cotei unice, producandu-se pe vremea impozitarii nu liniare, ci progresive, care n-a reusit sa blocheze macar cu ceva latino-americanizarea sau neeuropenizarea societatii romanesti. Si nu este de mirare, pentru ca nu sistemul de impozitare are responsabilitati in domeniu, intrucat la baza polarizarii bogatiei si discrepantelor sociale se afla hotiile incomensurabile si nepenalizate facute de peste 15 ani din banul public. Pe veniturile obtinute, hotii nu platesc impozite, nici progresive, nici liniare. Iar, in masura in care cota unica nu are vreo virtute in a stavili hotiile, aceasta nu vine decat sa transparentizeze in parte polarizarea bogatiei.
O particica din aceasta polarizare a bogatiei este adusa, de fapt, la vedere si trecuta in seama sistemului de salarizare si a tipului de impozitare. Cota unica a insemnat avantaje derizorii pentru cei cu castiguri salariale mici, fiind resimtita mai semnificativ doar de cei cu castiguri salariale mari si cu adevarat substantial numai de cei cu castiguri salariale foarte mari, pe care cota unica i-a proiectat si mai in sus in piramida veniturilor. -Avantajatii- cotei unice nu numara pe ansamblu mai mult de 400-500 mii de salariati, dintre care cei mai multi sunt la limita avantajelor semnificative. Este indoielnic de aceea ca avantajarii acestora din urma i s-ar putea atribui semnificatia de propulsare a clasei mijlocii. Contributia cotei unice la propulsarea clasei mijlocii este putin importanta.
Romania constituie un model social neeuropean, in care opulenta unor putini se contrapune saraciei celor multi. Clasa mijlocie nu este un fenomen de masa. Desigur, nu s-ar putea trece cu vederea faptul ca totusi clasa mijlocie a -inaintat- in anii din urma. Oricum, nu a depasit o masa critica. Dar, mai deranjant este ca aceasta -inaintare- nu s-a datorat politicilor economice si sociale promovate, printre care si introducerea cotei unice, ci prosperarii in continuare a economiei subterane.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
