Din PSDR a mai ramas doar pumnul cu floarea

Formatiune cu traditie si blazon, Partidul Social Democrat Roman a avut dificultati, la fel ca celelalte partide istorice, sa reziste pe scena interna in anii postdecembristi. Procentajul scazut in sondajele de opinie a facut ca PSDR sa caute diverse combinatii salvatoare cu formatiuni mai bine cotate in ochii electoratului.

Inainte de alegerile din 2000, PSDR incerca sa-si sporeasca randurile absorbind Partidul Socialist, condus, la acea data, de Tudor Mohora.

Alaturi de PD, participa la guvernare in fostul CDR. Dintre fostele formatiuni de la guvernare, doar PSDR si UDMR au puterea sa se reorienteze dupa 2000 si sa ramana la putere. Pentru PSDR, pretul este mult mai mare decat pentru maghiari. In 8 septembrie 2000, presedintele Alexandru Athanasiu semneaza un protocol cu PDSR-ul lui Ion Iliescu, un act care consfinteste, in fond, disparitia Partidului Social Democrat Roman si dizolvarea lui in structurile largi ale unei formatiuni create dupa *89. Fuziunea prinde consistenta la data de 16 iunie 2001, cand lui Athanasiu i se da functia, mai mult simbolica, de presedinte al Consiliului National, iar un reprezentant al PSDR, Georgiu Gingaras, este numit vicepresedinte. Nu toata lumea a sarbatorit evenimentul desfasurat la Sala Palatului. Primul presedinte al PSDR-ului postdecembrist, Sergiu Cunescu, anunta ca nu trece in noul partid si reclama -tradarea- lui Alexandru Athanasiu. La congresul de fuziune, Sergiu Cunescu este ironizat de la tribuna de noii tovarasi ai lui Athanasiu, iar acuzele sale nu mai sperie pe nimeni. Cu un blazon de imprumut – pumnul cu trandafirul – noul PSD bate de doi ani la portile Internationalei Socialiste. De fapt, acesta este unul dintre ultimele vestigii care mai amintesc de fostul PSDR.