Hora dezbinării

După o întâlnire la Cotroceni a președintelui cu factorii de răspundere limitată (premierul și miniștrii de resort) în problema pensiilor militare, cel care a adus „unele clarificări“ a fost chiar dl Băsescu. Acesta a anunțat că „decizia ÎCCJ trebuie respectată și deci se suspendă procesul de recalculare a pensiilor militare“ care se va relua după „o nouă metodologie“ ce va elimina „elementele invalidate de justiție“. Până atunci pensiile necalculate vor fi reîntregite luna viitoare. Dl Băsescu a precizat că toți militarii cu stagiu complet primesc pensii mărite dar scad pensiile celor cu stagiu incomplet, pensionați voluntar care „au întins mâna la banii statului primind compensații de miliarde“ pentru a se pensiona la 50 de ani. Dl Băsescu abuzează când îi acuză pe „rezerviștii timpurii“ că au întins mâna la banii statului: dimpotrivă, statul e cel care le-a întins mâna cu bani pentru a restructura armata la standardele NATO. Întrebarea e: pe ce bază s-au dat pensii de 5-6-7.000 de lei dacă acum nu s-au găsit adeverințele? Jigniți, rezerviștii timpurii au întors armele împotriva propriului guvern și președinte și, dacă la București au organizat un marș de protest chiar de ziua Unirii, la Iași l-au huiduit și fluierat pe dl Băsescu atât în timpul imnului de stat, al rugăciunii Tatăl nostru cât și în timpul depunerii de coroane dovedind că nemulțumirea e mai importantă decât imnul și ura e mai sfântă decât rugăciunea. Adică Armata nu mai crede în Biserică? Probabil însă că nu erau numai rezerviști ci și activiști politici aduși pentru acest divan ad-hoc în care președintele a fost judecat ca „vânzător de țară“. Cui a vândut-o? De altfel, unul dintre rezerviștii timpurii care a întins mâna la un miliard de lei pentru a se pensiona este chiar generalul (la fără frecvență) Gabriel Oprea, actualul ministru al apărării. La reintrarea în activitate dl Oprea a returnat miliardul făcându-ne să ne întrebăm când ne costă mai mult prestația sa: când trece în rezervă sau când iese din rezervă și se enervează? Nici partidul său, UNPR, nu e mai senin și, temându-se că va dispărea la alegeri, visează o alianță. De fapt, UNPR pare un partid de unică folosință. De 24 Ianuarie, s-a produs totuși și o unire: dnii Antonescu și Ponta au anunțat la Iași că-și unesc destinele pe principiul parității într-o Alianță politică până către „orizonturile anului 2020“. Sau până când vanitățile îi vor despărți. Ori până când dl Băsescu nu va mai fi.Tia Serbanescu