Relatiile SUA-Germania, in impas

Cu un interes deosebit vor urmari observatorii politici, cu prilejul summit-ului NATO de la Praga, gesturile si comportamentul cancelarului german, Gerhard Schroder, si ale presedintelui american, George W. Bush. Relatiile dintre cei doi sefi de stat sunt incordate: niciodata, de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial si instaurarea primului Guvern democratic in Germania de Vest, relatiile americano-germane nu au fost atat de critice cum au ajuns in cursul campaniei electorale germane, incheiata la 22 septembrie cu o victorie foarte ingusta a coalitiei guvernamentale rosie/verde.

Ce s-a intamplat? Luni de zile, sondajele de opinie au aratat ca Partidul Crestin-Democrat, in opozitie, va repurta o victorie majora. Pozitia cancelarului parea zguduita, in primul rand de evolutia deprimanta a somajului si a situatiei economice generale. Pe plan international, dezbaterile s-au concentrat, in acea perioada electorala, pe perspectiva unei interventii americane in Irak. Pe acest fundal, cancelarul a gasit de cuviinta sa declare ca, sub conducerea lui, Germania nu va participa la aventuri militare in Irak, nici in cazul in care ONU va autoriza o asemenea actiune. Schroder a jucat simultan pe doua esichiere: calificand planurile de interventie ale lui Bush drept -aventura-, el l-a catalogat pe liderul de la Casa Alba, fie si indirect, ca aventurier. Pana astazi, germanii sufera de traumele regimului nazist si ale razboiului pierdut. Atentatele de la 11 septembrie au generat, initial, un val de simpatie si loialitate fata de SUA, iar Berlinul a participat masiv la efortul antiterorist din Afganistan. Au fost reactii de moment. Exista in Germania un puternic curent subliminar antiamerican, vizibil indeosebi la marginile extreme ale spectrului politic. Democratia germana nu este un produs crescut organic, spontan, ci este o ctitorie americana. O seama de factori compun acest antiamericanism neconturat – resentimente fata de cel ce te-a biruit, fata de binefacatorul tau, fata de o anumita agresivitate economica, resentimente starnite de invidie.

Imediat s-au gasit unii care sa-l imite pe cancelar. Ministrul justitiei l-a comparat pe Bush cu Adolf Hitler, iar seful fractiunii parlamentare social-democrate cu Caesar. La randul sau, fostul titular al apararii afirmase ca intreaga campanie antiirakiana din SUA se datoreaza influentei excesive a evreilor asupra politicii americane. Guvernul american a cerut explicatii si nu a primit decat dezmintiri vagi si aluzii la prietenia reciproca. Fapt e ca intre cancelar si presedinte toate contactele au fost intrerupte. Bush nu l-a felicitat pe Schroder pentru victoria sa electorala, iar in Congres s-a cerut chiar desfiintarea bazelor militare americane din Germania – replica la discutiile publice din Germania, daca in cazul unui razboi impotriva Irakului sa se dea aviatiei americane drept de survol si daca sa se accepte folosirea bazelor de aviatie (NATO) din Germania. Pe acest fundal va avea loc prima intalnire Bush-Schroder, la Praga. Dar daca interventia americana nu va avea loc pana atunci, este posibil ca liderul american sa-i aplice cancelarului un tratament similar celui aplicat de Donald Rumsfeld lui Peter Struck (noul ministru german al apararii) la Varsovia – l-a evitat, pentru a nu fi constrans sa-i dea mana.

Ivan Denes, Berlin