Peste 61.000 hectare de padure au ramas fara stapan

Regia Nationala a Padurilor (RNP) va prelua temporar in administrare 61.348 hectare de fond forestier, care nu a fost pus in posesia proprietarilor. Potrivit lui Viorel Marinescu, director la Directia de Regim si Inspectie Silvica din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor (MAAP), aceasta situatie este determinata de abuzurile care au fost facute de comisiile locale de la inceperea punerii in aplicare a Legii 18/1991. -La acest moment, potrivit unui inventar actualizat la sfarsitul anului 2001, avem 61.348 hectare de padure care au fost predate in baza Legii 18 comisiilor locale de aplicare a legii, dar nu au fost puse in posesie. Comisiile nu au competenta de a administra aceste paduri. Potrivit Legii 75/2002, responsabilitatea de a urmari aplicarea regimului silvic revine Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor (MAAP). Aceasta situatie dureaza de sapte-opt ani si o mare parte din aceste paduri au fost compromise. De pe unele, practic, a disparut padurea, iar terenul pe care se afla aceasta a fost transformat in teren agricol. Astfel, din cele 61.348 hectare au disparut 7.000 hectare de padure, care practic a fost rasa. RNP va administra aceste paduri pana cand vor fi puse in posesie. Ele nu vor trece in proprietatea statului-, spune Viorel Marinescu.

Suprafata validata pentru retrocedare, mai mica decat cea propusa

Directorul din MAAP declara ca, in baza Legii 1/2000, au fost propuse pentru validare 1.723.000 hectare de padure din care pentru persoanele fizice 250.000 de hectare, pentru fostele forme asociative – 618.000 hectare, pentru comune, orase si municipii – circa 823.000 de hectare, iar diferenta, pentru institutiile de cult si invatamant. Suprafata validata pentru a fi retrocedata este mai mica cu aproximativ 300.000 de hectare, adica 1.411.000 de hectare. Dintre acestea, circa 189.000 de hectare ar urma sa revina persoanelor fizice, circa 531.000 de hectare fostelor forme asociative, peste 600.000 de hectare comunelor, oraselor si municipiilor, iar peste 31.000 de hectare institutelor de cult si invatamant. Si mai mica este suprafata pusa la dispozitie comisiilor de aplicare a legii. Aceasta este de numai 913.000 de hectare, din care 620.000 au fost puse in posesie.

Cauzele care au facut ca aceste paduri sa nu fie inca in proprietate privata sunt multiple. Una dintre acestea consta in faptul ca unele suprafete au fost validate si pe Legea 18/1991, dar si pe Legea 169/1997 sau Legea 1/2000, dar nu au fost puse in posesie. De asemenea, au fost facute validari si, in anumite situatii, pe suprafete mult mai mari fata de cele cuvenite legal. -O parte din suprafata a fost pusa in posesia celor care au primit validarea, iar acum diferenta de suprafata de padure nu mai poate fi impartita si s-a ajuns la neintelegeri si la actiuni in instanta-, spune reprezentantul MAAP. Concret, dupa aparitia Legii 18/1991, nu putini au fost cei care, in baza unei simple cereri si fara sa prezinte o documentatie corespunzatoare, dar facand in schimb uz de relatiile pe care le aveau in diferite structuri au solicitat retrocedarea unor suprafete de fond forestier. Aceste cereri au fost validate de unele comisii judetene si astfel s-a ajuns la diferente intre suprafata validata de comisiile judetene si suprafata pusa la dispozitia comisiilor locale. Hotararea comisiei judetene este executorie pentru comisiile locale, care astfel s-au vazut puse in situatia de nu avea suficient fond forestier comparativ cu cererile. Acesta este si motivul pentru care directiile silvice au considerat ca sunt necesare actiuni in Justitie pentru a invalida anumite decizii ale comisiilor judetene.