In cei aproape 18 ani care au trecut de la iesirea din lagarul socialist, Romania a reusit sa-si mentina aproape constanta populatia. Nu insa si Banatul, provincie cu o indelungata traditie a -cresterii negative-, mascata in cea mai mare parte a secolului XX printr-o ampla absorbtie de populatie tanara din celelalte regiuni ale tari. Din motive peste care, pana acum, s-a trecut -cu discretie- in analizele si proiectiile oficiale (aceleasi care, spre exemplu, proiecteaza pentru anul 2050 o metropola de 800.000 de locuitori!), populatia Timisoarei a scazut de la 317.651 locuitori in 2002 la 302.780 in acest an.
Desi scaderea populatiei a fost dramatica la nivelul Timisoarei, pe ansamblul celor 24 de comune rurale din zona Lugoj – Faget, aceasta a fost, in ultimii patru ani, 3,7% (sub 2.000 locuitori) – pierdere aproape integral compensata de cresterea populatiei din municipiul Lugoj (45.880 locuitori, fata de 44.571 locuitori acum patru ani) si oraselul Faget (7.407 locuitori, fata de 7.202 in 2002).
Fenomenul scaderii populatiei e cu atat mai semnificativ cu cat, in primele doua decenii de dupa razboi, ca si la sfarsitul secolului XX, aproape 100 de sate au cunoscut un amplu proces de depopulare, ajungandu-se sa se concentreze aici cea mai mare parte a asezarilor timisene cu mai putin de 50 de locuitori (n.r. – localitatile Spata, Radmanesti, Dobresti, Vizma, Crivobara, Cheches, Bulza, Grosi etc).
Inevitabil, depopularea a atras dupa sine degradarea sau chiar disparitia institutiilor comunitatilor locale (scoli, biserici, camine, dispensare), lipsa de interes in refacerea infrastructurii si conservarea unui standard de viata redus, pe masura calitatii slabe a terenurilor arabile locale. Intrucatva ameliorata de retrocedarea terenurilor si padurilor, situatia social-economica a satenilor din aceasta zona a ramas totusi, pe ansamblu, la nivelul de subzistenta atins odata cu inchiderea, acum doua -cincinale-, a unitatilor industriale din mediul rural (uzina Nadrag si fabricile de la Tomesti, Margina, Manastiur, Chizatau etc.), care asigurau localnicilor completarea veniturilor din gospodarie. Greutatile tot mai mari ale vietii de la oras (lipsa locurilor de munca si de locuinte ieftine, costurile foarte ridicate ale intretinerii si alimentelor, calitatea proasta a multor marfuri si servicii, in raport cu preturile) i-au descurajat insa pe localnici sa mai ia drumul Lugojului sau Timisoarei, ba chiar i-au determinat pe unii oraseni – peste 2.500, dupa unele estimari – sa (re)vina in satele zonei. Ca urmare, desi tiparul de asezari imbatranite nu s-a schimbat radical, in prezent, mai putin de 21% (11.000 oameni) din populatia acestor 24 de comune sunt constituite din categorii inactive (pensionari, casnici, elevi etc.), in vreme ce Timisoara asigura peste 82.000 (26%) locuitori inactivi, balanta inclinandu-se tot mai mult inspre pensionari si asistati.
Aparent minore, aceste mutatii anunta, pentru o generatie viitoare, o alta realitate demografica a Banatului decat cea luata in calcul pana acum: comunitati rurale mai stabile si, implicit, mai in masura sa-si promoveze interesele, dar si o distantare tot mai accentuata a satelor de modelul pe care, in mod normal, ar trebui sa-l reprezinte Timisoara: o comunitate urbana mare doar in aparenta, in care mai mult de jumatate din locuitori se considera – si sunt considerati – straini de urbe. Doru Macris
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
