Lele pretinde ca dosarele sunt folosite pentru santaj

– Procurorul oradean Alexandru Lele sustine, intr-un interviu acordat pentru -Curentul-, ca dosarele aflate in atentia Parchetelor sunt folosite pentru santaj, constrangere si amenintari – Potrivit acestuia, politicienii au acces la sefii institutiilor, de unde pornesc presiunile asupra functionarului – El regreta ca n-a dispus o perchezitie la domiciliul lui Adrian Tarau, fiul fostului prefect de Bihor, care ar fi dus la dovedirea vinovatiei lui – Lele il acuza pe procurorul general Joita Tanase ca a folosit abuziv calitatea sa pentru a-si plati datoriile pentru functia dobandita – Magistratul oradean -a constatat- ca a avut loc o interventie politica, ce a dus la eliberarea lui Adrian Tarau, ca urmare a realizarii unui folos de catre PDSR, prin sponsorizarea oficiala a campaniei sale electorale de catre Aurel Tarau

In plina ancheta judiciara si dupa doua zile de audieri maraton la Parchetul General, procurorul oradean Alexandru Lele declara vineri dupa-amiaza ca nu poate face declaratii pe marginea cazului sau, devenit deja celebru, pentru a nu fi influentate verificarile. Omul parea insa dispus sa vorbeasca, sa se apere, chiar daca este constrans de proceduri, de lege. In seara aceleiasi zile apare la o emisiune televizata. Inainte de aceasta, contactat telefonic, accepta, de principiu, sa fie intervievat, desi pare destul de suspicios fata de persoana care l-a contactat. Explica insa ca va pleca, in aceeasi noapte, spre Oradea si va fi, probabil, destul de obosit sa poata raspunde intrebarilor, prin telefon, in prima parte a zilei de sambata. La ora stabilita, spre seara, cu toate ca se convinge ca este aceeasi voce pe care a auzit-o vineri, Lele incearca sa amane pe cat posibil interviul. Pretinde ca nu a ajuns inca la Oradea, unde isi are domiciliul, pentru a putea sta de vorba. Pluseaza ca la poker si propune ca discutia sa aiba loc peste aproape doua ore. Refuzul il mai inmoaie. In cele din urma, accepta sa vorbeasca in acel moment. Intreaba daca este inregistrat si primeste un raspuns afirmativ. Reportofonul incepe sa inregistreze de pe speakerul telefonului. Pe parcursul discutiei, legatura telefonica este din ce in ce mai slaba. Alexandru Lele pare ca nu-si da seama. Este rugat sa vorbeasca mai tare. O face un timp, dupa care se aude la fel de prost ca inainte. Apar primele banuieli. Ceva se intampla. Putin mai tarziu, un sunet strident tiuie cateva secunde, apoi dispare. Ce sa fie? A intrat cineva pe fir? Greu de dovedit. Lele vorbeste si nu este totusi intrerupt.

– Cum de a ajuns procurorul Alexandru Lele sa fie inculpat?

– Pana in aprilie 2001, eu am fost considerat de cei din Parchetele superioare Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor ca fiind unul dintre procurorii cei mai bine pregatiti profesional si fara nici un fel de probleme. Insa in aprilie am avut acel incident cu arestarea lui Adrian Tarau, fiul prefectului PDSR de Bihor. Din momentul acela, practic, a inceput bulversarea carierei mele. Am fost schimbat din functia de procuror sef-sectie. In iulie 2001, am sustinut un examen la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Oradea si la Parchetul General, pentru un post de procuror la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Oradea. Am obtinut 9,50, dar nu am fost totusi numit, din cauza ca procurorul general a refuzat sa inainteze documentatia de concurs la Ministerul de Justitie, desi nici un articol din Legea de organizare judecatoreasca nu-i permitea sa o blocheze. Apoi, au fost cercetari disciplinare fata de mine si totul a culminat cu un dosar penal care mi-a fost construit incepand din ianuarie 2002. De fapt, primele elemente ale acestui dosar erau pregatite din aprilie 2001, chiar in saptamana imediat urmatoare arestarii fiului lui Tarau, cand s-a inregistrat plangerea penala redactata de Antonie Iorgovan impotriva mea, in numele lui Adrian Tarau. Plangerea a fost tinuta la Parchetul Curtii de Apel Oradea pana in noiembrie 2001, cand s-a dat o solutie de scoatere de sub urmarire penala a lui Adrian Tarau, si atunci au zis -uitati, intr-adevar, ce a spus Tarau, prin avocatul sau, se adevereste. Lele l-a arestat pe nedrept. El trebuie sa raspunda pentru aceasta-. Atunci, au inceput sa adune probe, acte premergatoare, au obtinut un aviz al ministrului de justitie si au venit la Oradea, in 25 martie 2002, procurorii Cristian Panait, Elena Radescu si Paun Ovidiu, cu scopul de a gasi ceva pentru a fi arestat. Ei realizau inca de atunci ca nu au elemente impotriva mea, dar trebuiau sa insceneze ceva. A intervenit acel incident cu perchezitia, care nu a mai avut loc tocmai pentru ca am banuit ce aveau de gand sa faca, am preintampinat cu asigurarea existentei unei camere de luat vederi si aceasta l-a speriat pe Panait, care a blocat administrarea probei care trebuia sa fie decisiva. Au intrat in deruta totala pentru ca au plecat de la Oradea fara sa ma audieze. Au fost probabil certati foarte tare la Bucuresti.

– Va pare rau ca ati instrumentat dosarul lui Adrian Tarau?

– Nu. Si maine, daca as avea acelasi dosar, as proceda la fel. Singurul regret e ca in seara in care am terminat audierile lui Tarau n-am reusit sa fac o perchezitie domiciliara, care ar fi dus la dovedirea fara nici un dubiu a vinovatiei lui. Dar audierile au fost tergiversate intentionat cu mici inginerii avocatesti si am terminat audierile in jurul orei 19.30. Or, pana la ora 20.00 este legal sa faci o perchezitie si nu am vrut sa fac nimic nelegal. Cei care trebuiau sa asigure locul nu si-au respectat obligatiile, fiindca sunt informatii ca in noaptea aceea au fost transportate bunuri, bani, documente din domiciliul lui Tarau.

– Cum a fost posibil ca, in ciuda deciziei Parchetului General de a redeschide urmarirea penala in cazul Tarau Jr., acesta sa poata pleca nestingherit din tara?

– Este un lucru foarte ciudat. Pe 20 mai 2002 a avut loc citirea in Parlament a raspunsului primului ministru, Adrian Nastase, la o intrebare a deputatului Boc in legatura cu interventia in eliberarea lui Tarau. Se spunea acolo ca nu a fost nevoie de o interventie pentru ca existau probe clare de nevinovatie in favoarea lui Tarau, care de altfel au si dus la acea solutie de netrimitere in judecata. Chiar in aceeasi zi, Parchetul dispunea, printr-o ordonanta, reluarea urmaririi penale fata de Tarau Adrian, luand in considerare informatiile date de catre mine si relatiile pe care le-am dat in timpul audierii avute la Parchetul General, pe 5 aprilie.

Acele trimiteri la probe, acele interpretari, faptul ca aminteam de interceptarile SRI care au fost pastrate nejustificat la dosarul de casa, i-au determinat pe procurorii din Parchetul General sa dispuna redeschiderea dosarului. Aceasta hotarare nu a fost facuta publica imediat, ci abia in 27 mai. In intervalul 20-27 mai a revenit in tara, pentru doua zile, Adrian Tarau. Dupa 27 mai a avut loc acel circ, el anuntand sa se reintoarce in tara, ca se apropie de Viena, de Budapesta, dar nu a mai venit, ci numai sotia si copilul.

Nimic nu a fost intamplator. Probele erau atat de evidente, incat au realizat ca nu pot fi ignorate. Nu putea fi indiferent cand se relua urmarirea penala. Daca se relua peste doi-trei ani, era mai grav, pentru ca nu stiu daca se mai puteau orienta cercetarile astfel incat sa aiba loc si o a treia musamalizare a acestui dosar. Dar acest dosar este doar varful aisbergului faptelor lui Adrian Tarau. El mai avea dosare care ramasesera blocate la Politia Bihor. Sunt si alte piste prin care se putea ajunge la el si venind cu cercetarile dinspre Politia Prahova, unde fusese citat de cateva ori, inclusiv prin mandat de aducere, dar refuzase sa se prezinte. Era deja tesuta in jurul lui o panza de probe, care ar fi dovedit implicarea sa in afacerile nelegale cu produse petroliere.

– Cat de multe stie Tarau despre mafia politico-economica din judetul Bihor si chiar din restul tarii?

– Cred ca stie foarte multe despre tot ce e important in traficul cu produse petroliere. El a avut afaceri si a dispus de mijloace banesti si a reusit sa foloseasca oameni si firme, care-si asumau responsabilitati, deruland afaceri de sute de miliarde de lei. Este unul dintre pilonii afacerilor cu produse petroliere din zona de vest a tarii. Tarau beneficiaza si de avantajul ca avea legaturi dincolo de granita cu afaceristi din Ungaria, Ucraina, SUA.

– Ati afirmat in memoriul adresat Comisiei de abuzuri din Camera Deputatilor, dar si la audieri, ca sunteti supus unor presiuni politice. Prin ce procedee, ce politicieni si in ce scop se fac presiuni asupra dvs.?

– Presiunile politice sunt cele care au dus la situatia in care ma aflu. Daca nu ar fi existat si daca nu se dovedea ca este posibila materializarea amenintarii facute de prefectul Tarau in saptamana urmatoare arestarii fiului sau, nu s-ar fi ajuns in situatia aceasta.

– Ce politicieni au facut aceste presiuni?

– Aceste presiuni se fac prin intermediul celor care ocupa functii de decizie in Parchetul General si au corespondent la nivelul Parchetelor din Bihor. Aceste persoane si in special procurorul general, Joita Tanase, s-au exprimat public in sensul ca eu oricum voi raspunde penal indiferent ce spun, cate valuri fac. Exact asa s-a exprimat Joita pe 12 aprilie 2002, la doua zile dupa decesul procurorului Panait. O astfel de declaratie, facuta public de un om care ocupa o demnitate de natura celei a lui Tanase Joita, este de o gravitate extraordinara. Un om ajuns intr-o astfel de functie nu are nici o justificare sa dea dovada de patima, de vehementa, nu are dreptul sa foloseasca autoritatea si puterea pe care i-o da functia pentru a rezolva chestiuni ce tin de felul in care intelege sa-si plateasca datoriile pentru functia dobandita.

– V-a trebuit ceva curaj sa-l acuzati de trafic de influenta pe premierul Adrian Nastase. Nu v-ati periclitat pozitia, si asa destul de subreda, declarand razboi primului-ministru?

– Eu nu am declarat razboi nimanui. Nu am facut decat sa constat ca, pe masura ce lucrurile evoluau, apareau informatii si probe care dovedeau ca s-au comis fapte penale, nu numai in ceea ce ma priveste, ci si in legatura cu situatii la care am fost cu totii martori, dar care nu au fost puse cap la cap. Asa s-a intamplat cand am facut sesizare impotriva primului-ministru. Realizasem ca se acumulasera astfel de date in zilele premergatoare hotararii de a formula sesizarea, aflasem ca Aurel Tarau este sponsor oficial al campaniei electorale din 2000 a PDSR. Acest lucru fusese mult timp obiect de controverse pe plan local, fiindca in actele depuse de PDSR Bihor nici Adrian Tarau, nici Aurel Tarau nu figurau ca finantatori ai campaniei electorale. Nu aveam inca acea dovada, care a aparut prin publicarea listei centrale a sponsorilor persoane fizice ai campaniei electorale, unde, ciudat, Aurel Tarau figura cu cea mai mare suma, 100 milioane de lei, iar pe locul doi era Adrian Nastase, cu 90 milioane de lei. Aceasta situatie dovedea ca interventia nu s-a facut dezinteresat, acea interventie de a doua zi dupa arestarea lui Adrian Tarau, cand primul-ministru a spus ca nu crede in arestarile de vineri seara si nu intelege cum un dosar, inchis la Ploiesti, este redeschis la Oradea. In acea saptamana, Aurel Tarau a spus ca vor plati toti cei care i-au arestat copilul. Aceste fapte puse cap la cap si interpretate de un jurist fac dovada clara a unui trafic de influenta. A avut loc o interventie care a dus la eliberarea lui Adrian Tarau si care s-a facut ca urmare a realizarii unui folos de catre partidul de guvernamant, materializat cel putin in acea contributie oficiala la campania electorala. Cum a rezultat astfel chiar din declaratiile lui Aurel Tarau si ale senatorului Liviu Maior, au avut loc in realitate si sponsorizari care nu au fost inregistrate si pe care le-a adus Adrian Tarau.

Fratii s-au coalizat impotriva procurorilor

Alexandru Lele este acuzat de luare de mita de catre doi frati, Viorel si Teodor Stiube, care au insa pe cap mai multe dosare penale.

– De unde au aparut acesti frati Stiube pentru a va acuza de luare de mita? Cine i-a impins in fata?

– Cei din Parchetul General, vazand dupa audierile din aprilie ca s-au pripit sa ma suspende, au pus problema ca vor trebui sa raspunda pentru masurile luate. A avut loc atunci declaratia lui Joita Tanase ca tot se va gasi ceva impotriva procurorului Lele. Acest imbold a dus la chemarea mai multor persoane, de catre procurorii Radescu si Paun si alti procurori de la Parchetul Bihor, exercitand presiuni, constrangeri. Le-au facut propuneri de tranzactii judiciare, ca le vor usura situatia in alte dosare, incercand sa obtina declaratii compromitatoare impotriva mea. Nu au reusit si nu au avut alta varianta – pentru ca sunt disperati – decat sa apeleze la Stiube Viorel. Acesta e cercetat in mai multe dosare penale. El are un frate aflat in urmarire generala, un alt frate care detine un autoturism in valoare de 200.000 de marci pe care l-a inmatriculat nelegal. Toata familia a fost angrenata in afaceri cu produse petroliere si cu produse din alcool. Se stie ca in aceste afaceri nu se poate supravietui datorita cadrului care nu permite o concurenta loiala. Sunt, practic, santajabili si vulnerabili in fata justitiei oricare dintre ei. Au pus astfel la cale si o acuza impotriva mea care sa provina de la acest Stiube. Este o acuza pe care eu am demontat-o simplu la audierile si confruntarile care au avut loc joi si vineri la Parchetul General. Stiube stie o anumita poveste, dar cand e pus sa raspunda unor intrebari punctuale si sa dea niste explicatii logice se blocheaza. Au inteles astfel cei din echipa de control ca este o pista pe care, cu certitudine, o vor abandona.

– De ce in Bihor, magistratii au inceput sa se autodenunte pentru luare de mita si trafic de influenta si sa-si acuze chiar colegii? Ce a vrut judecatorul Adrian Popa sa demonstreze sau avocatul Lucian Negrutiu?

– In jurul lui Stiube e o adevarata concurenta a avocatilor care si-l doresc de client. Tot ce vrea el sa constituie apararea sa este de fapt dirijat de cineva care ii este la ora actuala avocat. Au fost mai multi avocati care l-au reprezentat si s-au inlaturat reciproc. Printre acestia a fost si Negrutiu. I-a fost avocat lui Stiube – si nu a negat aceasta la o intrebare punctuala pe care i-am pus-o cu ocazia confruntarii – chiar un fost asociat al procurorului general. Aceste sfori sunt trase si de avocati.

– Cine mai trage sforile?

– In joc sunt multe afaceri cu alcool si produse petroliere. De aici au iesit multi bani care au fost investiti in achizitii, in privatizari, in tot felul de imobile, care acum sunt administrate de interpusi. Cel care il reprezenta din inchisoare pe Viorel Stiube era un fost vicepresedinte al PDSR de Salaj, Tarlea. Acesta a trebuit sa-si dea demisia din functia respectiva.

– Care dintre politicienii din Bihor sau de la Bucuresti v-au creat cele mai multe neplaceri?

– Nu pot spune de politicieni ca mi-au creat neplaceri pentru ca ei nu actioneaza personal, ci prin intermediul celor care conduc institutiile in care sunt persoanele dezavuate de acestia. Politicienii au acces la sefii institutiilor si de acolo porneste operatiunea de presiune si constrangere asupra functionarului.

– In ce imprejurari v-ati ales cu un dosar penal acum sapte ani pentru un accident de circulatie si daca este legal ca acesta sa fie redeschis in situatia in care va aflati?

– Acel accident de circulatie a avut loc la 1 februarie 1995. Am fost cercetat timp de doi ani si jumatate pentru ca s-au dat mai multe solutii, a fost luat dosarul la Curtea de Apel Oradea, apoi la Parchetul General. In cele din urma, s-a ajuns la o concluzie de netrimitere in judecata. Nici un moment nu s-a mai pus problema reluarii cercetarilor. Oricum, daca ar fi reluate acum, tot la aceeasi solutie se va ajunge. In primul rand, e problema prescriptiei pentru ca au trecut cinci ani de cand s-au facut ultimele acte in acest dosar. Chiar in cazul meu s-a dovedit ce am spus eu in sedintele Parchetului, si anume ca dosarele aflate in analizele Parchetelor nu sunt bine securizate, controlate sub aspectul persoanelor care au acces la ele. Ele sunt folosite pentru santaj, pentru constrangere si amenintari. Am spus la Comisia de abuzuri ca acest lucru are loc nu numai fata de magistrati, ci in special fata de parlamentari. In perioada in care parlamentarii nu aveau aceste demnitati, au fost angrenati, intr-un fel sau altul, in cauze penale minore sau au avut anumite incidente penale care au dus la constituirea unor dosare, unde nu neaparat trebuia angajata raspunderea penala. Dar existenta acelor incidente nu duce la o situatie favorabila persoanei respective. Acele dosare, solutionate cu netrimitere in judecata, sunt pastrate in arhivele Parchetelor si accesul la ele are loc in scopuri care nu pot fi apreciate ca reflectand o buna credinta. Asa a avut loc acest apel la dosarul penal pe care l-am avut eu in 1995, legat de un accident de circulatie. Am avut confirmarea la Parchetul General ca si un dosar instrumentat de mine in 1997 si vizandu-l pe deputatul Bar Mihai, care recent a fost exclus din PDSR, a fost solicitat de Parchetul General de la Parchetul Bihor.

– La ce se refera dosarul?

– Era un dosar in care, la data respectiva, Mihai Bar indeplinea functia de presedinte al Consiliului Judetean Bihor si fusese reclamat de catre conducerea centrala a cooperatiei mestesugaresti pentru presupuse abuzuri comise in care el ocupase postul de presedinte al cooperatiei mestesugaresti Bihor. Verificarile au fost facute de catre Politie. Dosarul a fost trimis la Parchetul Bihor cu propunere de netrimitere in judecata. Am analizat dosarul si am considerat ca se impun verificari suplimentare si ca trebuie administrate si alte probe pentru a da o solutie bine intemeiata. Am restituit dosarul la Politie si prin aceasta mi l-am facut dusman pe Mihai Bar. Ulterior, s-au facut toate verificarile posibile, dosarul a revenit la Parchet, unde de data aceasta am dat o solutie care a rezistat la toate verificarile care au avut loc in anii care au urmat.

– Ce solutie ati dat?

– De netrimitere in judecata.

– Va asteptati la o arestare preventiva si la o sanctiune privativa de libertate?

– Ar fi culmea! Nu am de ce sa ma astept la o solutie de trimitere in judecata. Probele pe care le-am adus in apararea mea sunt chestiuni care nici macar nu erau cunoscute de cei care m-au acuzat ca am procedat ilegal. Toate vor duce la o solutie de netrimitere in judecata.