Lepadari

Dupa ce a patruns si in presa internationala, pe care a socat-o cu ultima sa (ultima, vorba vine) vulgaritate scapata chiar in sediul SRI, presedintele Basescu si-a petrecut week-end-ul la munte, botezand o fetita la Brasov, ocazie cu care s-a lepadat pentru a sasea oara de Satana. Ramane sa vedem daca e suficient sau daca mai degraba trebuie sa speram ca Satana sa se lepede de politica si sa se limiteze numai la afaceri. Chiar la ora cand dl Basescu isi crestina fina, in Capitala, PC, prin vocea agitatului Codrin Stefanescu, denunta un nou plan diabolic al presedintelui, respectiv -un partid megaloman- menit -sa stranguleze opozitia-. Bietul Stefanescu a si uitat, de frica megalomanului strangulator, ca PC nu e in opozitie, ci la guvernare. Monstrul megaloman ar fi sa fie compus pe scheletul PD, sa aiba privirea fixa a aripii Stolojan – Musca, bratele atrofiate ale aripii PSD – Cluj plus alte ramasite politice independente de vointa lor si ar urma sa-i asigure dlui Basescu un al doilea mandat prezidential. A descoperit si dl Stefanescu partidul mestecat de dl Gusa de un an incoace – timp in care presedintele a respins ideea ca l-ar interesa -o constructie politica din resturi-, iar ceilalti nominalizati s-au delimitat de asemenea -speculatii-. De parca se astepta cineva ca dl Basescu sa recunoasca un asemenea plan, prevazut (zice-se) pentru 2007. Chestiunea e ca nu aparuse nicio urgenta si niciun fapt concret care sa justifice intrarea in trepidatie a PC. Nici macar n-au adus o chitanta, ceva, cum au facut in cazul dnei Monica Macovei, unde dl Dan Voiculescu, personal, a scos o hartiuta cu semnatura indescifrabila pe care i-a atribuit-o dnei Macovei (uitand ca nu purta acest nume la data respectiva) pentru a o acuza ca ar fi facut politie politica in alb. Venind din partea dlui Voiculescu, acuzatia chiar avea tupeu; in plus, aparea in momentul raportului CE – ceea ce trada vocatia PC pentru tradare. Curios este ca premierul Tariceanu, foarte drastic cu liberalii (pe care i-a si exclus din partid) care critica guvernarea, a tacut malc cand liderul unui partid din coalitie a atacat murdar un ministru, cerandu-i demisia – desi era vorba de ministrul cel mai apreciat la Bruxelles. Pasivitatea dlui Tariceanu e atat de suspecta incat iti vine sa crezi ca ori nu-i pasa de solidaritatea guvernamentala, ori are alte solidaritati. In fine, poate ca si premierul ar trebui sa se lepede de Satana din cand in cand. Mai ales ca acum e un moment bun pentru lepadaturi.