La scurt timp dupa ce fostul prim-ministru de la inceputul anilor *90, Theodor Stolojan, presedinte al Consiliului National al PNL, a acceptat sa intre in cursa pentru sefia partidului, au aparut doua documente de uz intern cu scopul nedeclarat de a-i avertiza pe fruntasii liberali sa nu mai repete greselile trecutului, cand au fost dezbinati. Autorul materialelor este Paul Pacuraru, membru in Biroul Permanent Central si vicepresedintele Consiliului National al PNL, cunoscut ca fiind un apropiat al lui Theodor Stolojan, caruia i-a fost de altfel sef de campanie electorala in 2000. Pacuraru a inmanat cele doua documente sefilor de organizatii teritoriale ale partidului, la ultima intrunire a delegatiei Reprezentantilor Nationali, dar si cu alte ocazii. El spune ca intocmirea acestor analize a avut la baza ratiuni de documentare interna, pentru a se constata evolutia in timp a miscarii liberale si cauzele care au dus la aparitia framantarilor, sciziunilor si neintelegerilor dintre liderii partidelor de factura liberala. Ramane de vazut in ce masura eforturile lui Pacuraru de a-i -informa- pe colegii sai isi vor atinge scopul.
-Cronologia miscarii liberale 1990-2000- si -Puncte de vedere- au fost reactualizate in aceste zile, in plin scandal intre gruparile Stoica si Patriciu. Desi sunt prezentate la prima vedere echidistant, statistic si fara observatiile de rigoare, informatiile ascund insa anumite intentii de -citire printre randuri-. Din -Cronologia miscarii liberale-, prezentata mai jos, se poate constata ca numeroasele sciziuni liberale au afectat serios evolutia politica a PNL, acreditandu-se si ideea existentei unor -cai troieni- in interiorul miscarii. Pe de alta parte, apetitul liderilor liberali pentru lupte intestine este de neintalnit la alte curente doctrinare, majoritatea membrilor marcanti facand practic o obsesie din a-si critica sefii de partide. -Punctele de vedere- nu difera prea mult de -Cronologie- in privinta concluziilor ce pot fi trase despre soarta liberalilor de dupa 1990. Liberalii s-au incapatanat in permanenta sa joace macar in echipa daca din randul lor nu s-a putut desprinde un om politic de anvergura, un lider de necontestat, credibil si charismatic. In aceste conditii, PNL si satelitii sai desprinsi de pe orbita au fost o prada usoara in special pentru social-democrati. Din lecturarea celor doua materiale se mai poate observa ca aparitia unei -solutii de import-, Theodor Stolojan, pare a fi cea mai benefica in momentul actual pentru liberali. La scurt timp dupa ce fostul prim-ministru…
-Cronologia miscarii liberale-, pe scurt
Prima dintre cele 10 concluzii desprinse din studiul intitulat -Cronologia miscarii liberale 1990-2000-, reactualizat in acest an chiar in timpul ultimei crize din interiorul partidului, este ca audienta partidelor liberale in Romania, masurata in mandate parlamentare, oscileaza intre 8,5% (1990) si 12,5% (1996). In legislatura de debut a noii democratii instaurata dupa 1989, PNL a obtinut in Senat 10 mandate, iar in Camera Deputatilor, pe atunci Adunarea Deputatilor, 29 de locuri, rezultand o pondere de 8,5% din totalul fotoliilor de parlamentari. In legislatura care a urmat, din 1992 pana in 1996, PNL nu a mai intrat in Parlament. Au avut acces insa alte formatiuni liberale, toate aflate sub umbrela Conventiei Democrate. Astfel, in Senat, PAC a detinut opt mandate, PNL-AT (transformat ulterior in PL* 93) – unul singur, iar PNL-CD – patru. La Camera Deputatilor, situatia se prezenta astfel: PAC – 16 locuri, PNL-AT – 11, iar PNL-CD – trei. In total, formatiunile liberale au avut 43 de mandate, traduse prin 9,4%. In perioada legislativa 1996-2000, PNL a revenit in Parlament, tot sub umbrela CDR, avand 17 senatori si 27 de deputati. Alte doua partide de factura liberala, PNL-CD si PAR (devenit UFD) au beneficiat de opt si, respectiv, sapte parlamentari. Cele trei partide liberale au avut in total 59 de senatori si deputati, insemnand 12,5%. In actuala legislatura, PNL are 13 senatori si 30 de deputati, reprezentand 9,4% din totalul mandatelor.
De retinut este faptul ca rezultatul electoral a fost mai mic decat procentul de reprezentare in Parlament, deoarece mandatele includ si voturile redistribuite ale formatiunilor care nu au depasit pragul electoral. In plus, atat in 1992, cat si in 1996, mandatele reprezinta un rezultat al negocierilor politice din CDR. Liberalii au facut doar fata cresterii concurentei politice, dar au dovedit ca nu dispun de capacitatea de crestere electorala. O tinta de 15% este deja ambitioasa, in vreme ce un prag de 22-25% este de neatins in urmatorii ani, se arata in documentul intern.
O alta concluzie este ca cele aproximativ 10 procente de audienta au fost disputate in timp de 14 partide liberale, dintre care doar cinci au avut parlamentari: PNL, PNL – Aripa Tanara, PNL – Conventia Democratica, Partidul Alianta Civica, Partidul Alternativa Romaniei. Celelalte partide liberale care nu au avut reprezentare parlamentara sunt Partidul Socialist Liberal, Partidul Liberal al Libertatii, Uniunea Liberala Bratianu, Partidul Liberal 1993, Partidul Crestin Liberal, Partidul Liberal, Partidul National Liberal – Campeanu, Uniunea Fortelor de Dreapta, Partidul National Liberal Traditional. In statistica nu a fost inclus Partidul Umanist Roman – Social Liberal care, in 2004, poate deveni un concurent real. De remarcat ca toate celelalte partide liberale au atacat permanent PNL, cu scopul de a atrage electoratul sau.
Pe de alta parte, alaturi de partidele liberale, au functionat – uneori, cu inregistrare juridica – cinci grupuri politice liberale: Grupul de unificare liberala, Grupul de reforma morala si politica (desprins din PNL), Grupul Politic Liberal (desprins din PL *93), Grupul de initiativa pentru unificare liberala (desprins din PAC), Grupul de initiativa pentru reforma in PNL.
Patriciu si Cerveni, lideri ai factiunilor
Potrivit studiului, liberalii au realizat un numar record de 14 -spargeri-, rupturi sau -implozii-. Liderii politici de cele mai multe ori intalniti in miscarile de fractionare sunt Dinu Patriciu, de cinci ori (PNL/PNL-AT, PNL-AT/NPL, PNL-AT/PNL-CD, PL*93/GUL, PL*93/GPL), si Nicolae Cerveni, de patru ori. Fractionarile liberale au inceput intotdeauna prin contestarea conducerii. Motivele declarate ale contestatiilor au fost: audienta redusa sau rezultatul nemultumirilor in alegeri (incepand cu 20.05.1990), conducere dictatoriala (au fost acuzati rand pe rand Radu Campeanu, Mircea Ionescu Quintus, Valeriu Stoica, Nicolae Cerveni, Dinu Patriciu), politica de aliante in CDR sau intre liberali.
Prieteni si adversari
Studiul releva o alta concluzie interesanta. Astfel, liderii liberali au fost ei intre ei, pe rand, foarte apropiati sau in adversitate declarata, mergand pana la excludere reciproca. Au -beneficiat- de excluderi, in diverse momente, Andrei Chiliman, Dinu Patriciu, Viorel Catarama, Nicolae Cerveni, Radu Stroe, Valeriu Stoica, precum si un important numar de senatori si deputati.
In actuala conducere a partidului condus de Valeriu Stoica sunt mai putin de o treime persoane care, intre 1990 si 2002, nu au fost decat in PNL si care nu au avut niciodata declaratii de adversitate la adresa PNL: Mircea Ionescu Quintus, Puiu Hasotti, Liviu Dragos, Ovidiu Draganescu, Valeriu Gheorghe, Teodor Atanasiu si Paul Pacuraru. Din ratiuni de culoar politic, liberalii cu cat au lipsit mai mult din PNL, cu atat au atacat mai dur si mai frecvent PNL-ul. Cele mai consistente atacuri si declaratii la adresa PNL le-au avut Nicolae Manolescu, Dinu Patriciu si Nicolae Cerveni.
Strategiile politice au dat gres
Documentul arata, totodata, ca liberalii au avut permanent probleme cu strategia politica. Au fost alese in acest scop cateva exemple de strategie, pe care timpul le-a validat ca fundamental corecte sau fundamental gresite, precum si autorii lor sau responsabilii lor politici. Ca strategii corecte sunt amintite: intrarea PAC, PNL-AT si PNL-CD in CDR in *91/*92 (autori: Nicolae Manolescu, Dinu Patriciu si Nicolae Cerveni); intrarea PNL in CDR in 1995 (autori: Mircea Ionescu Quintus si Viorel Catarama); plecarea PNL din CDR in 2000 (autori: Mircea Ionescu Quintus, Valeriu Stoica); aducerea lui Theodor Stolojan in PNL (autor: Valeriu Stoica); unificarea liberala 1995-1998 (autori: Mircea Ionescu Quintus, Valeriu Stoica). Deciziile eronate sunt considerate a fi urmatoarele: intrarea PNL-AT in Guvernul Petre Roman, in 1991 (autor: Dinu Patriciu); iesirea PNL din CDR, in 1992 (autor: Radu Campeanu); plecarea PL*93 din Conventie, cand CDR castiga alegerile (autor: Dinu Patriciu); sustinerea in 2000 a strategiei lui Emil Constantinescu – strategia aruncarii in gol a partidelor care urmau sa-l sustina (autori: Nicolae Manolescu, Dinu Patriciu, Decebal Traian Remes).
Ultima concluzie a studiului, dar una dintre cele mai importante, demonstreaza ca liberalii nu au avut niciodata in interior -omul care sa-i treaca strada-. In 1990, Radu Campeanu a obtinut 10,6% cu voturile UDMR. In 1992, PNL a ratat Parlamentul din lipsa de candidat, in 1996 a fost -atasat- de Emil Constantinescu si de CDR, iar in 2000, in extremis, s-a gasit solutia de import – Theodor Stolojan.
Plusuri si minusuri liberale
Un alt document intern pus la dispozitia sefilor de organizatii judetene liberale reprezinta o analiza denumita, in termeni de specialitate, SWOT. Autorul materialului, un important lider al PNL, sustine ca -actuala criza din interiorul partidului trebuie transferata de la incompatibilitati personale si lupta interna pentru putere la deficiente de fond care au permis declansarea crizei si care pot fi eliminate cu ocazia reorganizarii interne, produsa de Congresul extraordinar din 24-25 august-.
Analiza politica este structurata pe patru -ramuri-: puncte tari, puncte slabe, oportunitati si amenintari pentru PNL. La capitolul -puncte tari- a fost inclusa mentinerea PNL in postura de singurul partid istoric parlamentar, cat si singurul exponent semnificativ al liberalismului. In plus, PNL este -un partid de constiinta- doctrinara. Un alt -punct tare- este ca PNL dispune de structuri puternice in teritoriu, nefiind un partid dependent de un lider.
-Punctele slabe- ale PNL sunt mai numeroase. In document se vorbeste de esecul de audienta al partidului, maximul nedepasind 11%, ceea ce demonstreaza existenta unui adevarat prag psihologic. Ruptura de problemele societatii si ale marelui public reprezinta o alta slabiciune a PNL, care in perioada participarii la guvernare, 1996-2000, s-a concentrat obsesiv pe anumite segmente legate de Justitie, buget si politici fiscale, mesajul partidului ignorand efectiv zeci de alte probleme de interes cetatenesc curent. Pe de alta parte, divergentele interioare in ceea ce priveste viziunea politica, doctrina, mesajul sau solutiile de urmat constituie un alt punct slab, afectand credibilitatea partidului. De asemenea, PNL nu are pregatite discursuri concrete sociale si politici publice, cum ar fi cele legate de dezvoltare sau programe antisaracie, fapt ce confera partidului un nonpragmatism, de neacceptat la o formatiune liberala. In aceeasi zona a slabiciunilor se inscriu comunicarea defectuoasa cu cetateanul, paralelismele si disfunctionalitatile dintre structurile de conducere ale PNL, slaba reprezentare locala, absenta simbolurilor relevante, promovarea in functii de partid pe criterii relationale. Totodata, PNL a avut probleme cu iesirea in prim-plan a unor lideri politici corupti si putin credibili. Absenta oamenilor de stat, unul dintre cele mai -evidentiate- puncte slabe, releva ca -PNL are oameni politici, dar nu si oameni de stat, cu exceptia lui Theodor Stolojan-.
La categoria -oportunitati- sunt trecute: aparitia grupurilor profesionale legate de un discurs liberal; valorificarea electoratului potential liberal care pleaca in Occident si lucreaza acolo; capacitatea de a apropia alte grupari de factura liberala; dezvoltarea economica; lipsa unor partide de opozitie concurentiale. La capitolul -amenintarilor- sunt insirate: atragerea burgheziei mari si mijlocii de catre PSD sau PUR; monopolizarea discursului nationalist de partide extremiste; modernizarea partidelor cu care PNL este in competitie politica; aliante politice care sa scoata partidul in afara jocului politic; o puternica criza economica ce ar orienta optiunile electoratului spre partide extremiste.
PNL respinge speculatiile privind participarea la guvernarea PSD
Desi au participat la o guvernare girata de FSN in 1991/1992 si au semnat un Protocol de sustinere guvernamentala a PDSR in 2001, liberalii nu vor sa-i mai aiba parteneri de guvernare pe social-democrati. Eugen Nicolaescu, vicelider al deputatilor liberali, considera drept -nerationale si neserioase- speculatiile care acrediteaza ideea ca PSD ar putea guverna in 2004 impreuna cu PNL. El a declarat, ieri, ca, in 2004, PNL va forma guvernul, perspectiva in care liberalii se gandesc -serios- sa ofere altor partide sansa de a guverna, conditia fiind ca acestea sa dea dovada de onestitate si sa accepte aplicare programului de guvernare liberal. Deputatul liberal a mai precizat ca PSD nu va mai fi la guvernare in 2004, intrucat a -dus tara de rapa-. El a mentionat printre argumentele care au stat la baza estimarii sale ca PNL va ajunge la guvernare in 2004 faptul ca, in urma Congresului din luna august, acest partid va fi primul care -se va reforma total-, devenind prima forta politica capabila sa ofere alternativa la actuala guvernare.
Premierul Adrian Nastase a prezentat, marti, in cadrul Delegatiei Permanente de la Sibiu, pozitia PSD cu privire la posibili parteneri politici, afirmand ca PD -si-a pierdut identitatea ideologica-, in timp ce, referindu-se la pozitia PNL, premierul a apreciat ca viata politica romaneasca are nevoie de o forta liberala, ca partener de dialog si confruntare, insa acest lucru va fi posibil numai dupa ce partidul liberal isi va rezolva problemele interne.
In ciuda declaratiilor de razboi venite din tabara liberala, anumite legaturi ombilicale exista intre PNL si PSD. Theodor Stolojan a fost numit in 1991 premier de catre presedintele de suflet al PDSR (PSD), Ion Iliescu, in fruntea unui guvern cu participare liberala. Din acest motiv, dar nu singurul, actualul candidat la sefia PNL este perceput ca omul lui Iliescu. In plus, Teodor Melescanu si restul aperistilor care au intrat in PNL au provenit din PDSR, chiar daca nu in mod direct.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
