Tranzitia. Privatizarea si ritmul reformelor economice. Lupta impotriva coruptiei – toate acestea se plaseaza in centrul bataliei electorale pentru prezidentialele programate duminica in Serbia, ultimele inainte de transformarea Federatiei Iugoslave (Serbia si Muntenegru) intr-o noua entitate.
Considerat primul test al raportului de forte din sanul coalitiei eclectice care i-a urmat la guvernare lui Slobodan Milosevici, judecat la Haga pentru crime de razboi si genocid, scrutinul de duminica se traduce in infruntarea politica directa dintre fostii aliati, ajunsi impreuna la putere acum doi ani, dar despartiti de atunci de divergente de netrecut: actualul presedinte iugoslav, Voislav Kostunita, si premierul Zoran Djindjici. Conflictul dintre cei doi s-a agravat in iunie 2001, cand premierul a ordonat predarea lui Milosevici catre Tribunalul Penal International (TPI), in pofida opozitiei presedintelui.
Umar la umar
De o parte, Kostunita, creditat cu 35% din optiunile favorabile ale electoratului, joaca pe cartea nationalismului moderat, acuzand Guvernul lui Djindjici ca -vinde tara- si -face jocul mafiei-. De cealalta parte, vicepremier in Guvernul federal si liberal radical, Miroliub Labus – declarat independent, dar considerat omul lui Djindjici – marseaza pe accelerarea reformelor economice, fiind mult mai inclinat decat adversarul sau sa asculte vocea organismelor internationale. Pentru el, nimic nu poate fi mai rau decat incetinirea sau abandonarea reformelor, vitale pentru Serbia in vederea integrarii acesteia in Uniunea Europeana, in 2010. Economist recunoscut, dar mai putin charismatic decat Kostunita, Labus are sansa de a obtine circa 31% din voturi.
Pe pozitia a treia, cu 11-19%, se situeaza ultranationalistul Voislav Seseli, un obisnuit al prezidentialelor din Serbia, prezent in previziunile analistilor cu privire la al doilea scrutin numai in cazul unui -scenariu francez- de genul celui care i-a opus pe Jacques Chirac si Jean Marie Le Pen.
Majoritatea estimarilor ii dau insa drept finalisti, dintre 11 candidati, pe Kostunita si pe Labus. Mergand mai departe, cotidianul -Blit- prevede ca actualul presedinte iugoslav ar putea obtine 52,1% din voturi, atragand de partea sa electoratul lui Seseli sau pe cel al candidatului socialist Velimir Zivoinovici. Labus are in schimb sansa unui 47,9%.
Kostunita sau calea de mijloc
-Eu reprezint o alternativa fata de ceea ce au de oferit Djindjici si Seseli. Din punctul meu de vedere, cei doi reprezinta cate o extrema, desi unul dintre ei – Djindjici – pare mai acceptabil in ochii Occidentului-, declara presedintele iugoslav joi, la incheierea campaniei electorale.
Moderatul Kostunita apreciaza ca Labus incarneaza politica reformelor radicale, care pot conduce la instabilitate sociala. Prin comparatie, programul economic al lui Kostunita propune o interventie redusa a statului in economie, dar si punerea in practica a unor programe sociale solide care sa insoteasca procesul de privatizare. El se declara un reformist, care nu vrea sa actioneze decat in limitele legii si cu acceptul populatiei. De asemenea, Kostunita apreciaza ca nu se pune problema aplicarii unei politici de privatizare a intreprinderilor inaintea adoptarii unor masuri de indemnizare a miilor de persoane disponibilizate si nici nu trebuie ca Belgradul sa se supuna dictatelor comunitatii internationale.
Nici Seseli nu sta mai bine in ochii favoritului la prezidentialele de duminica. Aceasta, deoarce el este reprezentant al aripii politice nationaliste dure din sanul fostului regim al lui Slobodan Milosevici.
Kostunita, 58 de ani, nationalist moderat, de profesie jurist, sustine adoptarea unei noi Constitutii a Serbiei, precum si convocarea de alegeri legislative anticipate. El s-a opus categoric deciziei adoptate de premierul Zoran Djindjici, cu privire la transferul lui Milosevici la sediul TPI. Dupa cateva luni, presedintele iugoslav a fost de acord cu adoptarea unei legi privind cooperarea dintre Belgrad si TPI.
Labus – economistul terapiei de soc
La polul opus se situeaza Labus, un reformist ultraliberal. In varsta de 55 de ani, acesta candideaza oficial in numele unui -grup de cetateni-, dar el este sustinut, in realitate, de premierul Zoran Djindjici, inamic declarat al lui Kostunita. Programul lui Labus preconizeaza o vasta transformare a mediului economic din Serbia, precum si o serie de proiecte ample de infrastructura. El mizeaza, pentru realizarea acestor obiective, pe relatiile sale directe cu institutiile economice internationale.
Pentru Labus, terapia de soc lansata cu ajutorul comunitatii internationale pentru a ajuta populatia sa uite Serbia lui Milosevici – cand Produsul Intern Brut a scazut cu 50% in numai 10 ani – si a relansa economia trebuie continuata in pas de mars. -Cu cat vom avansa mai repede, cu atat tara va avea mai putin de suferit-, este fraza lui preferata.
Serbia are in prezent peste un milion de someri, o cifra foarte mare, raportat la o populatie activa de sase milioane. Multi traiesc sub limita saraciei. Salariile sunt printre cele mai mici din Europa (in jur de 150 de euro), iar inflatia a fost de 40% in 2001.
Orientarea reformista a Federatiei Iugoslave a primit raspunsuri incurajatoare din partea comunitatii internationale. In timpul conferintei donatorilor, din iunie 2001, nivelul ajutorului financiar promis Belgradului (1,3 miliarde de dolari) a depasit toate asteptarile. Cateva luni mai tarziu, in noiembrie, Iugoslavia obtinea din partea Clubului de la Paris o reducere semnificativa a datoriei sale externe (trei miliarde de dolari dintr-un total de 11,5). In aprilie anul trecut, FMI semna cu Belgradul un acord care prevedea un ajutor de 829 milioane de dolari in urmatorii trei ani.
25% din sarbi voteaza cu ultranationalistii
Fara sanse notabile de a ajunge in turul doi de scrutin, nationalistii radicali, oarecum debusolati dupa caderea lui Milosevici, sunt totusi bine reprezentati la alegerile de duminica. Mai mult, prezenta si discursul lor exprima sentimentul de frustrare nationala, existent in special in randul celor mai afectati de razboaiele din fosta Iugoslavie, precum refugiatii sarbi din Croatia, Bosnia sau Kosovo.
Totusi, ei au preferat sa renunte la retorica traditionala, bazata pe importanta intereselor nationale, in favoarea unei campanii axate pe teme mai actuale, precum lupta impotriva crimei organizate, a coruptiei si restructurarea economiei sarbe.
Voislav Seseli, in varsta de 48 de ani, liderul Partidului Radical Sarb (SRS), se considera a fi cel mai potrivit pentru a lupta impotriva crimei organizate si este sustinut de Milosevici. Acesta a preferat sa ii acorde sprijin lui Seseli, in detrimentul celor doi candidati sustinuti de formatiunile create dupa divizarea Partidului Socialist – Velimir Zivoinovici, 69 de ani, si Branislav Ivkovici, 50 de ani.
Seseli, doctor in stiinte juridice, a cunoscut, in timpul lui Tito, dificultatile inchisorii, fiind considerat anarhist liberal si ultranationalist. La inceputul anilor *90, o data cu destramarea Iugoslaviei comuniste, Seseli a pus bazele formatiunii sale politice si a contribuit la infiintarea unei unitati de voluntari inarmati care sa ii ajute pe sarbi impotriva croatilor si musulmanilor, in timpul celor doua razboaie.
Pana la 20% din sarbi vor vota in favoarea sa, arata sondajele de opinie. La ultimele alegeri pentru Presedintia Serbiei, el a ajuns in turul doi, impreuna cu actualul sef al statului, Milan Milutinovici.
Cel de-al doilea candidat ultranationalist, Borislav Pelevici, in varsta de 46 de ani, este presedintele Partidului Unitatii Sarbe (SSJ), creat de fostul comandant militar Zeliko Raznatovici Arkan, asasinat in 2000. Pelevici sustine revenirea Serbiei la valorile traditionale si adoptarea unor legi avand drept scop imbunatatirea situatiei categoriilor defavorizate. El este creditat insa cu doar 5% din voturi.
Unsprezece pe un loc
In afara favoritilor Kostunita si Labus si a ultranationalistilor Seseli si Pelevici, alti sapte candidati se infrunta pentru functia suprema in stat.
Fostul sef al Statului Major al armatei iugoslave, Neboisa Pavkovici, in varsta de 56 de ani, este ultimul care si-a inscris numele pe lista de duminica. El a promis in campania electorala importante schimbari in structura serviciilor de securitate.
Vuk Draskovici, in varsta de 56 de ani, presedintele Miscarii pentru Reinnoirea Serbiei (SPO), a fost mult timp principalul rival al lui Milosevici, inainte ca DOS, principala coalitie de opozitie, sa il desemneze drept candidat pe Kostunita la alegerile prezidentiale din 2000. Dupa ce a parasit coalitia, SPO a inregistrat mai multe esecuri electorale.
Vuk Obradovici, in varsta de 55 de ani, presedintele Social-Democratiei (SD), a fost vicepremier in Guvernul lui Zoran Djindjici, inainte de a fi demis, in 2001, in urma unui scandal sexual. Programul sau se bazeaza pe consolidarea securitatii sociale si a statului de drept, precum si pe asigurarea transparentei privatizarilor.
Alti doi candidati sustinuti de grupuri de cetateni – Tomislav Lalosevici, economist in varsta de 44 de ani, si Dragan Radenovici, profesor de arta aplicata, in varsta de 51 de ani – sunt prea putin cunoscuti opiniei publice, facandu-si intrarea in viata politica abia cu ocazia acestui scrutin.
Kosovo – subiect delicat al campaniei electorale
Situatia si viitorul provinciei majoritar albaneze, privita de sarbi drept leagan de cultura si civilizatie, a constituit o alta tema a campaniei electorale, abordata insa cu deosebita grija de candidati, in contextul sensibilitatii atat a electoratului, cat si a comunitatii internationale.
Din iunie 1999, Kosovo este administrata de ONU, cu ajutorul fortei multinationale de pace a NATO, potrivit prevederilor Rezolutiei 1244 a Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite.
Kostunita a criticat, in campania electorala, administratia internationala din provincie, careia i-a reprosat in special neglijarea chestiunilor referitoare la drepturile omului. -Abuzurile sunt printre cele mai infame din Europa-, a insistat presedintele iugoslav. -Nu s-a inregistrat nici un progres-, a continuat el, referindu-se la cei 200.000 de sarbi si alte minoritati decat cea albaneza, majoritara in provincie, care nu se pot intoarce la casele lor, dar si la cei 80.000 de sarbi care traiesc in enclave paziti de fortele NATO si la cele 4.000 de persoane (sarbi si albanezi) date disparute. In acest context, Kostunita s-a exprimat pentru inceperea negocierilor privind statutul provinciei.
Pentru economistul Labus, -problema Kosovo trebuie solutionata pe calea negocierilor. Forta pozitiei noastre depinde de rolul de garant al stabilitatii pe care il vom juca in Balcani, ca si de capacitatea economiei noastre de a crea locuri de munca si a asigura dezvoltarea intregii tari-. Prezenta trupelor internationale in Kosovo este de dorit, potrivit candidatului la prezidentiale, -dat fiind ca toleranta interetnica nu a fost restabilita, iar refugiatii nu s-au intors acasa si drepturile de proprietate nu le-au fost garantate fiecaruia dintre ei-.
In schimb, liderul ultranationalist Voislav Seseli promite -sa elibereze provincia ocupata acum de dusman-, dar tot prin intermediul negocierilor. Cam pe aceeasi lungime de unda se plaseaza si celalalt candidat ultranationalist Borislav Pelevici, care a afirmat ca va readuce armata si Politia in Kosovo. Iar cu sumele primite ca daune de razboi va finanta revenirea refugiatilor.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
