Dorinta Turciei de aderare la UE nu are sorti de implinire rapida. Potrivit unui raport vizand stadiul discutiilor dintre cele doua parti, Ankara bate pasul pe loc la capitolul reforme si nu raspunde criteriilor minime ridicate de Bruxelles in sfera respectarii drepturilor omului. De la inceputul negocierilor coabitarea cuplului se anunta dificila, tinand cont de diferenta dintre parteneri. Unul bogat, preponderent crestin si liberal; celalalt considerabil mai sarac, in mare parte musulman si conservator. Nu este, prin urmare, o surpriza daca atmosfera la inceput optimista s-a deteriorat treptat, pentru a vira spre o incriminare reciproca. Dar consecintele deteriorarii relatiilor dintre Turcia si UE s-ar putea dovedi dramatice. Pentru ca miza jocului il constituie un proiect foarte ambitios: vointa unei natiuni musulmane de a se integra intr-o societate europeana liberala cu scopul de a demonstra ca -un soc al civilizatiilor- intre Occident si lumea Islamului nu este ceva inevitabil. Numerosi analisti sustin ca acesta este principalul motiv pentru care ambele parti au datoria de a continua umar langa umar sa vorbeasca despre un viitor comun fara a recurge la pasi regretabili ulterior, precum ruperea relatiilor. Va fi ca un mesaj transmis musulmanilor de pretutindeni ca Occidentul nu este pregatit sa trateze de la egal la egal cu lumea lor. -Fireste ca sustin- aderarea Turciei la UE, afirma un cetatean turc in varsta de 38 ani. -Dar problema este care va fi locul nostru in UE? Ce vreau sa spun este ca suntem musulmani. Suntem oare barbari? Cum ne vad ei?-. Pentru moment, entuziasmul privind aderarea Turciei s-a redus drastic si de o parte, si de cealalta. Nimeni nu mai crede in declaratiile patimase ale liderilor de la Ankara, potrivit carora -o alianta a civilizatiilor- este realizabila. Cuvinte care, conform comentariilor analistilor, au inceput sa sune fals. Ca atare, sustinerea opiniei publice a planurilor de integrare a cazut la 50 procente, in timp ce europenii formuleaza noi si noi critici vizavi de Turcia: refuzul sau de a proceda la o examinare obiectiva a trecutului, in mod particular fiind vizat masacrul armenilor de dupa prima conflagratie mondiala, moment considerat de numerosi istorici drept genocid; intransigenta in chestiuni diplomatice-cheie, precum si recunoasterea perimetrului grec al Ciprului.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
