Un rodeo in care -artistii- au cantat in play-back

O furtuna de vara care a prins o gospodarie bine aranjata cu toate geamurile deschise si rufele puse la uscat – cam aceasta este esenta a ceea ce s-a intamplat in primele 30 de minute ale acestei partide fabuloase, in care americanii au oferit o incredibila demonstratie de fotbal modern si eficient. La 0-3, defensiva portugheza fusese facuta vraiste de incursiunile anonimilor Donovan si Mc Bride, dar mai surprinzator era ca liniile de mijloc si atac, compuse numai din -artisti- unul si unul, aratau ca o gasca de amatori prinsa intr-o nemiloasa morisca a unor jucatori mult mai experimentati. Supervedetele Figo si Rui Costa pareau sufocate in fata suflului unor adversari care, dupa ce le blocau perfect driblingurile, apareau brusc la finalizare, intr-un careu portughez in care coafurile zburlite ale lui Couto si Jorge Costa (ca doua gaini ametite dupa o zburataceala zdravana prin curte din partea unor cocosi nazdravani) aratau exact dimensiunea cosmarului pe care il traiau.

Ceea ce a urmat, asa-zisa revenire lusitana pana la 2-3, s-a dovedit a fi pana la urma una mincinoasa. Cu un gol norocos, nascut in urma unui carambol in careul american, si un autogol spectaculos al cowboy-ului Agoos, portughezii nici nu aveau cum sa spere (si nici n-ar fi meritat) mai mult. Desi clamau inaintea partidei foamea de victorie dupa 16 ani de absenta de la Mondiale, baietii lui Antonio Oliveira n-au aratat nimic din acea imprevizibilitate a combinatiilor la firul ierbii, cu care-si puneau de obicei inamicii pe contre-pieds. Ei par a juca mai degraba din amintiri, precum Figo inaltat inca pe soclul gloriei din 2001, cand a fost declarat cel mai bun jucator din lume. Insa cu o echipa de statui, asa cum s-a dovedit la debutul sau in Mondialul asiatic, Portugalia poate spune ca a scapat usor din malaxorul american.

OMUL MECIULUI: Mc Bride

Tanarul varf de atac aruncat de antrenorul Arena in locul accidentatului Clint Mathis, canonierul principal al formatiei, a aratat ca si cum ar fi jucat de cativa ani buni intr-unul dintre campionatele puternice ale Europei. Demarcari in viteza, rezistenta in duelurile fizice, plasament si simt de anticipatie deosebite (plonjonul de la cel de-al treilea gol fiind cel mai bun argument) au constituit bagajul tehnico-tactic pe care McBride l-a desfacut pe gazon, risipindu-l pe fiecare metru patrat. Probabil ca dupa aceasta Cupa Mondiala, si el va schimba necunoscuta echipa de peste Ocean, la care evolueaza in prezent, cu un club -cu firma- de pe continent.