Soarta Uniunii Sovietice: PCRM-ul lui Voronin și pericolul dezintegrării

Evoluțiile din ultimii ani din cadrul Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) dezvăluie o perimare internă, o măcinare din interior a unei ideologii stângiste depășite care nu mai are elanul din trecut în acest spațiu de grea încercare. PCRM nu mai poate ține cadența politică a noilor vremuri iar curentul europenist prinde tot mai mult în rândul populației. De asemenea, luptele interne și dorința lui Voronin de a nu permite reformarea partidului prin intermediul tinerilor cu o altă optică politică transformă încet, dar sigur, acest monolit politic într-un castel de nisip care se va prăbuși sub propria greutate. Treptat liderii cu idei reformiste, și nu numai, au început să părăsească barca comuniștilor, alipindu-se la formațiuni de stânga deja existente sau demarând propriile partide politice cu care să atace. Fără excepție, toți au fost catalogați drept „trădători“ de către bătrânul general de miliție Vladimir Voronin care nu a dorit niciodată să accepte că trendul politic actual vede comunismul ca pe o ideologie ce aparține unor vremuri de tristă amintire iar ideile de stânga îmbracă de ceva vreme haina social-democrației. Asta au înțeles și marea majoritate celor care au plecat din PCRM. Să meargă pe acest drum, deși în sufletul lor vor rămâne întotdeauna devotați idealurilor comuniste și nostalgici ai vremurilor sovietice din tinerețile lor.

Lupu, pionierul dezertărilor politice

În iunie 2009, PCRM avea să pri­mească prima lovitura atunci când Marian Lupu, una dintre figurile marcate de până atunci ale PCRM, a decis să părăsească fracțiunea comunistă. “În situația dată, fiind consumate toate posibilitățile și încercările de a participa în procesul de luare a deciziilor în partid, realizând pericolul pozițiilor, pe care nu le împăr­tășesc, și fiind conștient de eventualele consecințe ale acestui pas, mă țin să declar public că mă retrag din rândurile Partidului Comunist din Republica Moldova“, avea să declare Lupu în încercarea de a-și justifica decizia care la vremea aceea ridică o serie de suspiciuni din partea viitoarelor intențiile ale acestui politician considerat de mulți succesorul politic al lui Voronin. Presa centrală de la Chișinău a comentat atunci că motivele plecării lui Lupu din PCRM ar fi fost cauzate de faptul că tocmai Lupu urma să fie promovat la funcția de președinte al țării, și nu Zinaida Greceanîi. În schimb, Lupu a declarat că decizia a fost luată din cauză că era „izolat în procesul de luare a deciziilor în PCRM". La circa o săptămână distanță, pe 17 iunie, Lupu avea să declare că la primul motiv se mai adaugă și că filmul „Atacul asupra Moldovei“, realizat de PCRM și care învinovățea România pentru violențele de la 7 aprilie 2009, ar fi constituit un argument pentru plecarea sa  de la comuniști. "Asemenea materiale pot fi produse doar după terminarea anchetei, ca societatea să cunoască ce s-a întâmplat. Până când adevărul nu este descoperit, nu e favorabil să apară astfel de filme“, spunea atunci Lupu care mai adăuga că în privința carnetului său de comunist nu își va face griji pentru că a ars odată cu incendierea Parlamentului. A urmat apoi trecerea lui în barca Partidului Democrat (PD) al lui Dumitru Diacov și cocoțarea sa în fruntea acestuia. Ulterior, această formațiune s-a alipit Alianței pentru Integrare Europeană (AIE) și este a doua piesă, ca număr de voturi obținute, în cadrul acestui mecanism politic cu orientare pro-europeană.

Ideologii non grata

După „dezertarea“ acestuia din primul eșalon al comuniștilor, a venit vremea unui al doilea val să se descotorosească de haina roșie a PCRM. De data aceasta au plecat o serie de ideologi al PCRM, practic promotorii „moldovenismului“ inventat de Voronin, doi soldați devotați cauzei fundamentalismului „moldove­nismului“ primitiv. Deși au lucrat mulți ani la manipularea opiniei publice încercând să ateste cu pseudo-argumente științifice teoria moldovenismului, cei doi au înaintat ca motiv pentru plecare filmul realizat de comuniști despre evenimentele de la 7 aprilie. O scuză la modă folosită anterior și de Marian Lupu. Este curios cu tocmai ideologul „moldovenismului“, Victor Stepaniuc a putut vorbi despre manipulare, când o perioadă bună din cariera sa comunistă a fost închinată inventării unei noi istorii paralele de cea români pentru locuitorii celuilalt mal al Prutului. Fost profesor de limbă rusă și fost președinte al Comisiei pentru cultură, știință, învăță­mânt și mijloace de informare în masă, Stepaniuc a fost una dintre principalele goarne ale „moldove­nismului“ promovat de către PCRM. Un om cu calitățile necesare pentru a emite astfel de aberații și falsuri istorico-isterice. Cartea sa de căpătâi va rămâne „Statalitatea poporului moldovenesc“, o lucrare nu doar „științifică“, ci mai degrabă științifico-fantastică. La fel ca și dicționarul de tot râsul „moldovenesco-românesc“ al lui Vasile Stati. „Lucrez de mult timp la ea, de prin ‘88-‘89, iar ideea mi-a venit atunci când devenisem student la cea de-a doua facultate, de Istorie, prima fiind cea de filologie rusă. Anii ’90 s-au remarcat prin apariția a foarte multă informație, mai ales în presă, cum ar fi în „Literatura și Arta“, în revistele care erau atunci și publicau mai multe lucruri din arhive. Acestea erau destul de contradictorii și era greu să identifici un răspuns corect și exact. Mi-a apărut interesul față de arhivă și în toți acești ani am lucrat cu documente despre teritoriul dintre Prut și Nistru, ceea ce numim Moldova de Est. Alții îi spun Basarabia, dar este un termen greșit, introdus de ruși și apoi preluat de români“, se confesa Stepaniuc, prin 2006, în paginile unei reviste de peste Prut.     Alături de Țurcan și Stepaniuc și alți parlamentari ai PCRM s-au cerut în afara partidului, precum Liudmila Belcencova și Valentin Guznac. Cei patru i-au făcut un Crăciun mai puțin fericit lui Voronin în decembrie 2009, motivându-și plecarea prin faptul că nu se pot califica ca succesori ai lui Voronin. „Mark Tkaciuk lucrează intens cu privire la chestiunea "Noul președinte al PCRM" de vreo 2-3 ani încoace. El dorește ca la șefia PCRM să vină o persoană din anturajul său. Nu trebuie să ne mai ascundem după deget și trebuie să recunoaștem că Mark Tkaciuk influențează decisiv deciziile PCRM. Da, este bine pregătit, este un politician bun, dar nu cunoaște psihologia poporului nostru, nu cunoaște satul", spuneau atunci Țurcan și Stepaniuc.

Plecarea fiului risipitor

Un alt val de plecări din rândul fracțiunii comuniste avea să se înregistreze în noiembrie 2011, atunci când Igor Dodon, Zinaida Greceanîi și Veronica Abramciuc anunțau că părăsesc acest partid supărați că PCRM nu vrea să se reformeze iar bătrânul milițian Voronin nu vrea să se dea la o parte pentru ca PCRM să se schimbe la față. Ca și în celelalte două cazuri, aceștia acuzau micile găști rigide din interiorul PCRM. „Dacă Tkaciuk este portavocea PCRM, atunci e tristă situația“, spunea Igor Dodon atunci. Principala motivație invocată atunci de cei trei se referea la dorința lor de a nu se ajunge la alegeri anticipate și votarea unui candidat apolitic la președinție țării pentru ca toate instituțiile să funcționeze. După ceva lupte și negocieri cu AIE, triada comunistă din primul eșalon a decis ulterior să voteze pentru alegerea șefului statului la 16 martie 2012. Asta nu înainte ca Timofti să treacă „testul statalității“, o reminiscență comunistoidă a „moldovenis­­mului“ de care Dodon nu se va lepăda niciodată. În prezent, cei trei refugiați politic de la PCRM au pus bazele Partidului Socialiștilor din Republica Moldova care are ca scop politic declarat „distrugerea AIE“. Practic, aceeași Mărie, cu altă pălărie în timp ce noua formațiune are aceleași obiective politice ca PCRM. După plecarea lui Lupu, Igor Dodon părea a fi noul moștenitor la tronul comunist, dar Voronin nu a vrut nici de data aceasta să se dea la o parte.

Ultimul val

Cea mai recentă dezertare, din urmă cu circa o săptămână, i-a adus în centrul atenției pe alți „pretorieni“ de încredere ai lui Voronin. Este vorba despre veteranul Vadim Mișin, Oleg Babenco și Tatiana Botnariuc. La fel ca și predecesorii săi, Mișin a invocat centralizarea excesivă a puterii interne în cadrul PCRM și lipsa de flexibilitate politică a lui Voronin. Astfel, Mark Tkaciuk s-a putut debarasa de încă un personaj care ar fi râvnit la postul de succesor al lui Voronin, după cei invocați mai sus. Pe lista deputaților comuniști aleși în acest legislativ, Mișin a ocupat poziția 7, fiind întrecut de Greceanîi (2) și Dodon (6). În concluzie, vorbim deja de o treime din „Top Ten-ul“ oamenilor cu greutate din PCRM. Prin plecarea sa subită, Mișin a dorit să creeze derută înaintea celui de-al șaptelea Congres al PCRM, unde Voronin a fost ales totuși în unanimitate. Cu toate acestea, Mișin nu se considera un trădător. Asta deși, anterior, și-a criticat dur colegii dezertori, mai ales pe Victor Stepaniuc și Victor Turcanu, după decizia acestora de a părăsi PCRM. El a mai declarat că nu se va alipi politic nicăieri și va încerca să își înregistreze propriul partid de stânga în toamna acestui an. Practic, o nouă formațiune de stânga care nu face altceva decât să pună umărul la disoluția stângii comuniste din Republica Moldova și rebranduirea ei într-un soi de social-democrație care să dea bine și în ochii Bruxelles-ului. Scopul declarat al lui Mișin este să lupte în continuare pentru limba rusă și apărarea drepturilor rușilor de pe teritoriul Moldovei. La această idee achiesează și Oleg Babenco, fost rector al Universității Slavone care a fost implicat recent într-un scandal imobiliar. De asemenea, acesta din urmă este văr cu liderul separatist de la Tiraspol Evgheni Sevciuk, fapt confirmat chiar de Mișin. În acest context, PCRM pierde tot mai mulți membri care încearcă să arate o față nouă a stângii din Republica Moldova, deși promovează în continuare politicile și temele clasice ale comuniștilor lui Voronin. Un fel de praf în ochi cu valoare de dizidență.

Mădălin Necșuțu