g…[email protected] a scris:
Am colindat toata lumea -buna- capitalista. Europa de Vest si America de Nord. Peste tot exista aceleasi probleme. Exista patru tipuri de -om capitalist-:
– -omul-robot- – sau clasa medie – munceste intre noua si 13 ore pe zi, cinci-sapte zile pe saptamana. -A munci- inseamna o activitate nonstop in care de multe ori nu ai timp sa te duci nici la toaleta. La sfarsitul saptamanii dai fuga la supermarket si cheltuiesti 25% din ceea ce ai castigat. Nu ai prieteni decat foarte rar, ai doar cunostinte. Prietenii nu ai timp sa ti-i faci. Beneficiezi de una-trei saptamani concediu pe an – in cel mai fericit caz. 60% din salariu il reprezinta rata la casa (care in America de Nord inseamna o constructie din PAL si barne subtiri invelite cu carton colorat – la fel cu cel din Romania, dar care este doar negru – care trebuie schimbat la fiecare cinci-sase ani. Casa este garantata 50 de ani(!!!). Dupa aceea trebuie refacuta, dar costurile sunt atat de mari ca mai bine te muti. Pentru ea platesti intre 200.000 si 1.000.000 de dolari, in functie de orasul sau statul unde locuiesti. Costul ei efectiv nu depaseste decat arareori 40.000 de dolari. Restul il reprezinta castigul constructorului, de cele mai multe ori o companie-mamut), rata la masina si intetinerea lor.
Aproximativ 15% din venitul unui om cu salariu mediu se poate strange in banca. La sfarsitul anului, statul isi ia partea, adica intre 30 si 55% din venitul total pe un an, impozitul. Aceasta in functie de stat si politica financiara a acestuia. In momentul in care ai ajuns la pensie nu ai nici un fel de problema: daca ai depus din timp la banca in fondul de pensii, acum poti sa cheltuiesti linistit. Daca nu, asigurarile isi intra in rol si te -sponsorizeaza-. In ambele cazuri, totul este tardiv: esti prea batran ca sa te mai bucuri de ceva. De multe ori dai banii pe medicamente si doctori.
– Omul sarac – cel de-al doilea caz din societatea capitalista. Acesta de-abia se taraste de la o luna la alta, face cu greu fata cheltuielilor obligatorii (chiria si rata la masina, care este obligatoriu sa o ai, caci altfel nu prea poti sa te descurci). Cam tot ceea ce castiga cheltuieste, nu prea poate aduna nimic si este intr-o continua cearta cu Fiscul, care – la sfarsitul anului- ii pretinde o suma din venitul lui modest. Soferii de taxi, -hard-work-erii- din marile magazine, cei ce cara marfuri, lucratorii de la salubritate, multi dintre vanzatoriii din supermarketuri etc., toti formeaza categoria de fata.
– Omul bogat este omul care, prin diferite procedee, a reusit fraudarea statului in care traieste sau de unde provine.
(Raspuns de la a…[email protected]: Cei mai multi oameni bogati nu sunt hoti, asa cum se spune aici… Sunt destui care si-au facut averea pe baza spiritului lor intreprinzator.)
Acum totul are insa o aura de corectitudine, caci acele lucruri s-au produs cu mult timp in urma. Omul bogat este de cele mai multe ori mostenitorul averii. Zicala: -Intreaba-ma cum am facut milioanele, dar nu ma intreba cum l-am facut pe primul!- s-a nascut in Occident. Aceasta categorie conduce de fapt societatea.
-A patra categorie o reprezinta bogatii-cinstiti si din ea fac parte sportivii de performanta, vedetele din show-biz si norocosii de la loterie. Categoria nu reprezinta insa mai mult de 2-3% dintr-o societate occidentala.
Aceasta este societatea capitalista: o amestecatura de natii care traiesc intr-un haos controlat de stat, stat care este controlat de marile companii si de banci conduse de oameni cu un trecut cel putin dubios sau mostenitori ai acestora. Totul este invelit intr-o poleiala aurie: luminile orbitoare (platite insa din impozitul dat de truditori) si cladirile pana la cer din otel si sticla (apartinand insa marilor companii conduse de… stiti cine) – in cazul Americii de Nord – sau palatele cu stucaturi si ghirlande incantatoare din Europa, construite insa intr-o epoca ce nu mai are nici o legatura cu prezentul si in care exista o alta oranduire, aceea feudala. Restul este propaganda!
Exceptiile sunt putine si confirma regula.
Raspuns de la z…[email protected]
Este greu de inteles de ce unii oameni prefera simplificarile si exagerarile. Regula foarte simpla este sa aduni salariile familiei si sa inmultesti cu trei ca sa afli cat de scumpa poate fi casa pe care ti-o poti permite. In Statele Unite exista trei tipuri de impozite pe venit: federal, statal si local. Rata federala variaza intre 0% si 39.6%. Presupunand ca venitul familial ajustat este peste 283.000 de dolari, platesti 39.6%, deci ca exemplu, un Bill Gates nu plateste mai mult de 39.6% in taxe federale. Depinzand de stat, taxele pe venit sunt intre 0% (Texas, Florida, printre altele, nu percep taxe pe venit) si in jur de 6-8%, doar patru state percepand in jur de 9-11%. Ar mai fi taxele percepute de orase, si, fara a pretinde ca le cunosc pe toate, as spune ca variaza intre 0 si 2.5%. Adunate toate, in cazul cel mai sever de taxare, dar totodata si in cazul in care regasesti veniturile cele mai mari, in state si orase care taxeaza multe, ajungi la 52%, care presupune sa castigi peste 283.000 de dolari si sa locuiesti in California.
Mentionam libertatea individului, nimeni nu te impiedica sa construiesti case din beton, caramida sau otel… Stilul de constructie majoritar in US are niste avantaje clare, simplu de construit si modificat, materia prima exista din belsug, iar in ceea ce priveste durabilitatea, media de viata e in jur de 75 de ani, presupunand ca iti cumperi o casa noua cand ai 30 de ani, e de ajuns. Americanii sacrifica durabilitatea pentru versatilitate si spatiu, bine sau rau, casele asa cum sunt construite sunt extraordinar de confortabile… Povestea cu omul bogat si bogatii cinstiti este hilara, trebuie sa fii un pic labil psihic ca sa poti sa crezi ata ceva, dar sa o mai si scrii, indica probleme psihice serioase… Omisiunea fundamentala a comentariului este libertatea individului, nimeni nu te obliga sa locuiesti intr-o societate care nu ti se potriveste, deci cui nu-i place, e liber sa-si ia traista si batul si sa plece de unde a venit…
De a…[email protected]
– Da, concediul standard in America de Nord este ridicol – 10 zile lucratoare/an. Putini au 15 zile.
– Munca este 13 ore/zi numai daca faci ore suplimentare, si daca aduni in timpul asta si deplasarea la serviciU (commuting-ul), sau daca muncesti (munceai, mai precis) la -net- start-up–uri in California. Altfel timpul este de 8 ore/zi + o ora pauza de masa. E adevarat ca daca nu esti muncitor la banda, mai stai cam o ora in plus, in medie (-cadrele- se presupune ca stau la job cat e nevoie, nu cat scrie la lege, si daca te grabesti sa pleci la ora 5.00, zi de zi, pana la urma seful te ia la ochi).
– E adevarat ca se construieste numai din carton – daca vrei o casa -romaneasca-, din caramida si beton, te costa minimum dublu. Nici o banca nu-ti da un asemenea imprumut, deci trebuie sa AI banii aia deja.
Si restul este in principiu corect, numai ca nu toti oamenii bogati sunt hoti, asa cum se spune aici… Sunt si destui care si-au facut averea pe baza spiritului lor intreprinzator si a norocului. Desi, pe masura ce si societatea americana imbatraneste, si aici, ca si in Europa, din ce in ce mai multe averi se mostenesc, si din ce in ce mai putine se creeaza de la zero, ca in vremea -pionieratului-. Totusi, mai este inca -loc- sa faci avere daca ai o idee buna, si o aplici bine, cu multa perseverenta.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
