Cu două săptămâni înaintea alegerilor locale, „nervii sunt slăbiți și de o parte și de alta“ (după cum a constatat calm dl Paleologu) iar lanțul slăbiciunilor se vede zilnic. De bine ce l-a pus pe col. Grăjdan șef la ISC, premierul Ponta a fost nevoit să-l demită (blestemul Educației) ca să scape el însuși de acuzația că l-a numit acolo pentru a-l salva pe dl Năstase retrăgându-se din proces cu prejudiciu cu tot. Ajuns el însuși inculpat, Grăjdan a declarat, firește, că premierul n-a știut nimic de manevrele sale. Singurul care știa ceva era Cuza: „conștiința m-a obligat să fac acest lucru deoarece se împlinesc 150 de ani de când Al. I. Cuza a înființat această instituție“. Așa că, la aniversare, a vrut să-i facă o surpriză dlui Ponta și un cadou dlui Năstase. Oricum, Cuza nu mai fusese de mult pomenit (de pe vremea dlui Constantinescu) în politica noastră unde punctele de referință sunt mai degrabă interbelice: dl Marga, de pildă, îl preferă pe Mussolini din care e capabil să citeze oricând. Obsesia nazismului (normală după o dictatură comunistă!) a alertat și guvernul Ponta care a interzis intrarea în țară a urnei cu cenușa poetului hortyst Joszef Nyiro pe care partidul civic maghiar anunțase că vrea s-o reînhumeze la Odorheiul Secuiesc. Cum urna a pătruns totuși clandestin în țară, poliția a început s-o caute prin toate portbagajele din zonă și chiar a găsit una în mașina unui jurnalist din Ungaria venit la reînhumare – numai că era goală. Pesemne voia s-o umple în România cu voturile de cenușă ale extremiștilor maghiari. Culmea este că exact în zilele în care guvernul Ponta fugărea urna cu cenușa poetului hortyst, în parcul Izvor din Capitală era dezvelit bustul poetului comunist Adrian Păunescu. La noi în sânge, istoria contemporană plânge, vorba poetului. UDMR nu s-a amestecat în această poveste macabră preferând alte teme istorice: „Fără Oradea, Columb nu descoperea America“ – a zis dl. Cseke Attila, fost ministru al Sănătății descoperind oul lui Columb. Când se întorc în zilele noastre, politicienii fac istorie cu declarații crude: „PDL e în disoluție și mă bucur de asta; o să mă bucur și mai tare când va dispărea de pe harta politică“ – a declarat dl Ponta la Bacău. Câtă democrație! Fidel Castro ar fi mândru de discipolul său. Să te bucuri de dispariția altuia sună sinistru. Probabil că dl Ponta așteaptă deja urna electorală cu cenușa PDL și lucrează zi și noapte în acest scop: „nu trebuie să dormim până în 10 iunie“. Pe urmă dăm stingerea pe țară.
Tia ?ê?£erbănescu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
