Vina de a fi Varujan

Suntem una din tarile in care procentul euro-optimistilor este extrem de ridicat, chiar prin comparatie cu alte state din fostul bloc comunist. Iar pentru asta trebuie sa multumim politicienilor care au hranit sarguincios ignoranta publica, pe orice tema concreta de integrare. Plasata pe rand in roluri de -bau-bau- sau -Dumnezeu-, Uniunea Europeana a aparut in fata noastra doar cu mastile care au convenit unui partid sau altul. Simpla invocare a numelui si a functiei unui oficial de la Bruxelles a fost, in ultimii ani, suficienta pentru a-i descuraja votantului roman orice urma de apetit pentru evaluari si rationamente personale. Acesta este probabil motivul pentru care prea putini s-au intrebat de ce a fost respins Varujan Vosganian. Iar cei care au cautat explicatii, au constatat ca o mare parte sunt complet neverosimile si ca ipotezele realmente credibile pun sub semnul intrebarii obiectivitatea politica europeana.

Printre motivele neverosimile, cele mai vizibile au fost -slaba cunoastere- de catre Varujan Vosganian a mecanismelor Uniunii si o la fel de slaba cunoastere a liberalului de catre parlamentarii europeni. Acestea insa, ar putea reprezenta cel mult pretexte pentru oficialii europeni, in conditiile in care liberalul este membru in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei si se numara printre cei mai longevivi parlamentari in Romania. Bineinteles, nu cunoaste fiecare paragraf din cele peste 80.000 de pagini de legislatie europeana si probabil ca putini oficiali de la Bruxelles ii asociaza numele cu figura. Dar aceste lucruri nu ar trebui sa fie un handicap. Daca dai un -search- pe Google, gasesti (pe bune!) 338.000 de link-uri catre Varujan! Prin comparatie, la expertul Vasile Puscas gasim doar 122.000! In fond, presupunem ca in Europa memoria nu tine loc de competenta, iar criteriile subiective sunt aplicate doar in concursurile de frumusete si nu in numirea demnitarilor.

Presupusa colaborare cu securitatea a fost infirmata de SIE, de CNSAS si de Traian Basescu. Pentru orice parlamentar european acestea ar fi fost argumente suficiente pentru a nu bloca procedura de validare a lui Varujan Vosganian.

Relatiile pe care le-ar fi avut cu Sorin Ovidiu Vintu sunt total irelevante politic, atata vreme cat nu poate fi demonstrata incalcarea vreunei legi. In fond, printre finantatorii Aliantei s-au numarat, in 2004, Florian Anghelescu, a carui sinucidere nu a sters acuzatiile de evaziune fiscala, Dinu Patriciu, care are si el un dosar in justitie si Dorin Cocos, asupra caruia planeaza suspiciuni de tot felul. Cu toate acestea, oficialii europeni nu au adus niciodata in discutiile cu reprezentantii Aliantei nici numele finantatorilor si cu atat mai putin zvonurile care circula despre asocieri si afaceri suspecte ale democratilor sau ale liberalilor.

Ceea ce l-a tinut departe pe reprezentantul PNL de functia de comisar european nu poate avea, asadar, nicio legatura cu trecutul recent sau indepartat al liberalului si nici cu pregatirea sau competenta acestuia. Explicatia este putin mai complicata si trebuie cautata in jocurile politice de la Bruxelles. Jose Manuel Barroso nu isi permite sa sustina un candidat la functia de comisar decat daca primeste in prealabil semnale pozitive din partea popularilor si a socialistilor europeni. Cele doua mari grupuri politice din Uniune nu sunt deloc incantate de perspectiva unei comisii in care ponderea liberalilor sa fie mai ridicata decat in Parlamentul European (unde ALDE este abia pe locul trei ca numar de reprezentanti) si din acest motiv au fost mai mult decat reticente la nominalizarea lui Varujan Vosganian.

Judecand dupa cele de mai sus, este imposibil de identificat o justificare obiectiva a respingerii lui Varujan Vosganian. Nici presa si nici politicienii romani nu au reusit pana acum sa ofere o explicatie -corecta politic- pentru ceea ce s-a intamplat cu prima propunere din partea Romaniei pentru comisarul european. Mai mult, toate variantele prezentate au aratat fie ca jocul de la Bruxelles depinde in mare masura de interesele imediate ale unor partide, fie ca subiectivismul deciziilor este una din realitatile politice evidente ale Uniunii. Ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta este doar un inceput. Treptat, publicul va intelege ca institutiile europene lucreaza si ele dupa principii similare celor autohtone si ca mecanismele dezavuate la noi functioneaza la fel de bine in Europa. Atat de bine, incat Varujan Vosganian a fost respins fara ca Romania sa primeasca o explicatie oficiala pentru acest lucru, fara sa fie solicitata clarificarea macar diplomatica a situatiei si fara ca cineva sa intrebe public -si, pana la urma, de ce?-.

Marian Trifu