George Bush a chemat, din nou, America la razboi

-Domnilor, presedintele Statelor Unite ale Americii!-. Intr-un ropot de aplauze democrate si republicane, George Bush a pasit, marti seara, in sala Congresului, aflata in grija a mii de politisti si trupe antitero, pentru a tine primul sau discurs despre starea natiunii, moment ritual in istoria SUA de mai bine de doua secole. Intrarii triumfale a celui care a devenit, intr-un an, din guvernator de Texas liderul de necontestat al lumii si cel mai popular dintre presedintii americani, i-a urmat un adevarat spectacol al retoricii, pus la punct cu minutiozitate de consilierii sai de imagine si transmis in direct pentru milioanele de americani adunati in fata televizoarelor. Bush a facut de toate: a multumit, a zambit, a dat mana cu cei aflati in jur, a ridicat vocea, a amenintat, a avertizat, si-a aratat mania, dar si intelegerea, a vorbit despre razboi, despre economie, despre securitate, a laudat si a criticat, toate acestea intr-o succesiune ametitoare care a durat aproape o ora, din care jumatate au ocupat-o cele peste 70 de serii de aplauze. Iar succesul a fost rasunator.

Victoria rechinilor

Nu a fost un discurs obisnuit. Nu a fost o simpla insiruire de rezultate satisfacatoare ale primului an de mandat si nici o prezentare a agendei viitoare, dupa cum se obisnuisera americanii. A fost, in schimb, o chemare la razboi. -Bush pregateste America pentru o noua etapa a razboiului-, titra ieri AFP. -Bush relanseaza razboiul impotriva terorismului-, -Discurs de lupta impotriva terorismului-, adaugau -Le Monde-, -Le Figaro-, -Liberation-, -The New York Times-, -The Washington Post-. Marsand tocmai pe lucrurile care l-au consacrat, presedintele Americii a prezentat pe un ton dramatic un tablou sumbru al lumii care se confrunta cu terorismul sub forme multiple, avertizand in special trei tari: Iranul, Irakul si Coreea de Nord.

Daca pana acum Administratia de la Washington le caracteriza eufemistic drept -state periculoase-, Bush a mers mai departe si a vorbit drept -axa raului-, afirmand ca incercarile acestora de a-si construi arsenale de distrugere in masa reprezinta un pericol iminent impotriva caruia trebuie sa se actioneze rapid si hotarat. -Deliberarile vor continua, dar timpul nu este de partea noastra-, a subliniat presedintele, strangand amenintator pumnii, dovada ca aripa dura de la Washington (rechinii), adepta a unui razboi total impotriva acestor tari, este pe punctul de a-si impune politicile. Marele invins, din acest punct de vedere, este secretarul de stat Colin Powell, care vrea sa opuna sfidarii irakiene sanctiuni economice si o politica de ingradire a puterii acestei tari.

Desi si-a axat discursul pe problema campaniei impotriva terorismului, care este considerata principalul motiv al popularitatii sale, Bush a avut grija sa nu repete greseala tatalui sau, ultimul lider american care a vorbit despre starea natiunii pe timp de razboi. Multi analisti politici sunt de parere ca una dintre cauzele infrangerii acestuia in lupta cu Bill Clinton pentru fotoliul prezidential a fost tocmai faptul ca, prea prins de treburile razboinice, nu a revenit suficient de repede la ceea ce ii intereseaza de fapt pe cetatenii americanii – problema economica.

Spre deosebire de George Bush senior, actualul lider de la Casa Alba a inteles ca, pentru a-si pastra o cota ridicata (oricum in scadere o data cu linistirea campaniei din Afganistan – de la 88%, in octombrie, la 79%, luna aceasta), este timpul sa abordeze subiecte mai aproape de temerile, dar si de buzunarele americanilor: securitatea interna si economia.

Este de remarcat ca Bush a facut tot posibilul pentru a evita elegant pomenirea numelui lui Bin Laden, intr-un moment in care acesta s-a evaporat ca prin farmec, in pofida eforturilor depuse pentru capturarea sa, sau referirile la afacerea Enron care le cam strica jocurile republicanilor in acest an electoral.

Capcana republicana

Intr-o miscare extrem de inteligenta, presedintele a cerut Congresului, divizat intre democrati si republicani, sa constituie o uniune sacra si sa accepte planurile sale de relansare economica. In acest fel, le-a inchis deocamdata gura adversarilor sai politici, care, inca din decembrie, au inceput sa vocifereze impotriva unor decizii precum reducerea impozitelor pentru patura bogata a societatii americane sau respingerea planurilor de protectie a mediului inconjurator.

Pozitia democratilor este acum mai grea ca niciodata. Din convingere, mai intai, apoi din viclenie, acestia au abordat exact o atitudine similara cu republicanii in ceea ce priveste razboiul, mai ales dupa ce au realizat cat de apreciat este Bush pentru tacticile sale de lupta. Acum, cand lucrurile s-au mai linistit, democratii vor sa profite de problemele economice ale SUA pentru a castiga puncte electorale, dar le vine greu, totusi, sa obtina credibilitatea necesara, tocmai pentru ca nu stiu daca populatia face diferenta intre campania antiterorista si celelalte probleme ale tarii sau daca le considera un tot in fata caruia nimeni nu trebuie sa protesteze. In acest context, refuzul de a colabora cu tabara presedintelui in chestiuni pe care nu le agreeaza, ar putea insemna infrangerea in cursa electorala din noiembrie, pentru Senat si Camera Reprezentantilor. Totul depinde de abilitatea democratilor de a se misca intre cele doua planuri si a evita astfel sa cada in capcana intinsa cu abilitate de liderul republican.