Cu mai putin de patru luni inaintea summit-ului NATO de la Praga, unul dintre diplomatii romani care au participat la campania din 1997 de integrare in Alianta Nord-Atlantica, Sorin Ducaru, ambasador al Romaniei la Washington, a vorbit recent, intr-un interviu, despre lectiile pe care Bucurestiul le-a invatat dupa esecul romanesc la summit-ul NATO de la Madrid, cand Alianta a decis sa accepte candidaturile Cehiei, Poloniei si Ungariei.
Fost ambasador al Romaniei la Natiunile Unite, Sorin Ducaru a dat de inteles ca Romania are toate sansele de a fi acceptata ca membru al aliantei daca statul roman nu face nici o greseala majora pe ultima suta de metri a campaniei de integrare. -O decizie finala cu privire la acceptarea de noi membri nu a fost luata inca-, a precizat ambasadorul roman.
Prezentam fragmente din discutia pe care ambasadorul Sorin Ducaru a purtat-o cu doi dintre reprezentantii Consiliului Atlantic al Statelor Unite la Ambasada Romaniei din Washington, unul dintre cei doi fiind Marius Dragomir, corespondentul ziarului nostru in capitala SUA.
– Care sunt caracteristicile candidaturii Romaniei la NATO?
– Sorin Ducaru: Fiecare tara are propria sa identitate, iar caracteristicile fiecarui stat rezulta din cateva elemente-cheie care definesc aceasta identitate, si anume pozitia geo-strategica, capacitatea militara, economie, cooperare internationala si contributia la stabilitatea internationala. Pe de alta parte, farmecul acestei noi runde a extinderii NATO rezulta din faptul ca acum exista o colaborare substantiala intre tarile aspirante ale asa-numitului grup de la Vilnius. Acesta este motivul pentru care strategia de aderare se construieste acum in special pe asemanari si complementaritati. Toate tarile candidate simt ca extinderea NATO inseamna reintoarcerea in lumea occidentala de care apartin in mod traditional, istoric. Tarile candidate nu se mai intrec intre ele, ci cu ele insele.
Ce este specific pentru Romania? In primul rand, marimea tarii. Este a doua mare tara din aceasta zona dupa Polonia. De asemenea, asezarea Romaniei in partea de Sud-Est a Europei, la Marea Neagra. Dupa atacurile teroriste din septembrie, asistam la un proces de redescoperire a importantei strategice a Marii Negre.
Romania este cea mai estica tara latina, apropiata de Italia ca limba si cultura, iar acesta este un alt argument care o plaseaza in lumea occidentala. Un alt element este legat de istoricul sau politic, care a avut o evolutie stranie. A fost primul stat care in anii *60-*70 s-a bucurat de o mare popularitate in Occident. A fost primul stat care a incheiat relatii cu Germania occidentala, singura tara care nu a trimis trupe in Praga in 1968.
Din nefericire, in anii *80, din cauza paranoiei conducerii si a -inspiratiei- chinezo-coreene dupa vizita lui Ceausescu in China, am trecut prin asa-numita revolutie culturala. Din punct de vedere economic, am devenit cel mai centralizat si mai autocratic stat din fostul lagar comunist care nu a permis unor personalitati de talia lui Walesa si Havel sa iasa la iveala.
In fine, din punct de vedere militar, am schimbat conceptul de aparare teritoriala, care era un concept stalinist, trecand la o armata mai mica, mai bine echipata, mai bine antrenata, care poate fi rapid mobilizata. Acesta este motivul pentru care suntem atat de activi in operatiunile de mentinere a pacii: un spital in Golf, SFOR, KFOR si 60 de militari in Afganistan.
– Care sunt lectiile pe care Romania le-a invatat dupa esecul din campania NATO in 1997?
– Prima lectie este ca pregatirile pentru NATO nu sunt o campanie PR, sau nu sunt in principal o campanie PR. Este un proces care necesita pregatiri active. Conditiile erau diferite atunci, in 1997, fiindca decizia era in principal o decizie politica, combinata cu cateva criterii politice. Pentru ca Romania a intrat tarziu in cursa, a trait cu impresia ca poate face aceasta campanie cu mesaje si angajament politic. A fost prea putin si prea tarziu. Aceasta runda este mult mai directa.
In al doilea rand, statul candidat trebuie sa fie matur. Nu poti veni cu sase-sapte luni inainte si sa intri in alianta. NATO are nevoie de timp de gandire, si, in plus, viziunea strategica a Occidentului la acea vreme nu a inclus spatiul romanesc. La acea vreme nici nu se vorbea despre Bulgaria si tarile baltice. Singurele state de care s-a vorbit erau Slovacia si Slovenia. Slovacia a fost luata in considerare la inceput, dar apoi a fost descalificata. Cand a venit decizia de la Madrid, tarile din grupul Visegrad aveau deja o lunga istorie, in timp ce noi am aparut in cursa mult mai tarziu, in 1996-1997.
In al treilea rand, am invatat ca nu trebuie sa exageram, sa ii obosim pe reprezentantii NATO. Trebuie sa avem o strategie pe termen lung. Nu mai facem atatea vizite la Washington de data asta, iar oamenii respecta acest lucru. Presedintele Romaniei nu vine la Washington.
In concluzie, in urma cu cinci ani a fost o combinatie de persoane care nu asteptau ca Romania sa apara in cursa si o campanie de lobby fara o reforma substantiala. Iar NATO este ca un portavion imens. Nu poate vira cu usurinta. Are nevoie de timp si spatiu ca sa-si schimbe ruta.
– Care a fost momentul exact cand factorii de decizie din Statele Unite au inceput sa ia in considerare Bulgaria si Romania drept candidate serioase pentru al doilea val al extinderii?
– Au fost oficialitati in Washington care au crezut intr-o -extindere mare- chiar la inceputul anului trecut. Momentul in care cele doua tari au fost serios luate in considerare a fost la sfarsitul anului trecut si inceputul lui 2002. Momentul in care ne-au pus pe harta a fost summit-ul de la Bucuresti. In prima jumatate a anului trecut au fost numai doua tari, Slovacia si Slovenia. Dupa alegerile din Lituania din primavara trecuta, tarile baltice au aparut si ele pe harta. Iar la sfarsitul anului, Bulgaria si Romania.
Decizia s-a datorat in principal transformarilor petrecute in aceste tari. Romania a facut pasi importanti pentru a-si recastiga credibilitatea, respectarea termenelor-limita cu Fondul Monetar International, cateva mari privatizari, o crestere economica de 5%.
Nu este o afacere incheiata. Suntem acum in momentul in care lumea accepta ideea unei -extinderi mari-. Administratia americana cu siguranta, majoritatea Congresului, majoritatea oamenilor din comunitatea organizatiilor civice din Washington si presa. Dar suntem intr-o perioada in care trebuie sa continuam sa miscam lucrurile. Pentru ca nu sunt excluse sansele sa ne descalificam.
– Prin ce?
– Ceva ce s-ar putea intampla in afara tarilor candidate poate compromite intregul proces al extinderii, il poate amana. Orice, un alt mare atac, un alt razboi in Balcani, multe lucruri neprevazute. Teoretic, este posibil, nu probabil. In plus, fiecare tara are probleme care o pot descalifica. Exista opinia ca mai multe probleme exista in Bulgaria, Romania si Slovacia, dar si in Slovenia din cauza sprijinului redus al populatiei. Mai putin in tarile baltice, desi si acolo mai multe organizatii evreiesti reamintesc mereu de ceea ce s-a intamplat cu proprietatile evreilor din Vilnius. Deci, fiecare tara are temele sale -ucigase-.
– Care ar putea fi acestea in Romania?
– Nu stiu. De exemplu, o noua razmerita a minerilor si o venire la Bucuresti din nou. Sau chestiuni mai mici, cum ar fi un progres insuficient in lupta impotriva coruptiei.
– Credeti ca perceptia Romaniei si Bulgariei drept cele mai corupte state candidate este reala?
– Coruptia este o problema in toate tarile si mai importanta in Romania, Bulgaria si Slovacia. Comisia Europeana a declarat ca din cauza coruptiei, partidul lui Vladimir Meciar, seful partidului nationalist Miscarea pentru o Slovacie Democratica, este puternic nu numai ca forta electorala, dar si din punct de vedere economic. Dar in general aceasta problema este valabila pentru toate cele noua state candidate. Perceptia generala este ca in special in Romania si Bulgaria exista coruptie. Nu stiu daca este adevarat.
Cred ca exista o explicatie pentru aceasta perceptie. Este o combinatie a traditiei bizantino-turco-otomane si a mostenirii comuniste. Am impresia ca anul trecut tara mea a fost mai putin corupta decat un an inainte si ca astazi este mai putin corupta decat anul trecut.
– Potrivit administratiei Bush, exista cateva domenii unde tarile candidate trebuie sa aduca imbunatatiri. Intre domeniile problematice pentru Romania, in opinia americanilor, se afla minoritatile, regimul opozitiei politice, mostenirea trecutului, sprijinul publicului, ca sa mentionam cateva. Puteti comenta pe scurt?
– Regimul aplicat minoritatilor nu este problematic. Avem rezultate pozitive in privinta minoritatii rromilor, iar problema evreiasca a fost rezolvata. In ceea ce priveste Opozitia, in Romania exista un motiv de preocupare cu privire la slabiciunea Opozitiei. Exista preocupare si interes pentru a face Opozitia si societatea civila mai puternice.
In privinta mostenirii trecutului, avem o lege a restitutiei proprietatii care a fost adoptata anul trecut si care este aplicata. Sprijinul public este de 80%.
Altele sunt problemele in Romania. De exemplu, protejarea informatiilor secrete. Intentia este de a adopta o lege care sa cultive increderea intre oameni si de a construi un sistem astfel incat toti cei care vor avea acces la secretele NATO sa nu aiba conexiuni cu fostul regim. Acesti oameni ar trebui sa fie noi.
– Credeti ca posibilul succes al lui Meciar in alegerile in Slovacia din septembrie poate diminua sansele de aderare ale Romaniei?
– Nu. Am primit un raspuns clar din partea administratiei americane ca nu va fi nici un fel de influenta. Cand Slovacia a fost descalificata in prima runda, acest lucru nu a afectat Cehia, iar cele doua tari aveau atatea lucruri in comun. Nimeni nu mentiona Slovacia in 1997, pentru ca Meciar era acolo prim-ministru. Nici o tara nu va fi descalificata din cauza alteia. Fiecare tara va trece acest examen pe propriul merit. Daca stricam ceva, va fi din cauza noastra.
– Cum caracterizati decizia ce urmeaza sa fie luata in acest al doilea val al extinderii?
– In acest val, criteriile conteaza mai mult decat in prima runda. Acel val a fost foarte politic. Este si acum politic din cauza atacurilor din septembrie, dar mult mai putin decat atunci. Trebuie sa avem un standard minim de reforma si de indeplinire a criteriilor.
In plus, exista o latura etica a acestei aderari. NATO nu poate spune -nu vrem aceste tari pentru ca oricum le putem folosi-. Acesta nu este modul lor de gandire. Modul lor de gandire este -OK, aceste tari au facut mai mult decat altele, trebuie sa fie acceptate-. Dar pentru asta trebuie sa prezentam o democratie matura.
Marius Dragomir, Washington DC
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
