Regimul Bashar al-Assad: cronica unui sfârșit anticipat

Regimul de la Damasc al președintelui Bashar al-Assad dă semne că nu mai poate rezista presiunilor interne și internaționale. În plan militar, economic și politic, această situație poate fi asociată cu începutul sfârșitului celor 12 de ani ai „domniei” lui Bashar al-Assad la cârma Siriei, țară pe care acesta a „moștenit-o” de la tatăl său Hafez al-Assad, un lider cel puțin la fel de autoritar care s-a instalat la putere după o lovitură de stat în 1970. Semnele acestui sfârșit inevitabil au fost date încă de săptămâna trecută, acum când nucleul dur al conducerii de la Damasc – format din președinte și șefii tuturor structurilor de forță – a putut cădea victima unui atentat. Astfel, un cumnat al președintelui sirian Bashar al-Assad a fost ucis în atentatul produs săptămâna trecută la Damas în care și-a pierdut viața și ministrul sirian al Apărării, generalul Daoud Rajha. Assef Shawkat, cumnatul președintelui, ocupa funcția de ministru adjunct al Apărării în guvernul de la Damasc. La rândul său, ministrul de Interne Mohammad Shaar, a fost rănit în acest atac. Ziarul turc Hurriyet a scris săptămâna trecută că liderul de la Damasc a fost rănit în atentatul de la Damasc, fugind ulterior în orașul Latakia, situat pe litoralul mediteranean (nord-vest, n.r.), în timp ce soția sa ar fi plecat în Rusia. Ulterior, informația a fost infirmată de oficialii regimului de la Damasc. Cu toate acestea, la o zi distanță de la atentat, Siria și-a retras la Damasc o parte din trupele aflate pe înălțimile Golan (la granița cu Israelul), cu siguranță cea mai sensibilă zonă de apărat. La două zile după atentat,   rebelii sirieni preluau controlul asupra a două puncte de tranzit, la frontiera cu Irak și Turcia. Tot atunci, insurgenții precizau că dețin controlul și asupra punctului de frontieră Bab al-Hawa, situat la granița dintre Siria și Turcia. Toată această succesiune de evenimente a demonstrat erodarea aparatului de securitate din jurul lui Bashar al-Assad, dar și incapacitatea armatelor sale de a mai putea face față presiunii militare pusă de rebeli care au ajuns să se războiască cu trupele guvernamentale în diverse cartiere ale Damascului și în principalele orașe ale țării.

Sprijin rusesc

Într-un articol recent publicat de revista americană Forreign Affairs, jurnalista Katie Paul descrie coasta mediteraneană a Siriei drept un „rai” pentru mica minoritate alawită din care face și Bashar al Assad. Cu toate că reprezintă numai 12% din populația de 22 de milioane a Siriei, această minoritate religioasă șiită este considerată de majoritatea sunită (circa 75%) mai mult ca fiind o sectă eretică. Principalele orașe în care trăiește această comunitate minoritară, dar care conduce Siria de mai bine de 40 de ani, sunt porturile Latakia și Tartus. În cel din urmă, există în prezent singura bază a Rusiei din Marea Mediterană ca urmare a unui acordat semnat de cele două țări în 1971. Chiar dacă minoritatea alawită este tot mai nepopulară într-o Sirie majoritară sunni, totuși secta din care face parte și al-Assad, are un aliat puternic. În urmă cu circa două săptămâni, Rusia a dorit să facă o demonstrație de forță prin care să dea Occidentului un semnal vizavi de cât de serioase sunt intențiile sale pentru a-și proteja un aliat căruia îi vinde anual armament militar de sute de milioane de dolari. Mai multe nave de război s-au îndreptat recent spre portul sirian Tartus iar convoiul a fost compus din vase aparținând celor trei flote rusești din Marea Baltică, Marea Nordului și din Marea Neagră. Motivul oficial a fost atunci că trebuie să alimenteze cu combustibil. Informațiile despre ‘marșul’ navelor rusești spre coasta siriană au apărut în contextul în care presa occidentală a scris că în partea de răsărit a Mării Mediterane se îndreaptă un grup naval al NATO, compus din fregate germane, turcești și franceze care ar avea rolul de a descuraja regimul de la Damasc. Importanța acestui port este dată și de faptul că acesta este punctul principal prin care se desfășoară livrările de armament dinspre Rusia către Siria. Alături de China și Iran, Rusia este cel mai mare oponent al unei intervenții militare ale coaliției occidentale în această țară. Dar Moscova nu oferă Siriei numai sprijin militar, ci și unul politic. Rusia a precizat vinerea trecută că va folosi dreptul de veto în Consiliul de Securitate ONU pentru a bloca propunerea britanică de prelungire a misiunii celor 300 de observatori ai Națiunilor Unite în Siria, afirma ambasadorul rus, Vitali Ciurkin, citat de AFP. "Vom vota împotriva proiectului de rezoluție", a spus Ciurkin. În contrapartidă, Uniunea Europeană (UE) a hotătrât luni să consolideze atât sancțiunile împotriva puterii din Siria, cât și controalele în cadrul embargoului asupra armelor, cu scopul de a spori presiunea asupra regimului lui Bashar al-Assad.

Turcia, pe picior de război

Toate aceste frământări interne ale Siriei au condus la o deteriorare treptată a relațiilor cu vecinii să. În ultimele luni, relația dintre Ankara și Damasc a devenit deosebit de încordată. Situația a escaladat după ce Turcia a început să primească în tabere special amenajate la graniță zeci de mii de refugiați siriene care încercau să scape din calea tancurilor regimului al-Assad. După mai multe incidente armate izolate înregistrate la granița dintre cele două țări, apărarea anti-aeriană siriană a doborât recent un avion de recunoaștere aparținând forțelor militare ale Turciei. Damascul a motivat atunci doborârea aparatului de zbor turc prin faptul că acesta încălcase spațiul aerian al Siriei și zbura la o altitudine extrem de joasă. Cu toate acestea, Turcia a început o acțiune serioasă de mobilizare armată la granița cu Siria. În urmă cu o lună, un convoi cu zeci de vehicule militare turce, printre care camioane încărcate cu baterii antirachetă, au pornit din orașul de coastă Iskenderun spre provincia Hatay, la 50 km de granița cu Siria, potrivit Reuters. Aceste acțiuni au continuat și la finele săptămânii trecute, atunci când armata turcă și-a consolidat dispozitivul de securitate la frontiera cu Siria, unde a transferat sisteme de rachete sol-aer și vehicule pentru transportul trupelor, în zona Mardin (sud-est), a precizat agenția de presă Anadolu.

Arme chimice

O declarație recentă a unui oficial de la Damasc a pus însă pe jar comunitatea internațională. Este vorba despre eventuala folosire a armelor chimice de către militarii încă loiali lui Bashar al-Assad. Siria va utiliza armamentul chimic și neconvențional doar în caz de "agresiune străină", a avertizat luni purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, respingând propunerea Ligii Arabe de a media o plecare "sigură" de la putere a președintelui Bashar al-Assad. Nicio armă chimică sau neconvențională nu va fi utilizată împotriva cetățenilor noștri (…). Aceste arme nu vor fi utilizate decât în caz de agresiune străină", a declarat Jihad Makdessi într-o conferință de presă la Damasc
"Acestea nu vor fi niciodată, niciodată utilizate împotriva cetățenilor, oricare ar fi evoluția crizei", a adăugat acesta. "Aceste arme diferite sunt depozitate și securizate sub spravegherea forțelor armate și nu vor fi utilizate decât în cazul în care Siria se va confrunta cu o agresiune externă", a repetat purtătorul de cuvânt. "Generalii vor decide când și cum vor fi utilizate aceste arme", a adăugat el. Imediat după aceste declarații, Casa Albă a reacționat prin a avertiza Damasc să nu recurgă la această opțiune. La rândul său, Israelul a precizat că nu va permite ca astfel de arme să ajungă peste granița Siriei, în Liban, și astfel în mâinile grupării Hezbollah.

Compromis politic

Chiar dacă toate semnele indică că este numai o chestiune de timp și de creștere a numărului de morți în rândul civililor (cifră ce depășeste deja 19.000 de victime, potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului OSDO), regimul Bashar al-Assad refuză în continuare să facă un compromis politic cu forțele de opoziție. Pe de cealaltă parte, opoziția siriană este dispusă să accepte ca o "personalitate a regimului" lui Bashar al-Assad să conducă țara în perioada de tranziție după plecarea președintelui contestat, a afirmat marți un purtător de cuvânt. "Suntem de acord cu plecarea lui Assad și transferul puterii către o personalitate a regimului pentru a conduce o perioadă de tranziție așa cum s-a întâmplat în Yemen", a declarat Georges Sabra, purtător de cuvânt al Consiliului Național Sirian (CNS), principala formațiune a opoziției. Ieri, președintele rus Vladimir Putin a declarat că Siria s-ar putea confrunta cu război civil de durată în cazul în care președintele Bashar Al-Assad va fi destituit în mod "neconstituțional". "Ne temem că, dacă actuala conducere a țării va fi demisă în mod neconstituțional, opoziția și actualul partid de guvernământ pur și simplu vor schimba rolurile", a declarat Putin. "În acest caz, războiul civil va dura mult timp", avertizează președintele rus. "Liderii sirieni și opoziția trebuie să găsească forța pentru organizarea unui proces de negocieri și pentru ajungerea la un compromis acceptabil pentru viitorul țării", subliniază Putin. Între timp, avioane ale Forțelor Aeriene siriene au bombardat ieri cartiere situate în estul orașului Aleppo, primul oraș ca număr de locuitori din Siria (3 milioane de locuitori) și al doilea ca importanță după capitala Damasc. Din punct de vedere militar, aceste raiduri aeriene reprezeintă o premieră în cadrul conflictelor care afectează Siria,  a relatat corespondentul BBC News online. În astfel de circumstanțe în care negocierile politice nu vor da roade iar numărul victimelor vor crește exponențial în fiecare zi, este foarte greu de crezut că regimul al-Assad va putea rezista dorinței Occidentului de îndepărtare a sa de la putere iar intervenția armată va deveni pe zi ce trece o opțiune tot mai reală.   

Mădălin Necșuțu