SIDEX – o afacere -impopulara- in otelariile europene

Imaginea Romaniei in Europa si peste ocean nu este foarte departe de perceptia omului de rand de pe malurile Dambovitei asupra tarii sale. Poate si din acest motiv reactia presei britanice la scrisoarea pe care Tony Blair a trimis-o la Bucuresti in favoarea miliardarului indian Lakshmi Mittal a fost asociata imediat cu un act de coruptie. Bineinteles ca Mittal a donat partidului laburist o suma frumusica de bani, insa nici Blair, nici Nastase nu au avut prezumtia de nevinovatie, pentru ca si britanicii au auzit de puzderia de privatizari cu aranjament direct intre un datator de spaga strain, dintre cei care s-au familiarizat cu obiceiurile romanesti, si un ministru sau chiar un guvern roman. Nu e mai putin adevarat ca scrisoarea a venit in momentul in care Musetescu si Mittal batusera palma, dar nimic nu l-ar fi oprit pe Blair sa fi avut inainte de acest eveniment sute de discutii telefonice cu premierul Nastase. Asadar, Romania se trezeste intr-un scandal cu epicentrul in Downing Street, dar va observa ulterior ca implicatiile lui se intind mai adanc in Europa si SUA pe segmentul economic. Supararea britanicilor nu ar fi fost atat de mare daca legendarul British Steel, cel mai apreciat producator de otel din Europa, nu s-ar fi aflat intr-o situatie de criza. Cu cateva luni inainte de privatizarea SIDEX, compania britanica fusese obligata sa concedieze 6.000 de oameni. Evident ca industriasii de la Londra s-au autosesizat, in conditiile in care Tony Blair sustinea un platitor de taxe al insulelor Cayennes si nu un producator autohton. Pe de alta parte, lucrurile s-au brodit, astfel ca Romania s-a trezit partenera de afaceri cu un indian, care urma sa devina otelarul numarul unu in Europa intr-un moment in care concurenta americana ii distrugea si asa pe otelarii din tarile membre UE. Asadar, acestia nu pot face fata pe piata europeana pentru ca Mitall isi permite, gratie -descarcarilor- sale off-shore, preturi mai mici, dar nici nu mai pot iesi pe piata americana din cauza faptului ca SUA a dezvoltat recent un protectionism la sange, majorand taxele vamale peste masura. In acest climat, Romania pare sa fi facut o afacere aducandu-l pe Mittal la Galati, dar, ca si in cazul recentului acord diplomatic, a riscat, de data asta probabil ca inconstient, sa fie impopulara in UE in favoarea interesului national. Evident ca, principial vorbind, Romania nu poate fi acuzata ca a facut o afacere buna, daca se va dovedi a fi asa, insa nu este exclus ca pagubitii europeni sa judece mai aspru autoritatile de la Bucuresti. Astfel de incidente, din care Romania iese mai mult sau mai putin terfelita, se aduna in constiinta celor care la un moment dat, fie si in 2007, vor trage linie si se vor gandi daca Romania este si trup, si suflet in Europa.