Femeile – mai numeroase decât bărbații, dar lipsesc aproape cu desăvârșire din cursa alegerilor locale

Alegerile locale bat la ușă și nu putem să nu observăm lipsa totală a femeilor din lista candidaților care se întrec în promisiuni și programe electorale pentru funcția de edil al Capitalei. În ciuda emancipării pe plan profesional a reprezentantelor sexului frumos, acestea nu îndrăznesc să țintească la cele mai înalte funcții politice, cu mici excepții pe care le cunoaștem cu toții, mai mult sau mai puțin justificate.

Mentalitate conservatoare

Observarea lipsei de prezență a femeilor pe listele alegerilor locale ar trebui făcută în paralel cu observarea gradului de conservatorism din mentalitatea românească, de altfel democratică și deschisă la schimbare dacă ne rezumăm la aspectul teoretic. Oare ce proporție a electoratului ar vota cu o femeie pentru funcția supremă în conducerea Capitalei? ”În România femeile nu prea votează femei și, în general, electoratul român nu prea votează femei și cred că asta ține de o maturizare și de o educare a electoratului nostru” a declarat vicepreședintele PSD, Corina Crețu. Nici femeile nu votează femeile care candidează pentru funcții publice de asemenea anvergură, lucru cel puțin curios dacă ne gândim că dincolo de capacitatea politică și executivă a posibilelor candidate, acestea ar trebui să atragă simpatia femeilor în mod indirect, prin solidaritate. Această remarcă mă duce cu gândul la o glumă comercială care spunea că dacă lumea ar fi condusă de femei nu ar mai fi războaie, doar o mulțime de țări care nu își vorbesc.

Între așteptări și realitate

"Mă așteptam ca în anul 2012 să fie mai multe femei care să-și asume o candidatură în administrația locală, mai ales cu cât principalul atribut al aleșilor locali este de bun gospodar, iar o femeie prin definiție este gospodină, pentru că are grijă de propria casă, de propria gospodărie și de propria familie", a apreciat Sulfina Barbu. Noi am completa că dacă privim spre exemplu Bucureștiul ca o familie sau o gospodărie, așa cum face doamna Barbu, atunci putem aplica ușor și teoria reciprocă conform căreia bărbații sunt cei care trebuie să se expună, sa lupte sau să își asume cauze sociale și de bunăstare a celorlalți membri ai familiei, companiei sau orașului-în cazul alegerilor pentru edilii locali, ei fiind cei care, în mod tradițional sunt ”cap de familie” conform mentalității românești cultivate în secole.
Am putea spune fără să ne temem de vreo eroare de calcul, că este o situație de ”acțiune-reacțiune” conform principiului din fizică. Astfel, emanciparea profesională a femeii a demarat în urmă cu un secol, lucru ce explică, în mod relativ totuși, scepticismul mental la nivel de majoritate când vine vorba de a vota o femeie într-o funcție politică. ?ê?£i dacă electoratul e sceptic, femeile nu îndrăznesc să facă mai mulți pași înainte, temându-se, printre altele, de un eșec încă de la început. Cum spune un proverb american „Old habits die hard”, în traducere ”Obiceiurile vechi mor greu”, oamenii au nevoie de timp și exemple pozitive pentru a avea curajul de a vota o femeie pentru funcția de primar dar mai au nevoie și de femei care să-și depășească teama de eșec și să găsească motivația suficientă pentru a candida.

Opreliști de ordinul strategiilor politice

Scopul partidelor este în mod evident, câștigarea alegerilor de către candidatul propus și susținut de acestea iar acest obiectiv creionează strategie politică a fiecăruia. Un partid va promova mereu candidatul cu cele mai multe șanse de câștig și dacă facem din nou referire la mentalitatea conservatoare de care aminteam, aceasta este un semn mare de întrebare când vine vorba de propunerea unei femei la funcția de primar. Așadar facem ce facem și tot la mentalitate ajungem, mentalitate ce nu poate fi schimbată cu una cu două și care în mod nefericit are tendințe extremiste care o împart în două mari categorii: cei care susțin femeile și își doresc o reprezentativitate crescută a acestora pe scena politică și cei care sunt total împotriva acestei idei considerând că femeile nu își au locul în ”lumea bărbaților”. ?ê?£i până nu se ajunge în mod natural la o majoritate semnificativă care să vadă griul dintre alb și negru, creșterea numărului femeilor implicate în poltica românească nu are nici o șansă.

Excepții care confirmă regula

"Din păcate, partidele politice încă nu promovează suficiente femei care pot să meargă în bătălii electorale, cred că este și acesta un factor pentru numărul mic de candidați femei. Probabil că și femeile au teamă în a-și asuma astfel de responsabilități", a comentat Sulfina Barbu.
Sunt însă și femei care și-au asumat candidaturi la alegerile locale din acest an. Astfel, două candidate la fotoliul de primar al Zalăului, Tunyogi Timea – Beata, profesoară de limba engleză, ce candidează din partea Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania, și femeia de afaceri Ecaterina Handolescu, propulsată în cursa electorală de UNPR, la care se adaugă și candidata la funcția de președinte al Consiliului Județean din partea Alianței Civice a Romilor, Mirela Faitas.
Femeile au decis să se implice și în Vrancea unde din șase candidați care au intrat în cursa pentru președinția Consiliului Județean Vrancea, regăsim două femei, respectiv Virginia Muris, care candidează din partea Partidului Verde și Camelia Hristea, care va reprezenta Partidul Socialist Român. Dar, vorba ceea, cu o floare nu se face primăvară. Față de o medie de 19% femei în parlamentele lumii sau de 36% în Parlamentul European, România se află printre codașii clasamentului, cu 11,4% femei parlamentare în camera superioară și cu 9,6% femei în Parlamentul României și să nu uităm procentul de doar 3% primari și doar doi miniștrii de gen feminin. Aceasta în condițiile în care femeile reprezintă aproape 52% din populația țării, informează site-ul Consultării Publice cu privire la îmbunătățirii reprezentării politice de gen din România.   

Irina Popescu