Reactivari

Scolile de vara ale PSD si PNL au incins spiritele elevilor atat in interiorul partidului, unde liderii si-au reglat conturile intre ei – invatandu-i astfel pe tineri cum se procedeaza cu un coleg rival -, cat si in afara scolii, de unde s-a azvarlit cu pietre in geamurile scolii adverse. La PSD, Marian Vanghelie, care s-a plans ca dl Vasile Dancu -mananca despre mine tot felul de acadele, bombonici si alte dulciuri-, l-a amenintat cu -un cap in gura- daca nu se potoleste. La PNL, ministrul de externe Ungureanu, care a criticat propunerea de retragere a trupelor din Irak, a primit din partea dlui Bogdan Olteanu o noua propunere de retragere: -dansul e liber oricand sa-si dea demisia daca nu e de acord cu deciziile conducerii PNL-. Intrebarea e daca si conducerea PNL e de acord cu propriile decizii. Premierul Tariceanu, de exemplu, a criticat reactivarea dlui Ilie Botos ca general de brigada, -avand in vedere ca si-a incheiat misiunea la Parchetul General cu un esec in cazul Hayssam-. Ei, uite ca nu si-a incheiat misiunea – iar un esec nu reprezinta o piedica pentru un profesionist in domeniu. Premierul nu stia insa ca reactivarea a fost ceruta chiar de prietenul sau ministrul apararii, care considera -firesc- ca dl Botos sa capete -un loc de munca- si de esecuri la Parchetul Militar. Dupa ce si-au consumat animozitatile interne, scolarii politici au trecut la cele externe, unde dl Geoana s-a remarcat printr-o compunere despre ultima vacanta: -nu a fost dupa *89 o perioada mai haina si mai cainoasa decat cea din ultima vreme-. Nici mineriadele? Nici devalizarea Bancorex pe care o mai platim si azi? In fine, mai bine haina decat uniforma, mai bine caine decat rechin. Cum insa toate scolile au ajuns la concluzia ca numai alegerile anticipate le-ar putea scoate din criza de idei in care se zbat, PNL si PD au hotarat sa reia relatiile intr-un cadru mai relaxat, intr-o carciumioara la sosea – in speranta ca, schimband locul, schimba si norocul. Oferta de pace cuprinde impartirea egala a locurilor pe liste, dar si a scaunului de premier intre cele doua partide. Era greu de spus ce meniu i-ar putea face pe aliati sa inghita mai usor noul algoritm si daca o romanta cantata pe masa de dl Ludovic Orban le mai putea descreti fruntile. Dar, mai stii? Cum ratiunea multor politicieni trece adesea prin stomac, n-ar fi exclus ca o friptura in sange sa izbandeasca acolo unde interesele au facut indigestie. Vorba oricarei aliante reusite: sa facem avere, nu razboi.