Vadim trage PRM cu putere diesel

Corneliu Vadim Tudor se identifica, pana la contopire, cu partidul pe care l-a creat acum mai bine de 10 ani. Presedintele PRM are toate atuurile pentru a fi perceput ca un autentic lider-locomotiva. Trenul imbibat de nationalisti sadea a pornit pe principala ruta politica a Romaniei destul de anevoios. Prin 1991, foarte putini calatori cu -tichete- de votanti stiau de aparitia unei garnituri alternativa la cele deja cunoscute in ghidul trenurilor politice. Auzisera cate ceva despre o locomotiva -naravasa-, spumegand din toate osiile si boghiurile impotriva actorilor politici ai momentului, care invaluia in aburi personalul calator, uimit de anvergura noului nas al blatistilor. Dupa numai un an, locomotiva politica Vadim a aburit 3% din electorat, i-a urcat in vagoanele tricolore si a pornit spre urmatoarea halta, localizata in timp si spatiu undeva, prin Romania anului *96. Desi a fost atentionat in primavara lui 1996 de seful de gara prezidentiala si de echipa sa pedeserista de la gara centrala ca a intrecut orice limita de viteza, fiindu-i ridicata imunitatea de controlor, liderul PRM a continuat sa bage carbuni in locomotiva sa politica. Cu toate acestea, electoratul nu s-a incins la semnalele sale, personalul calator gravitand tot in jurul a 3%. Abia la urmatoarea halta, in prag de mileniu, trenul PRM a prins viteza, iar locomotiva Vadim a fost cat pe ce sa ajunga la destinatie inaintea intercity-ului, cam uzat, ce-i drept, al sefului de gara prezidentiala.

In toate sondajele de opinie si in statistica rezultata din procentele inregistrate la scrutinurile legislative, presedintele PRM se situeaza cu mult inaintea partidului. Cota de audienta a lui C.V. Tudor creste, pe masura ce se acumuleaza tot mai multe nemultumiri fata de prestatia Puterii. A partidului, mai putin. Vadim este singura voce din PRM care tuna asurzitor impotriva coruptiei si a pericolelor ce pandesc statul roman. In preajma lui, ceilalti politicieni din partid nici nu deschid gura. Atunci cand au insa prilejul sa vorbeasca, in absenta Tribunului, nu are nici o relevanta. Electoratul de factura nationalista il crede doar pe Vadim. Numai -el lider maximo- are trecere. Numai el zice bine despre coruptie si -cozile de topor-. Numai el… Ceilalti lideri peremisti sunt doar acceptati pentru ca sunt vazuti alaturi sau in spatele lui Vadim atunci cand acesta tuna si fulgera. Ei nu au insa forta necesara de a urni trenul. E ca si cum ai incerca sa pui in fata locomotivei un vagon si te incapatanezi sa crezi ca trenul va porni vreodata in acest mod.