Wimbledonul, o ambiție personală

Tecău: „Nu mă las până nu câștig”

Horia Tecău s-a calificat, alături de Robert Lindstedt, în ultimul act al turneului de la Wimbledon, dar a trăit o nouă mare dezamăgire, echipa formată din britanicul Jonathan Marray și danezul Frederik Nielsen fiind cea care a ridicat deasupra capului marele trofeu. Aceasta este cea de-a treia finală consecutivă disputată pe iarba londoneză când românul și colegul său pierd, antiperformanță care pare să îl fi ambiționat la maxim pe sportivul care va fi portdrapelul României la Jocurile Olimpice. „A fost un meci bun, finala a fost echilibrată. Diferența s-a făcut la doar două puncte, foarte important, așa cum se întâmplă de obicei în tenis. E dureros să pierzi, dar totodată jocul nostru s-a îmbunătățit pe parcursul turneului. A lipsit puțină șansă. Categoric, se poate mai mai sus de locul doi, nu o să mă las până nu câștig”, a declarat Horia Tecău.
Românul nu se va despărți prea mult timp de iarba de la Wimbledon, deoarece și concursul olimpic de tenis va fi găzduit de aceleași arene, unde va face pereche cu Adrian Ungur. „Abia aștept să ajung la Jocurile Olimpice! Am onoarea să fiu și portdrapel și va fi foarte emoționant pentru mine. Cu Adrian nu am mai jucat din perioada junioratului și de aceea va fi puțin mai greu. Sperăm să ne sudăm însă ca echipă, să luăm o medalie și să producem o surpriză. Abia aștept, o să se joace tot la Wimbledon. Nu avem obiective, nu avem presiune asupra noastră, vom juca relaxați și o să încercăm să facem surpriza”, a comentat Horia Tecău.
Înfrângerea din acest an de la Wimbledon este cu atât mai dureroasă pentru jucătorul nostru și Robert Lindstedt, cu cât a fost suferită în fața cuplului britanico-danez Jonathan Marray/Frederik Nielsen, care a beneficiat de un wild-card. În precedentele două finale de pe iarba londoneză, echipa românului a pierdut cu Jurgen Melzer/Philipp Petzschner (2010) și Mike Bryan/Bob Bryan (2011).

Robert Jugravu