Cum era de așteptat, Birourile Permanente ale Camerelor (unde PSD, PNL și UDMR și-au refăcut majoritatea tacită care le-a consacrat) au programat cele trei solicitări ale momentului – scrisoarea președintelui Băsescu privind referendumul, moțiunea de cenzură a opoziției și asumarea răspunderii guvernului pentru legea pensionării unitare – în ordinea inversă a importanței și în concordanță cu interesele crizei politice.
Moțiunea de cenzură care va executa guvernul a devenit prima (marți, 13 oct.) astfel încât legea pensionării s-a dus acasă iar scrisoarea președintelui a fost trimisă la plimbare prin Comisia juridică. Pentru ca programul să se realizeze întocmai, dl Geoană și-a atribuit, ca președinte al Senatului, un „supervot“ în virtutea căruia a votat de două ori. SuperGeoană! Nu-i rău că dl Geoană și-a dat arama pe față ca să știe lumea la ce să se aștepte. Asta așa, teoretic. Practica a arătat însă (de câteva ori) că atunci când se declanșează operațiunea împotriva unui președinte (sau partid) orice analiză corectă dispare și câștigă argumentele hormonale. Scenariștii schimbărilor controlate (roata, cum îi zicea dl Geoană) știu foarte bine că ura este un vector electoral mult mai puternic decât luciditatea și că nimic nu e mai eficient decât întreținerea urii. În momentul de față, e clar că dl Băsescu este pus la zid. Nu mai contează mandatul său real – ci demonizarea sa cotidiană („are o personalitate diabolică“, „este un scorpion“) de un sobor de inchizitori cu atât mai motivați cu cât par ei înșiși posedați. Ce este deprimant la aceste scheme nu e atât că se repetă cu același succes din ‘90 (când partidele istorice erau acuzate că vor să ia „casele, moșiile și fabricile poporului“ de la gura securității și nomenclaturii) ci faptul că mizează pe absența logicii: mesajul lor merge direct la ficați și nu la creier. De ce nu mai luptă nimeni corect? De-aia! Fiindcă procedura s-a aplicat mereu la fel, inclusiv împotriva dlui Năstase. Structurile pun ștampila înaintea electoratului. Supervotul, cum ar veni. După care urmează aplicația electorală, unde, ce-i drept, mai apar și surprize și defecțiuni întrucât, nu-i așa? nimeni nu e perfect, nici măcar sistemul „ticăloșit“ – care-și devorează fiii pentru a supraviețui. Dar cum sistemul ticăloșit e și el corupt și divizat – și scenariile sale pot fi cumpărate (sau furate) și înlocuite cu altele. Lupta sistemului cu el însuși e întotdeauna palpitantă: chiar și când pare pe locul doi.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
