Cu diplomatie, printre pumni si gafe

Pe 22 august, platforma maritima Orizont, sub pavilion romanesc, a fost sechestrata de reprezentanti inarmati ai statului iranian. Reprezentantii Group Servicii Petroliere, detinatoarea platformei, au acuzat ca sechestrarea s-a facut in urma unui veritabil atac militar, reprezentantii Iranului au vorbit despre dezinformarea partii romane si au declarat ca nici vorba de atac militar, ca pe platforma au urcat reprezentanti ai pazei de coasta, care au pus in aplicare o sentinta judecatoreaca. Pana ce reprezentantii Iranului sa isi fi transmis punctul de vedere, presa romaneasca apucase insa sa titreze titluri precum: -Iran a intrat inarmat pe teritoriul nostru-; -Petrolisti romani cu arma la tampla-; -Petrol si razboi in golf: marinari romani (sic!), atacati cu tunurile de marina iraniana-; -Atac terorist impotriva Romaniei-. Aveam, cu alte cuvinte, o imagine aproape apocaliptica a unui razboi in care urma sa intram daca nu cumva fusesem deja atrasi, ba chiar se vorbea de spectrul unei noi conflagratii mondiale, nu putine fiind vocile care cereau o implicare a NATO in rezolvarea problemei.

Evenimentul a reprezentat fara discutii un nou moment de reper al politicii noastre externe. Un nou moment in care toti ochii romanilor se indreptau spre Traian Basescu, cel care a trasat, pana la virgula aproape, politica externa a Romaniei in mai bine de un si jumatate de mandat. Tot el era cel care militase pentru parteneriatul strategic cu SUA si Marea Britanie, pentru continuarea prezentei militare romanesti in Irak. Iar imaginea care deja se cristaliza, in primele ore dupa incident, era ca Romania fusese sanctionata acum pentru modul in care intelesese sa isi desfasoare politica externa in ultima vreme. Pentru ca, nu-i asa, daca am fi avut relatiile bune, mostenite de la regimul comunist, cu lumea araba, un asemenea atac nu s-ar fi produs.

Opozitia a simtit nevoia sa fructifice momentul. Mircea Geoana a cerut convocarea CSAT si, daca situatia se va dezvolta, ca la Cotroceni sa aiba loc consultari cu liderii partidelor parlamentare. Mircea Geoana a riscat. Daca intr-adevar situatia urma sa se agraveze, el ar fi fost primul care a cerut o reactie prompta si pe masura a autoritatilor de la Bucuresti. Pe de alta parte, daca situatia s-ar fi detensionat rapid, risca sa fie lasat in ofsaid. Mircea Geoana s-a pliat pe orizontul de asteptare al populatiei si a trimis problema la presedinte, lasand loc totodata si pentru necesitatea unei mai largi consultari (cu implicatia ca in acest caz presedintele ar fi fost astfel depasit de situatie).

Un alt om politic care a intervenit rapid in spatiul public a fost ministrul apararii, Teodor Atanasiu (foto). Nu dorinta de a trimite rezolvarea problemei la presedinte l-a mobilizat pe ministrul Atanasiu, ci aceea de a clama propriile competente si posibilitati de gestionare a unei eventuale dezvoltari militare a crizei. Din nou un gest politic riscant. Daca situatia degenera, Teodor Atanasiu ar fi fost probabil primul pus la zid. Dar pentru ministrul liberal, teama ca presedintele sa nu culeaga cumva noi lauri a fost, probabil, principalul factor mobilizator in auto-asumarea unei pozitii in prima linie a crizei.

Atat reactia lui Mircea Geaona, cat si cea a lui Teodor Atanasiu au fost reactii pur politice si care nu aveau nimic de-a face pe fond cu criza platformei maritime. Disponibilitatea lui Mircea Geoana si sprijinul pentru un eventual raspuns politic de la Bucuresti puteau fi exprimate si telefonic presedintelui. Nu s-a urmarit insa clarificarea situatiei, ci obtinerea unui impact de imagine pozitiv. Pe acelasi cadru, actiunea lui Teodor Atanasiu era cu atat mai putin necesara cu cat principalul minister implicat la ora respectiva in rezolvarea situatiei era cel al Afacerilor Externe.

Orice situatie de criza este un veritabil test. In cazul de fata, criza data de sechestrarea platformei romanesti a fost un test pentru clasa politica romaneasca. Iar Mircea Geoana si Teodor Atanasiu s-au prezentat la testare fara a fi invitati si au raspuns pe langa subiect.

Cine s-a prezentat bine? Cu siguranta, in primul rand, presedintele. Care, poate pentru prima oara, a ales diplomatia in politica externa. A lamurit situatia, conform unui comunicat al administratiei prezidentiale cu un singur telefon, si a evitat deteriorarea relatiilor cu Iranul si lumea araba. Romania a primit un pumn prin sechestrarea platformei. Dar a ales sa nu reactioneze ca un pumn, ci ca o manusa peste pumn. Este un plus pentru Romania. Este un plus pentru Traian Basescu si diplomatia romaneasca. Dar si pentru majoritatea liderilor politici romani, care au ales sa nu alimenteze public un scandal ce putea degenera rapid si sa lase ca el sa fie rezolvat diplomatic de cei in drept.

Vlad Stefanescu