Audienta Nationala – o telenovela in cautarea timpului pierdut

Rezistenta birocratiei la problemele sensibile ale populatiei genereaza de cele mai multe ori un volum impresionant de petitii si scrisori catre principalele institutii ale statului. Odata cu intrarea in vigoare a legii informatiilor publice aceste institutii sunt si obligate sa raspunda semnalarilor, in caz contrar existand riscul ca petentul sa tarasca functionarul sau chiar institutia in instanta. Din nefericire insa se poate constata ca romanii nu cunosc foarte bine competentelor institutiile la care apeleaza. Din acest motiv volumul de munca pentru cei care trebuie sa redistribuie aceste scrisori si memorii este imens. Inainte vreme functionarii aveau mai putine batai de cap. Daca petentii nu erau insistenti, cel putin primele lor incercari ajungeau la cos. Cel mai pitoresc capitol al acestui schimb de scrisori intre oameni si institutii ramane cu siguranta cel al persoanelor care cu sa-u fara motiv gasesc ei ca au o problema, o suparare care trebuie musai sa ajunga la cel mai inalt nivel. Functie de -rangul- institutiei, acest tip de scrisori creste proportional. Punctul terminus unde se si atinge apogeul petitiilor fara sens este, cine altul decat, Palatul Cotroceni. Acolo nu e zi in care sala destianta publicului sa nu fie -colorata- de cate un tulburat mental, sau cate un razvratit al sortii caruia justitia i-a dat o decizie finala si irevocabila pe care e musai, e imperativ, e necesar si urgent pentru natiune sa o anuleze presedintele. Sechele din vremea raposatului, combinate cu indolenta -ghiseistelor- de la institutiile cu rang mai mic care ar trebui sa rezolve in fapt problema omului de rand. Exista si alta latura a acestei povestiri. Nebunii de la ghisee sunt putini, insa puzderie de oameni chiar au probleme si realteaza institutiilor chestiuni incredibil de imaginat. De la un executor care i-a sugerat executatului sa-si vanda copilul pentru organe ca sa faca rost de bani, pana la preluarea abuziva a unui iarmaroc de catre un -baietas- care are sprijinul vecinului sau, primarul, totul e o telenovela care insa in realitate contine un tragism mult mai dur.

Multe petitii, putine cu adresa corecta

Ministerul Administratiei Publice imparte sala de petitii si reclamatii cu Ministerul Informatiilor Publice. Aceasta e situata pe coltul Palatului Victoria si a fost, in trecut, martora unor evenimente mai putin obisnuite. Pe vremuri, exaltatul Dan Iosif si prietenii sai revolutionari, prietenii partidului, s-au baricadat in aceasta sala pentru cateva ore, incercand sa-i ofere un show de zile mari premierului Radu Vasile. Pana la urma, Dan Iosif si-a marcat petitia intr-un fel cat se poate de original chiar si pentru stilurile dambovitene. Aceasta sala are acum sase sau sapte ghisee, insa in perioadele de vacanta, numai doi angajati preiau hartiile si le distribuie mai departe, spre analiza si raspuns. Legea ii obliga pe functionarii publici sa raspunda petentului in maximum 30 de zile daca problema poate fi rezolvata de institutia respectiva, iar daca nu, atunci ea trebuie trimisa la institutia abilitata, care ii va da raspunsul cerut. Directorul din Directia de informare si relatii publice, Elena Ciocan, sustine ca anul acesta a crescut nivelul petitiilor venite pe adresa ministerului, in timp ce la nivelul prefecturilor acestea au scazut: -Intr-adevar, nu e un semnal bun, pentru ca asta dovedeste ca populatia nu are inca incredere in autoritatile locale, asa cum au de pilda in foruri mai importante-. Din acest motiv, MAAP se trezeste cu multe cazuri care ar fi putut fi rezolvate de prefecturi.

Topul preferintelor

Conform datelor centralizate de Directie, pana la 31 iulie, ministerul condus de Octav Cozmanca a primit 15.582 de sesizari, iar cele primite la nivelul judetelor se ridica la 84.338. Interesant este ca la o analiza mai atenta, pe problematici pomenite de cetateni, se observa ca MAAP este bombardat cu foarte multe chestiuni pentru care nu are competenta sa se implice direct. In topul problemelor semnalate sta asezata, confortabil, problema refacerii proprietatii agricole (44.564 de cereri). Acestea privesc ministerul intr-o mai mare masura, dar a doua problema din top vizeaza cereri de ajutoare sociale (10.446 de petitii), care n-au nici o legatura cu MAAP. Pe locul trei sunt cei care cer locuinte (3.208 petitii), din nou fara justificare, iar pe locul patru este inscrisa problema retrocedarii imobilelor si terenurilor (9.700 de petitii). Pe ultimele doua locuri gasim probleme de interes comunitar (7.080 de petitii) si sugestii privind modificarea legislatiei (230 de petitii).

Elena Ciocan sustine ca, recent, a incercat sa ia lagatura cu Alina Mungiu, pentru ca in sondajul SAR publicat recent se spune ca oamenii au incredere foarte mare in primarii. Or, problemele pe care primariile ar trebui sa le rezolve, cum ar fi cele legate de proprietate, ajung sa fie semnalate, in mare masura, direct la minister.

Cinismul unui executor judecatoresc

Cazurile pe care le primesc putinii functionari publici desemnati sa faca aceasta munca, uneori sisifica, sunt cutremuratoare. Iata, de pilda, un memoriu depus de Miluta Hirtuleac din Dorohoi, care are patru copii minori si care s-a trezit peste noapte ca terenul de 1.700 de metri patrati pe care il cumparase cu acte in regula este atribuit abuziv de Comisia Judeateana de Fond Funciar. Beneficiarul este Ioan D. Maties. Primele procese au fost castigate de Hirtuleac, care insa ulterior a fost nevoit sa faca naveta la Suceava unde a reusit sa stramute procesul Maties. Acesta avea, conform memoriului, multi prieteni la Suceava, astfel ca a reusit sa castige terenul in instanta. In acelasi timp, pentru ca procesele cu Maties l-au secat de bani. Hirtuleac a reusit sa -scape- si de avocatul sau, despre care povesteste ca lua onorariile fara chitanta si apoi nu-l ajuta. In aceste conditii, Hirtuleac s-a trezit cu o somatie de la executorul judecatoresc Smocot Grigori, prin care era instiintat ca trebuie sa plateasca cinci milioane de lei daune si sa paraseasca locuinta si terenul aferent daca nu achita in termen de 15 zile. Acesta nu mai avea bani, asa ca a fost fortat de imprejurari sa-l refuze pe executor, mai ales ca stia ca dreptatea este totusi de partea lui. In aceste conditii, se relateaza in memoriu, Smocot ii sugereaza cinic lui Hirtuleac sa-si vanda unul dintre copii pentru organe unor straini si sa faca, astfel, rost de bani. Familia Hirtuleac a venit la Bucuresti, unde a intrat in audienta la secretarul de stat Romeo Paul Postelnicu, care a studiat dosarul si le-a dat dreptate acestora. El a transmis autoritatilor locale o solicitare de rezolvare a cazului.

Primarii, vectorul petitiilor din teritoriu

Secretarul comunei Gradistea, Tudor Constantin, e furios. El il reclama pe primarul din localitate, Vasile Chivu, pentru faptul ca, in mod abuziv, il impiedica sa isi indeplineasca atributiile profesionale si ca ii interzice accesul la locul de munca, desi are hotarare judecatoreasca in favoarea sa. Primarul motiveaza actiunea sa prin faptul ca a fost anchetat si judecat penal in dosarul 5166/1999 format la judecatoria Buftea, din cauza lui Constantin. Acesta din urma a formulat plangere penala impotriva primarului, care a fost ulterior transmisa la IJP Ilfov, dar nu a primit nici un raspuns. De unde tragem concluzia ca politistii din patria lui Bebe Ivanovici n-au dat curs acestei plangeri. Nici la prefectura Ilfov Constantin n-a primit nici un raspuns, probabil pentru ca angajatii institutiilor respective nu stiu ca ar putea plati civil pentru dezinteresul lor. Petentul reclama, de asemenea, faptul ca trei hotarari ale primarului au fost anulate consecutiv de Tribunalul Bucuresti, precum si faptul ca de patru luni acesta nu a mai convocat Consiliul local in sedinte ordinare. In consecinta, Constantin a sesizat Prefectura Ilfov pentru a constata, prin Ordin, dizolvarea de drept a Consiliului local si necesitatea organizarii alegerilor.

Iarmarocul… cui l-a luat

O alta petitie, absolut socanta, pe care am ales-o din vraful de nemultumiri, apartine unui grup de cetateni din comuna Livezeni, judetul Bacau, care il reclama pe primarul lor pentru faptul ca refuza de trei ani sa puna in aplicare o hotarare judecatoreasca definitiva si executorie. De altfel, astfel de cazuri sunt foarte frecvente, conform spuselor directoarei din Directia informatii si relatii publice, insa cel pe care il vom evoca este cu totul special prin argumentul adus de primar. Conform memoriului, Rosu Gheorghe a imprejmuit abuziv un teren, fara sa-i pese ca acolo se derula iarmarocul saptamanal si, fara sa-l intererseze ca, de fapt, acela era un loc public, si l-a insusit. -Primarul refuza recuperarea terenului pe motiv ca e vecin cu faptasul-, relateaza satenii.

Misterul Informatiilor greu de obtinut

Paradoxal, daca vrei sa afli ceva despre petitiile primite de Ministerul Informatiilor Publice, in alt moment decat cel pe care-l hotaraste Vasile Dancu, trebuie sa te dai peste cap intr-o institutie care a creat legea privind accesul la informatii publice. Ministrul Vasile Dancu era ieri plecat, dar decizia a fost pasata cu multa incredere secretarului de stat Dan Jurcan. Daca de regula proverbul cu soarecii care joaca pe masa functioneaza in orice institutie, la MIP e altfel. Aici soarecii sunt inghetati de teama ca ar putea face ceva care nu intra in atributiile lor. Nimeni nu misca, oricat de insignifianta ar fi problema, pana ce inlocuitorul ministrului, Dan Jurcan, nu vine in birou sa dea ok-ul. Problema s-ar putea rezolva si la telefon, daca acesta ar fi de gasit. De obicei acesta e obligat, daca paraseste Palatul Victoria, sa tina legatura macar telefonic cu sediul Guvernului. Dar cine sa-l sune si sa-l deranjeze pe domnul Jurcan. Dupa ce si-au aruncat unii altora aceasta responsabilitate, totul s-a rezolvat. – In doua ore veti primi pe e-mail un material-. Doua ore dupa alte doua ore… Din nefericire, si acest text a intarziat sa mai apara pana la ora inchiderii editiei.