Bazinul Floreasca, alături de bazinul Tineretului, reprezintă un adevărat muzeu al înotului și mai ales polo-ului romånesc. Generații întregi de sportivi au crescut, s-au dezvoltat și s-au stins cu atmosfera acestor bazine în sånge. Acum fondurile pentru a menține aceste edificii ale sportului tind spre zero. „Nu putem spune că nu dispunem de bani. Poate pentru a înlocui un geam sau pentru a petici o plăcuță de faianță“.
Acestea au fost comentariile ironice, dar adevărate, ale administratorului bazinului Floreasca. Conform statisticilor, bugetul anual al Federației Romåne de Polo pe Apă echivalează cu un salariu de fotbalist de prim rang din Liga I.
În ciuda multiplelor semnale de alarmă, Sala Floreasca și Dinamo sunt singurele locații în care se pot desfășura meciurile Superligii din cadrul categoriei de polo. Iarna, posibilitatea bazinului Dinamo se exclude, deoarece este în aer liber și cu siguranță nu se poate juca polo la -15 grade. Baza de selecție este jenantă, existånd în jur de 300 de sportivi legitimați. „Suntem pe departe ultimii“, spune cu måhnire administratorul bazinului Floreasca. Ce-i drept, în tări cu tradiție și respect pentru polo, precum Ungaria, ajung să fie legitimați nu mai mulți de 100 de sportivi. Locația se degradează pe zi ce trece și nicidecum nu poate găzdui o competiție internațională. Bazinul Floreasca cu greu egalează un bazin al unui club mediu din Ungaria, una din forțele polo-ului pe apă. Romånia este singura țară europeană care nu dispune nici măcar de un bazin olimpic destinat activității polo-ului de performanță în capitala sa.
În afara standardelor
Bazinul nu dispune de dimensiuni regulamentare. Un bazin de polo construit conform regulamentului trebuie să aibă 30 m lungime și 20 m lățime, iar bazinul din Floreasca are doar 30 m lungime și 16 m lățime, fapt care nu îi permite o aprobare FINA (Federația Internațională de Natație) de a găzdui meciuri internaționale. Lăsånd lungimile și lățimile deoparte, pe partea intrării în bazin de la vestiare, adåncimea bazinului este de 1.80 m, deși regulamentar trebuie să depășească 2.30 m uniform.
Condițiile de pregătire sunt jalnice. Atåt sportivii cåt și publicul, căruia bazinul îi este deschis în programul de agrement, sunt obligați să se schim-be în vestiare „dotate“ cu multe țevi deasupra capetelor. Ignorånd pereții vestiarelor, cei ai sălii de forță sunt adevărați reprezentanți ai neînțelegerilor dintre cluburi, mesajele de „prietenie“ fiind omniprezente. Regret că nu vă pot descrie puterea mirosului de clor care se simte atåt înăuntru, cåt și afară, dar vă asigur că senzația este de sufocare.
Trecut și prezent
Proiectului „Bazinul Floreasca“ i s-au pus bazele în 1949, iar în 1953 s-a pus în folosință în cadrul „Festivalului Tineretului“. De-a lungul anilor, mari simboluri ai sportului precum Niculae Firoiu, Grințescu Anatolie sau Zahan Aurel au adus performanțe considerabile acestei țări. Din păcate, vremea a depășit această sală, iar acum nu mai poate oferi condiții favorabile dezvoltării sportive. De ce? Răspunsul include atåt nepăsarea primăriei, care nu alocă bani suficienți pentru o reabilitare serioasă a bazinului, cåt și indolența Federației Romåne de Polo pe Apă, care nu întreprinde aproape nimic pentru dezvoltarea în condiții normale a acestui sport. Așa se face ca poloiștii sunt obligați să se pregătească iarna într-un bazin ca Floreasca, pierzånd astfel tot ce au acumulat pe parcursul verii la bazine desco-perite.
Cea mai bună clasare a echipei Romåniei în proba de polo pe apă este locul patru obținut la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976. Acum, din păcate, poloiștii romåni nu se pot desprinde de pe ultimele locuri.
Radu Pleșca
Foto: Vlad Sabău
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
