-Hergheliile Romane- se privatizeaza fara armasari

Societatea Nationala -Cai de Rasa- va fi divizata in doua societati nationale: Societatea Nationala -Cai de Rasa- si Societatea Nationala -Hergheliile Romane-. Aceasta din urma va fi privatizata dupa ce un consultant va evalua patrimoniul. In schimb, statul va pastra hergheliile cu armasari pentru a conserva patrimoniul genetic. Pentru divizarea societatii, este nevoie de o hotarare de Guvern, pe care Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor o va supune aprobarii Executivului. Totodata, va trebui separat patrimoniul public de cel privat al statului. Un studiu de oportunitate, finalizat la sfarsitul anului 2001, scotea in evidenta faptul ca divizarea societatii inainte privatizare este mai avantajoasa, aratand ca privatizarea directa si integrala este, practic, imposibila, pentru ca societatea detine in administrare active aflate atat in patrimoniul public, cat si in cel privat al statului. In plus, Societatea Nationala -Cai de Rasa- este abilitata prin lege sa detina si sa conserve patrimoniul genetic national, ceea ce face din aceasta o societate strategica. Deocamdata, a inceput procesul de redimensionare a efectivelor de cabaline, care al caror numar s-a redus cu 105 capete.

Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor ( MAAP) va supune aprobarii Executivului un proiect de hotarare de Guvern pentru divizarea Societatii Nationale -Cai de Rasa- in doua societati nationale: Societatea Nationala -Cai de Rasa- si Societatea Nationala -Hergheliile Romane-. Pentru aceasta din urma va fi selectat un consultant care sa faca evaluarea in vederea privatizarii. SNCR va pastra aproximativ 10 herghelii. Inainte de privatizare, societate va trece insa printr-un program de restructurare.

Potrivit unui studiu de oportunitate finalizat la sfarsitul anului trecut, privatizarea directa si integrala este practic imposibila, intrucat societatea detine in administrare active aflate atat in patrimoniu public, cat si in cel privat al statului. Trecerea activelor din patrimoniul public in cel privat se poate face numai prin hotarare de Guvern. Un alt motiv pentru care aceasta solutie de privatizare nu este considerata optima este acela ca SNCR este abilitata prin lege sa detina si sa conserve patrimoniul genetic national constituit din totalitatea populatiilor cabaline cu valoare genetica ridicata, ceea ce face din ea o societate strategica. In consecinta, trebuie prevenit riscul unor pierderi irecuperabile din patrimoniul genetic. Totodata, este greu de presupus ca va fi gasit un investitor capabil care sa dispuna de resurse financiare pentru a cumpara intreaga afacere.

Numarul de cai a fost redus

Anul trecut si in primele doua luni ale anului 2002, SNCR si-a desfasurat activitatea in 18 subunitati fara personalitate juridica. Efectivul total de cabaline este de 3.622 capete, cu 105 capete mai putin decat in anul 2000. Directorul general al unitatii, Lucian Blaga, spune ca reducerea numarului de animale se inscrie in programul de redimensionare a efectivelor, fara afectarea patrimoniului genetic. Indicatorii economici arata ca, in anul 2001, SNCR a inregistrat venituri totale de 90.131 milioane de lei, iar in primele doua luni ale anului in curs, de 12.298 milioane de lei. Anul trecut, cheltuielile au fost de 88.006 milioane de lei, iar in ianuarie si februarie 2002, de 11.970 milioane de lei. Astfel, rezulta ca anul trecut profitul a fost de 2.125 milioane de lei, iar in primele doua luni din acest an de 323 milioane de lei.

Pentru restructurarea prin divizare existau la sfarsitul anului 2001 doua variante. Acestea luau in calcul pastrarea patrimoniului genetic, ameliorarea raselor locale pentru cresterea performantelor in scopul infiintarii unor exploatatii agricole competitive si crearea si dezvoltarea unei piete specifice, in care statul sa aiba rolul de arbitru, in perspectiva intrarii in competitie cu piata europeana. Prima varianta avea in vedere mentinerea SNCR, avand in structura organizatorica opt depozite de armasari cu cate 50-80 de cai pentru fiecare depozit si un nucleu de 30-40 de iepe-mama pentru fiecare depozit. Depozitele propuse sunt: Dumbrava, Rusetu, Brebeni, Tg. Mures, Mangalia, Radauti, Sambata, Izvin. In cadrul aceleeasi variante, se propune infiintarea Autoritatiii Hipice Nationale, in subordinea MAAP cu rol de arbiru, supraveghere si reglementare. Autoritatea ar urma sa asigure pastrarea fondului genetic, precum si organizarea si supravegherea pietei specifice. Intr-o prima faza, depozitele ar asigura monta publica, urmand ca, pe masura ce se introduce monta artificiala, aceasta sa fie preluata de ANARZ. Prin desprinderea celorlalte active din structura SNCR, vor fi infiintate societati comerciale, iar mijloacele disponibile din reorganizarea depozitelor urmeaza sa fie vandute separat ca active, dupa trecerea disponibilitatilor din proprietatea publica in proprietate privata a statului.

Avantaje si dezavantaje

Spre deosebire de prima varianta, cea de-a doua prevedea organizarea a patru depozite cu 100-150 de armasari de monta publica la Dumbrava, Rusetu, Brebeni si Tg. Mures, care sa ramana in structura organizatorica a SNCR, si organizarea prin divizare a patru herghelii: Radauti, Mangalia, Jegalia si Sambata pe principiul raselor, cuprinzand toate rasele din patrimoniul genetic national cu iepe-mama (30-50 capete pentru fiecare rasa) si armasari pepinieri. In acest caz, hergheliile vor fi privatizate prin vanzarea de actiuni, iar patrimoniul public se va concesiona pentru 49 de ani. Prin privatizare, statul va conditiona vanzarea si concesionarea de inscrierea in actele de infiintare a societatii a unor drepturi de control si decizie prin actiunea de aur. Activele si filialele necuprinse in reorganizare se vor privatiza conform procedurilor standard. Si aceasta varianta prevede infiintarea Autoritatii Hipice Nationale.

Ambele variante prezinta atat avantaje, cat si dezavantaje, insa o analiza a fiecareia in parte scoate in evidenta faptul ca implementarea celei de-a doua variante necesita costuri mai ridicate, ar determina miscari mari de efective intre sucursale, iar cheltuielile cu publicitatea si respectarea tuturor procedurilor legale ar fi mai mari. In plus, veniturile din concesionare sunt esalonate pe o perioada lunga de timp. In cazul celei de-a doua variante, cheltuielile de exploatare ar fi mai mari. Ambele variante prezinta riscul ca nu toate activele sa poata fi valorificate.