Cine castiga din jocul politic si de imagine?

Neinceperea urmaririi penale impotriva ministrului apararii, Teodor Atanasiu, ar fi trebuit sa marcheze cel putin o egalizare a scorului intre Traian Basescu si liberali. Dar, chiar si in acest caz, lucrurile au fost reflectate disproportionat in media si in continuare in favoarea presedintelui Traian Basescu.

Analizand situatia, cei doi actori implicati, Teodor Atanasiu si presedintele Traian Basescu, au dus o batalie reflectata in prima instanta in termenii tensiunilor dintre PNL si PD, pe de o parte, si dintre Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu, pe de alta parte. Decretul prezidential de suspendare din functie a ministrului apararii a fost unul dintre subiectele dominante ale agendei media de acum cateva saptamani, fiind interpretat ca o mutare strategica a presedintelui, care a reusit, in acest fel, sa-si lase in ofsaid adversarii politici. In acelasi timp, a demonstrat ca, cel putin in ceea ce-i priveste pe ministrii care nu sunt parlamentari, presedintele tarii are autoritatea politica de a interveni asupra configuratiei structurale a guvernului. Evident, din punct de vedere al teoriei politice, acest gest reprezenta o grava incalcare a principiului separatiei puterilor in stat, in conditiile in care puterea executiva in Romania are o reprezentare bicefala, presedintele nefiind si seful guvernului. Numai ca exact Constitutia Romaniei este cea care permitea o libertate de interpretare si actiune a gesturilor.

Asa cum s-a intamplat de fiecare data atunci cand a fost vorba de o decizie ce implica relatia dintre seful statului si PNL sau dintre PNL si PD, subiectul a fost simplificat in paradigma clasica a luptei pentru putere dintre cele doua partide si dintre presedinte si guvern. Mult prea putini, adica doar Teodor Atanasiu (pe care atunci nu-l auzea nimeni!), au incercat sa argumenteze cu exactitate ce se intampla si sa se intrebe care era miza reala a acestui gest. Stricto sensu, acuzatiile care i se aduceau ministrului liberal nu erau legate de fapte de coruptie, criminalitate organizata sau atentat la siguranta nationala.

Parcursul juridic era previzibil si atat reclamantii (consilierul prezidential, Adriana Saftoiu, si deputatul PSD, Eugen Bejinariu), cat si presedintele Traian Basescu erau convinsi ca un castig in instanta era legat doar de o chestiune de timp. Cu alte cuvinte, ar fi fost nevoie doar ca procedura juridica sa dureze nici mai mult nici mai putin de 45 de zile, pentru ca Traian Basescu sa nu mai auda in veci de Teodor Atanasiu. Aici a fost poate singurul risc asumat de Traian Basescu, care, neincrezator in instantele de judecata, a mizat pe caracterul greoi al birocratiei din sistem.

Referitor la implicatiile politice si imagologice ale subiectului, lucrurile stau exact invers. Chiar daca Teodor Atanasiu a castigat procedural, el a fost sanctionat politic si mediatic de catre presedinte, pentru curajul de a solicita retragerea trupelor din Irak. Politic, tema retragerii trupelor din Irak s-a golit de continut, chiar inainte de a se naste si inainte ca liberalii sa reuseasca sa obtina castig de cauza in aceasta chestiune. Mai mult, s-a creat un precedent, presedintele Traian Basescu reusind sa dea un avertisment ministrilor (care nu sunt parlamentari) ca s-ar putea sa o pateasca la fel, daca se razvratesc impotriva autoritatii prezidentiale. Prin urmare, excesul de autoritate al presedintelui nu a fost sanctionat, ba mai mult, s-a institutionalizat dreptul lui Traian Basescu de a controla o parte din guvern.

Imagologic insa, procesul este ireversibil. Intre decretul de suspendare emis de Traian Basescu si decizia de NUP, opinia publica va retine primul gest, respectiv cel al presedintelui, care a avut incomparabil un impact mai mare prin conotatiile de autoritate politica a gestului (conform ultimului sondaj CURS, 42% considera ca decizia lui Traian Basescu a fost una corecta).

Gestul de autoritate politica fara precedent al lui Traian Basescu a marcat un castig de putere in raport cu guvernul si cu PNL. Din acest punct de vedere, ar fi destul de previzibil ca PNL sa reactioneze si sa solicite dizolvarea Comisiei prezindentiale de ancheta. Chiar si in aceste conditii, liberalii au pierdut razboiul cu Traian Basescu, fie si numai din simplul motiv ca, pe tot parcursul anchetei, au pastrat o tacere mortuara. Din start, gestul liberalilor a fost un indiciu de slabiciune, marcand teama sau resemnarea ca Traian Basescu este cel care castiga din acest caz, indiferent de solutionarea anchetei.

Neinceperea urmaririi penale poate avea cel putin consecinte in plan personal, prin care Teodor Atanasiu isi poate salva demnitatea, dar ramane practic inutilizabil in generarea unei noi teme si macar din acest punct de vedere, va fi destul de dificil, daca nu imposibil, sa se repozitioneze mediatic ca un lider puternic capabil sa genereze teme de impact si cu incarcatura politica, cu atat mai putin sa reactiveze teme pertinente in lupta pentru putere dintre PNL si PD sau intre Calin Popescu Tariceanu si Traian Basescu. Ana-Maria Tanase