Borcanul cu fiere

S-ar zice ca luna decembrie devine din ce in ce mai clar nu numai luna sfarsitului de an ci si luna finalurilor – de dictatura, de guvernare, de aliante, de loialitate, de rabdare si de decenta. Presedintele Basescu s-a intalnit urgent cu premierul Tariceanu si apoi cu liderii PD unde subiectul pare sa fi fost alegerile anticipate – pe care iesirea oficiala a PC de la guvernare le serveste din plin – dar pe care premierul le-ar fi respins din nou. Felul in care PC si dl Dan Voiculescu au transformat o decizie previzibila si anuntata pentru ianuarie intr-o surpriza de decembrie este cu adevarat o lectie pentru toate solutiile imorale din politica. E ceva ca din ura marturisita fata de partidul -totalitar- si -neocomunist- PD si fata de -marele mincinos si ipocrit- Basescu, sa infigi cutitul in premierul Tariceanu si in guvernul Romaniei punand sare pe ranile acestuia taman inaintea -revelionului integrarii-. Asa incat, nu e de mirare ca dupa ce a dovedit ca imoralitatea n-are sarbatori, dl Voiculescu si-a declarat rezerva fata de celelalte partide si -deschiderea fata de PSD si PNL-. Adica exact fata de partidele care l-au bagat in Parlament si in Guvern si pe care le-a lasat balta. Periculoasa deschidere! Dincolo insa de graba Partidului Conservator de a dovedi ca n-are nimic sfant – transformand ultima luna de pace si integrare in prima luna de razboi – criza in care se afla guvernul si premierul Tariceanu, fara majoritate parlamentara si cu platformistii dlui Stolojan in coaste care-i cer de zor capul, petrolul si partidul, cere un deznodamant cat mai rapid. Asediul si confuzia nu pot continua la nesfarsit, chiar daca ele au devenit o sursa de pariuri: cat mai rezista guvernul Tariceanu? Cum se vor imparti posturile eliberate de conservitorii dlui Voiculescu intre cele trei partide ramase la -borcanul cu miere-, (cum i-a zis liderul PC)? Borcanul cu fiere, poate. Din cauza disputelor care au inceput aproape deodata cu guvernarea, e de mirare ca borcanul nu s-a spart mai demult. Urata poveste. S-o fi nascut democratia romaneasca in decembrie *89 dintr-un puci, dar nu e cazul sa ne umplem de puci la fiecare guturai al reformelor. Partea buna din spargerea coalitiei este ca pana la urma ciobul PC a determinat PNL si PD sa relipeasca Alianta (inclusiv cu platformistii) pentru a trece puntea fara a recurge la ajutor din afara, respectiv la trupele PSD. Ramane sa vedem intai cat va dura acest provizorat – si apoi: cine trage-n noi pana-n 22?