O -anumita parte a Guvernului- ar manca ziaristi pe paine

Nu mai este pentru nimeni un secret faptul ca presiunea Puterii asupra canalelor media este o componenta constanta intr-o societate in vesnica tranzitie. Virulenta acesteia insa tine probabil de nivelul de civilizatie al fiecarui stat. In Romania, inceputurile presei libere au stat sub semnul acelui celebru pandantiv -o anumita parte a presei- necesar pentru a submina autoritatea a ceva care se voia a deveni a patra putere in stat. Apogeul acestei sintagme folosite cu dintii scrasnind de politicieni parea ca a fost atins in regimul Iliescu-Vacaroiu. Si cu toate acestea, instalarea la putere a noului regim Iliescu-Nastase a trezit in pesedisti ranchiune mai vechi, care s-au adunat intr-un anumit tip de a relationa cu presa. Din cand in cand, aceasta aversiune latenta, de la Cotroceni, Kisselef sau Palatul Victoria, rabufneste. Ne putem aminti, de pilda, despre comparatia facuta de Adrian Nastase, anul trecut, intre jurnalisti si omul primordiilor lui Darwin. Apoi, seful Executivului a evoluat in analizele sale, ajungand la concluzia ca ziarisii, -o anumita parte- a lor, au -poteci pe creier-. Primul-ministru interactioneaza cu presa, da sfaturi ziaristilor despre ce ar fi mai important de scris, ii dojeneste, la modul general, ca n-au mediatizat suficient un eveniment de genul vizitei lui Silvio Berlusconni in Romania, pentru ca in final sa se intrebe ironic cam cate studii au acestia…
Stilul e molipsitor. Ion Iliescu explica si el, intr-un moment de sinceritate, ca un glonte e mai putin periculos decat un articol de presa. Sa fie oare maguliti ziaristii pentru astfel de comparatii ? La randul sau, Vasile Dancu a descoperit nivelul spagii din presa. Ar fi fost extraordinar daca Vasile Dancu ar fi facut nominalizari si s-ar fi luat masurile legale. Dar acesta a preferat sa treaca totul la capitolul o anumita parte…-. Un alt ministru, Razvan Teodorescu, vorbeste despre un articol din -Le Monde- catalogandu-l drept -o murdarie-. Nu ar putea lipsi de aici ministrul apararii, Ioan Mircea Pascu, cel care, in ultima vreme, a trecut si la fapte, nu numai la vorbe. Acesta s-a luat la harta cu -Wall Street Journal- si apoi cu presa romana, presarand dialogul cu ironii sinistre. Dar faptul cel mai grav, contestat de 18.000 de publicatii internationale, este proiectul sau de lege pentru -controlarea- mass-media. Exemplele ar putea continua. Ele vin toate sa confirme fobia unei -anumite parti- din PSD pentru o presa necontrolata de putere. Evident, guvernantii trebuie totusi sa aiba liniste pentru a lucra. Asa a aparut Ministerul Informatiilor Publice, asa a fost inlocuita conducerea Radio si tot asa redactorii sefi sau directorii unor ziare se trezesc cu puzderie de telefoane de la factori de raspundere, pentru a muta in holul presei un ziarist sau altul de teren, pentru a face poate o oferta de genul celor pomenite de Vasile Dancu sau pentru a prezenta continutul unei discutii telefonice pe care a avut-o respectivul sef de ziar cu un amic, pe teme politice. Imagine sau cuvant, totul trebuie sa plece de la Putere catre populatie imediat, dupa placul Puterii. De aceea nici parlamentarii nu se mai pot concentra la lucru atunci cand au in ceafa o camera de luat vederi sau un reportofon. Daca scapa cumva adevarul printre dinti…
In asemenea situatii, strategia cea mai la indemana pentru parlamentari ar fi -ciocul mic!-, insa PSD nu poate accepta o astfel de strategie decat pentru Opozitie. Solutia puterii este alta. Ea vorbeste populatiei cu translator propriu.