De bine ce-am separat întâiași dată prezidențialele de parlamentare, le-am amestecat din nou. Confruntarea dintre principalii candidați la Cotroceni se desfășoară tot la Parlament și tot pe formule de guvern transformate în muniție electorală. Dl Miron Mitrea a recunoscut că războiul celor două guverne – respectiv guvernul Johannis al majorității „ad-hoc“ PSD, PNL, UDMR și guvernul Croitoru „ad calendas graecas“ al PD-L – este strict electoral, că ambele tabere știu foarte bine că nu pot trece una de alta dar folosesc ocazia pentru „a se părui“ și a obține procente în cursa de Cotroceni. Just! Putea dl Băsescu s-o numească pe dna Angela Merkel iar coaliția Grivco să-l numească pe Tony Blair și tot degeaba: ostilitățile se desfășurau la fel mai ales că ultimele sondaje arată că dnii Băsescu și Geoană intră cu șanse egale în turul doi. În turul doi se petrec alte minuni: acolo ar câștiga mai lesne cei care nu intră (dnii Antonescu și Oprescu) și care l-ar bate pe dl Băsescu mult mai ușor decât dl Geoană care, în schimb, i-ar bate mult mai ușor pe dnii Antonescu și Oprescu. Necazul e că nu încap toți în turul doi și o parte din candidați vor câștiga alegerile pe dinafară. Reiese că în turul doi intră cei care riscă să piardă în timp ce marii câștigători rămân la ușă – așa-i când totul e cu turul în sus! – și că dl Băsescu e mult mai ușor de bătut de către cei care nu-l întâlnesc. Mesajul ar fi că dl Băsescu va fi învins de toți candidații întrucât, după cum declara dl Crin Antonescu, „el reprezintă capătul sistemului Iliescu“. Aha! De-asta îl urăște dl Iliescu atât de mult! De-asta voia să-l dea jos! Dl Antonescu are însă probleme în a se delimita de dl Geoană pe care dl Patriciu îl susține fățiș descoperind în el „un spirit liberal care se ascunde sub o etichetă social-democrată“. Dar de ce se ascunde? Și de cine? Cititorii în gesturile și mimica prezidențiabililor și-au făcut iarăși lecturile TV intuind în privirea ațintită a dlui Băsescu un Richard al III-lea, în lipsa de privire a dlui Geoană un Faust, în privirea lușă a dlui Oprescu un Tartuffe și în privirea alunecoasă a dlui Antonescu un Henric al V-lea. Ca să vezi ce personaje celebre avem la îndemână. Putem să le schimbăm destinul mai ceva ca Shakespeare, Goethe și Molière. Și Caragiale, nimic, neicusorule? Căci până la Goethe, tot nenea Iancu ne mănâncă. Muzica! Muzica! Opriți grătarele, vorbește Faust! Ciocu’ mic! Vorbește Richard al III-lea. Se pregătește Tartuffe.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
