– Avand in vedere mesajele contradictorii transmise zilele acestea de autoritatile de la Bucuresti, cum credeti ca va influenta acest scandal politic intern credibilitatea Romaniei in fata partenerilor externi?
– Orice eveniment politic de acest gen poate avea si are anumite implicatii politice externe, dar cred ca, de data aceasta, am avut de-a face cu declaratii politice disproportionat de mari fata de actiunea in sine. Mai mult decat atat, eu cred ca este momentul sa evaluam consecintele acestor evenimente si sa aplicam de acum incolo lectia invatata. Credibilitatea noastra ca aliat se bazeaza in primul rand pe contributiile noastre cu forte in NATO, care sunt in prezent in crestere, pe sprijinul nostru politic si strategic acordat transformarii Aliantei Nord-Atlantice.
La fel, credibilitatea in parteneriatul cu SUA are la baza relatii bilaterale foarte extinse, in special pe cooperarea in reforma si modernizarea fortelor armate ale Romaniei. Acestea sunt evolutii de durata, procese care vor continua si in viitor.
Eu sunt convins ca efectele negative ale -razboiului- mediatic sunt acoperite de o crestere de credibilitate a Romaniei datorata faptului ca nu mai este singura tara europeana care nu -indrazneste- sa reflecteze public cu privire la dimensiunile participarii trupelor sale la actiuni costisitoare in afara granitelor. Toti aliatii nostri, inclusiv SUA, discuta in prezent diferite calendare ale retragerii sau diminuarii trupelor, iar prin propunerea ministrului apararii, nu am face decat sa ne aliniem acestor evolutii, care sunt bazate pe evolutii concrete, reale in teatrul de operatiuni din Irak.
– Putem vorbi in aceste zile de o subordonare a interesului national intereselor politice?
– Interesul national nu este un concept imuabil, ci rezultatul unui proces concret de analiza in interiorul unui stat. Daca cititi programul de guvernare si strategia de securitate propusa de presedinte, veti putea observa continutul complex al acestui concept, dar si faptul ca nu exista -interes national- sau -ratiune de stat- in afara societatii care a ales democratic anumiti reprezentanti politici pentru a sustine o anumita directie de evolutie a acelei societati in politica interna, ca si in cea externa.
In plus, ideea ca trebuie sa separam complet politica interna de cea externa constituie un motiv real care ar putea genera dubii asupra credibilitatii generale a natiunii, o reintoarcere nefericita la -dublul mesaj- si la incoerente impardonabile.
– Din declaratiile premierului Tariceanu, am aflat ca faceti parte din grupul care a redactat telegrama catre atasatii militari. Ce este atat de -ingrozitor- in continutul ei, incat sa-l inspaimante pe presedintele Traian Basescu?
– Absolut nimic. Tocmai pentru a inlatura toate suspiciunile create, ministrul apararii a propus declasificarea documentului si publicarea sa in presa. Fara a dori sa comentez textul publicat de ziarul -Ziua-, pot sa va spun ca documentul este unul de informare, prin care a fost transmis atasatilor care sunt evolutiile interne pe problema re-balansarii nivelului trupelor romanesti din Irak: ce inseamna propunerea ministrului apararii nationale si cum a fost ea explicata, care sunt pasii de urmat in luarea unei decizii in CSAT si care sunt consultarile care pot avea loc, in baza deciziei cu partenerii de coalitie.
Nu cred ca e bine tocmai pentru credibilitatea Romaniei ca atasatii apararii sa nu poata raspunde unor intrebari legitime, venite din partea aliatilor, cu privire la acest subiect. Sau sa fie nevoiti la aceste intrebari sa utilizeze numai presa, pentru ca MApN nu le-a transmis nici o informare.
De altfel, este chiar vorba de o procedura interna curenta, fara nimic politic sau spectaculos, nici prin continut, nici prin demers. Adesea le trimitem informari atasatilor apararii, prin care le explicam elemente de interes pentru ei; nu e un caz exceptional, ci, din pacate, a fost transformat intr-unul.
– In dezbaterile televizate au existat controverse cu privire la faptul ca fortele romanesti se afla in teatru in cadrul unui angajament ONU. Cum comentati si in ce masura retragerea trupelor afecteaza obligatiile internationale ale Romaniei?
– Fortele din Coalitia Internationala nu se afla in Irak in baza unui angajament sau mandat ONU in sensul propriu al termenului si nu au nici o obligatie in acest sens.
Rezolutia ONU 1.483 din mai 2003 si, ulterior, rezolutiile 1.546 din 2004 si 1.637 din 2005 iau practic act de existenta unor puteri ocupante in Irak, iar ulterior, de faptul ca acestea raman cu trupe in regiune in baza solicitarii guvernului irakian. Practic, aceste rezolutii nu creeaza nicio obligatie a statelor participante, ci numai iau act de o stare de fapt. O eventuala retragere din Coalitia Internationala nu influenteaza in niciun fel obligatiile internationale in acest domeniu.
Numai rezolutia 1.500 din august 2003 stabileste o misiune ONU in zona prin infiintarea UNAMI (United Nations Assistance Mission for Iraq), pentru o perioada de un an. UNAMI a jucat un rol important in recentele alegeri din Irak, iar Romania a contribuit cu o companie la paza si protectia oficialilor ONU in regiune. Misiunea se reinnoieste anual si ramane de vazut care va fi mandatul sau pentru anul viitor.
– La audierile din comisiile parlamentare, ministrul apararii a declarat ca propunerile de retragere a trupelor din Irak au fost facute de Departamentul pentru politica de aparare, pe care il conduceti. Cum comentati?
– Departamentul pentru politica de aparare este responsabil cu dezvoltarea evaluarilor strategice si politico-militare privind evolutiile actuale din diferite regiuni, pe de o parte, iar pe de alta, tot in cadrul acestui departament, planificam pe baza de programe multianuale resursele pentru aparare.
In ambele domenii, am ajuns la concluzia ca este nevoie de o analiza serioasa a actualelor angajamente in operatiuni, pe de o parte datorita dezvoltarilor recente dupa alegerile din Irak, pe care le-am mentionat, iar pe de alta, tocmai pentru ca trebuie sa ne prioritizam obiectivele pentru care alocam resurse. La nivelul estimat al bugetului pe 2007 nu vom putea simultan sustine si angajamentele la NATO si UE, si participarea actuala in operatiuni.
Acestea sunt si ratiunile pe care ne-am bazat in elaborarea Memorandumului catre CSAT, mentionat ieri de ministrul apararii nationale.
– Tot in cadrul discutiilor din comisii, a fost evidentiata problema lipsei de comunicare din interiorul MApN. Ce parere aveti?
– Suferim cu totii in prezent de carente de comunicare, nu e un fenomen singular in MApN, ci o problema generala in tara noastra. Tocmai de aceea, inca de la preluarea mandatului sau, ministrul Atanasiu a solicitat dezvoltarea unui sistem eficient de management institutional in MApN, bazat pe cooperarea pe orizontala intre structuri si evaluarea rezultatelor si progreselor lor.
Personal, am coordonat anul trecut un grup de lucru impreuna cu experti din Marea Britanie, destinat tocmai dezvoltarii unui management al performantei in cadrul departamentului nostru si destinat imbunatatirii comunicarii si cooperarii interdepartamentale.
– S-a vorbit mult zilele acestea despre o fractura intre partea civila, ca sa zic asa, a MAPN-ului si partea operationala militara. De ce nu a fost consultat seful Statului Major General, pentru ca domnia sa asa a spus, ca nu a fost consultat in legatura cu luarea deciziei incat informarea atasatilor militari despre aceasta problema?
– In ceea ce priveste consultarea structurilor militare in cadrul Ministerului Apararii Nationale, vreau sa va spunem de la bun inceput ca ea s-a facut pe doua teme mari. Una legata de propunerea care urmeaza sa fie avansata la CSAT pentru decizii privind participarea de forte si mijloace in afara teritoriului national. Si in acest sens a fost produs un raport comun al sefului Statului Major General si departamentul pentru politica de aparare in care seful Statului Major General a prezentat oferta de forte asupra careia noi am facut evaluarile de securitate si evaluarile de afordabilitate legate de capacitatea de sustinere financiara pentru indeplinirea intregului pachet de responsabilitati internationale care-l avem, si aici ma refer in mod expres la capacitatea de a ne finanta obiectivele asumate in comun cu NATO pentru a evita anumite riscuri. Legat de celalalt aspect al informarii atasatilor militari, in primul rand nu vreau sa discut aici aspectul necesitatii, pentru ca era absolut necesar ca sa informam atasatii militari atata timp cat agentiile de presa preluasera un anumit mesaj legat de atitudinea Ministerului Apararii Nationale vizavi de propunerea care a si avansat-o de fapt CSAT-ului. In acest sens ministrul apararii nationale a convocat o reuniune la dumnealui in cabinet, la care au participat persoanele abilitate sa-si spuna un punct de vedere vizavi de aceasta informare. Acolo a participat seful Statului Major General, directorul adjunct al Directiei Generale de Informatii, pentru ca titularul era plecat in permisie, seful Directiei Informatii Militare, care gestioneaza activitatea atasatilor militari in exterior, si subsemnatul. Cu acel prilej am avansat propunerea aceasta: trebuie sa informam in asa fel incat sa evitam punerea acestor oameni in situatii neplacute, in eventualitea in care primeau telefoane din partea oficialitatilor din capitala in care erau acreditati. Ca urmare a sarcinii exprese lansate de ministru, am intocmit in cadrul departamentului aceasta informare, informarea a fost vazuta, a fost citita si de catre seful Directiei Genrale de Informatii inainte de a o prezenta ministrului si ulterior, dumnealui neavand comentarii de specialitate, am inaintat ministrului proiectul de telegrama care practic continea elemente de mandat.
– Era o discutie de tatonare.
– Da, ca in urma adoptarii unei decizii de catre CSAT, ministrul apararii nationale urma sa contacteze partenerii de alianta in vederea stabilirii in comun a unui calendar de retragere. Niciodata nu s-a pus problema individualizarii unei atitudini fara consultarea partenerilor, pentru ca operational nu se poate face acest lucru, deoarece am fi pus in pericol securitatea altor forte cu care noi operam. Nu poti sa-ti retragi fortele dintr-un teatru peste noapte si sa spui domne, stii ca eu peste o jumatate de ora imi strang bagajele si am plecat, ca am primit decizia. Deci sub nicio forma nu acesta a fost sensul, nu acesta este cursul normal al lucrurilor in eventualitatea in care CSAT-ul ar fi dat curs propunerii ministrului apararii nationale.
– Atunci cum comentati reactia vehementa a Palatului Cotroceni, a ambasadorului SUA la Bucuresti, a ambasadorului Marii Britanii?
– Reactia cred ca are la baza o problema care tine de gestionarea comunicarii unei decizii, a unei decizii care nu fusese insa adoptata. Deci Ministerul Apararii Nationale nu este indrituit, mai ales pe o tema din aceasta sensibila, sa abordeze pe oricine fara sa aiba un aviz din partea CSAT-ului.
– Nu era mai simplu sa-i spuneti si domnului Medar: uitati ce ne gandim noi sa facem, ca sa nu mai fie aceasta reactie care a parut ca o fractura intre cele doua puteri?
– Ingaduiti-mi sa revin asupra consultarilor. Legea 42 nu prevede creionarea sau constituirea unor mecanisme de preconsultare. Or, in situatia respectiva, totul a decurs conform legii. Ministrul a avansat propunerea, considerand ca in acest mod se realizeaza si informarea celorlalti membri ai CSAT si CSAT-ul, in momentul in care se aduna, ia in dezbatere acest subiect, analizeaza argumentele legate de propunerea ministrului, avand in vedere faptul ca la masa CSAT-ului sunt reprezentanti ministri de varf din cabinet, care pot sa aduca expertiza lor vizavi de decizii. Ministrul finantelor poate sa explice CSAT-ului, din perspectiva institutiei pe care o guverneaza, care sunt implicatiile, ce buget a dat apararii si daca apararea are suficiente resurse sa-si indeplineasca toate obiectivele.
– De ce domnul Vladescu nu a spus nimic?
– Intrebati-l pe dumnealui. Mai cu seama ca ministrul Atanasiu a avut o reactie fata de linia de bugetare avansata de Ministerul Finantelor, o reactie scrisa, catre Ministerul Finantelor Publice, prin care atentiona asupra bugetului insuficient destinat armatei.
– Ati primit raspuns la aceasta scrisoare?
– Deocamdata nu.
– Cand a fost trimisa?
– In orice caz, cu certitudine inaintea sedintei CSAT-ului.
– Deci oricum trebuia sa aiba la cunostinta acest punct de vedere. Ce se va intampla de acum incolo, am inteles ca bugetul ministerului nu poate suporta aceste cheltuieli?
– Doar in conditia in care reducem armata. Pentru ca nu avem alte solutii.
– Alta alternativa nu exista?
– Redistribuirea sau cresterea alocatiei bugetare pentru aparare.
– Cat ar mai trebui suplimentat bugetul Ministerului Apararii Nationale?
– La ora actuala avem un deficit de 16% fata de necesitati, si n-are rost sa dau cifra pe larg, va dati seama de dimensiunea problemelor.
– Dar decizia CSAT-ului de a continua aceasta misiune in Irak nu implica o fortare a guvernului sa redimensioneze bugetul?
– Cu certitudine da, altfel, va trebui sa intram sa informam CSAT-ul asupra pericolului ca Romania nu-si poate indeplini ori angajamentele asumate fata de NATO si Uniunea Europeana, ori Romania trebuie sa-si redimensioneze nivelul fortelor in asa fel, incat cu linia bugetara care a fost pusa la dispozitie sa putem acoperi toate angajamentele externe
– Ce ar insemna aceasta redimensionare, ce ar insemna la reducere?
– Este prematur sa vorbim despre acest lucru acuma, pentru ca e vorba de un proces intreg. Asteptam sa vedem care va fi reactia Ministerului Finantelor fata de propunerea avansata de ministrul apararii nationale pentru suplimentarea bugetului.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
