Absurdul

Intitulate pompos „președintele interceptat în dosarul Blejnar“, stenogramele respective cuprindeau de fapt interceptarea convorbirilor în dosarul lui Blejnar de evaziune fiscală și nu ale dlui Băsescu pe care șeful ANAF l-a sunat (în 2010) pentru a discuta despre recuperea creanțelor Rompetrol. Cum s-ar zice, dl Băsescu a picat pe fir – ceea ce înseamnă că habar n-avea că Blejnar e ascultat. Chestia asta contrazice convingerea adversarilor că președintele ordonă procurorilor pe cine să pună urechea și să asculte la plămâni. Altfel, stenograma e subțire: dl Băsescu zice „da“ de vreo zece ori, „aha“ de vreo trei ori, „îhî“ de vreo două ori și doar despre creanțe a vorbit în propoziții cerându-i lui Blejnar să fie atent și să se consulte cu ministrul Justiției pentru „o soluție“ din care România să nu iasă păcălită. Trebuie să fii complet absurd ca să nu recunoști dreptul președintelui de a vorbi cu orice oficial (și cu oricine) – cu condiția să nu fie vorba de presiuni, abuzuri, mită, comisioane, persecuții, adică ilegalități sau imoralități. Ce trebuia să facă președintele? Să spună: mă, Sorine, spune-i lui Vlădescu și el să-i spună lui Boc și el să-mi spună mie? Absurdul din politică i-a cuprins și pe procurori care bagă în dosare de unde (ajung în presă) toate trăncănelile înregistrate chiar dacă n-au nicio legătură cu cazul și nici nu conțin indiciile unor infracțiuni. Așa ne trezim pe piață cu tot felul de foiletoane, dialoguri și persoane total neconcludente care sunt „analizate“ îndelung la tv pentru a descoperi tâlcuri ascunse. Stenogramele sunt utile când surprind rețele mafiote – precum celebra rețea Cătălin Voicu. Altminteri ne oferă doar exprimări pitorești: judecătorul Dragomir de la ÎCCJ i se adresa lui Blejnar cu „excelență, cu respect, vă pup“ – și nu cu „majestatea voastră“ cum ar fi impus titlul de regină a vămilor deținut de șeful ANAF în toate analele și canalele media. Absurdul a fost invocat și de europarlamentarul PDL Bodu într-o scrisoare unde cere bucureștenilor să nu-l voteze pe Becali pentru că ar fi absurd „să ajungă în Parlamentul României“. Mai absurd decât faptul că e în Parlamentul European? Teatrul absurdului: dacă PDL îl lua pe Becali, acum scrisoarea era semnată de Norica Nicolai. Sondajele arată însă că lumea ar vota „duminica viitoare“ tot USL (52%). Semn că apreciază absurdul. De la duminica orbului la duminica absurdului. MRU zice însă că „dușmanul nostru nu este USL ci timpul“. Aș! Timpul este favorabil, chiar blând.

Tia ?ê?£erbănescu