Dupa ce a pierdut sefia partidului, in mai 2001, senatorul PD Petre Roman a preferat sa inlocuiasca dezbaterile din Modrogan cu reprezentarea Romaniei in mediile occidentale, in calitate de raportor special al NATO pentru Europa de sud-est. In plus, a urmat traseul inaugurat de Radu Vasile, Rasvan Popescu si Emil Constantinescu, transformand perioada fostei coalitii in subiect de literatura. Cartea sa -Marturii provocate-, publicata la Editura Paideia, de fapt o compilatie de interviuri, reprezinta versiunea lui Petre Roman asupra tumultuoasei coalitii care a guvernat Romania din 1996 pana in 2000. -Mesajul cartii este ca in politica merita sa fii daca iti asumi o raspundere sincer si onest. Daca nu, politica te va elimina, mai devreme sau mai tarziu, si lumea va intelege ca de fapt ai venit in politica pentru un interes personal-, spune Roman. In opinia sa, -prea multi oameni in Romania au venit in politica pentru a face bani, si de aceea politica este privita asa cum este-.
– V-ati intors, recent, de la un summit international, pe teme politice si economice, desfasurat la Londra. Cum ati receptat reactia investitorilor fata de mediul de afaceri oferit de Romania?
– Summit-ul de la Londra a fost, de fapt, un forum economic, organizat de o institutie romaneasca, complet privata. Participarea de la Londra a fost apreciata de cei de acolo drept un succes, si asa mi s-a parut si mie. Au luat parte reprezentanti ai investitorilor britanici, care in Romania sunt prezenti prea putin, iar din tara noastra au venit un ministru, mai multi secretari de stat, precum si domnii Valeriu Stoica si Theodor Melescanu. Pe mine m-a ghidat ideea ca in acest moment investitorii sunt foarte prudenti in raport cu Romania. Investitiile sunt inca foarte scazute, la mai putin de jumatate din cat ar trebui sa fie. In conditiile in care investitorii sunt atat de prudenti, eu m-am gandit si la riscul ca nu cumva sa-i pierdem cu totul. Astfel, am cautat sa arat ca stim care sunt problemele – respectiv chestiuni de ordin legislativ, birocratic si coruptie chiar in primele randuri-, dar ca, totusi, Romania este capabila, astazi, sa dea raspunsuri pozitive la intrebarile esentiale.
– Cum au reactionat oamenii de afaceri prezenti la forum la discursul dumneavostra dominat de nuante critice la adresa modului in care s-a facut privatizarea in Romania?
– Au fost intrebari foarte precise legate de ce anume se intampla in Romania de natura sa le dea mai multa incredere. Pe de alta parte, a fost limpede ca Romania este inca perceputa, si pe buna dreptate zic eu, ca o tara in care reformele sunt intarziate, aceasta fiind principala cauza pentru care tara noastra este, in continuare, in coada plutonului.
– In alocutiunea de la Londra vorbeati despre mita, pe care o caracterizati drept un fel de -taxa- a zilelor noastre. Recent, a izbucnit scandalul Pavalache. Din cate stiti dumneavoastra, este primul caz in care -spaga- ajunge la un asemenea nivel?
– Suspiciuni si actiuni ale Parchetului in acest domeniu au mai fost, insa se pare ca este primul caz in care lucrurile sunt cu adevarat dovedite. Toata intrebarea este daca se va merge pana la capat. Nu stiu… Politistii, procurorii, judecatorii ar fi capabili si ar dori sa-i mai infunde pe acesti oameni din administratie si din zona afacerilor care au facut bani cu lopata, lovind cu cazmaua in lege. Ei nu vor reusi lucrul acesta decat cu o conditie, si anume daca vor constata ca si vointa politica vrea acelasi lucru. Numai in aceasta ecuatie Romania se va desprinde de aceasta imagine oribila, care persista oriunde ma duc: -Nu sunteti o tara in randul lumii. La voi coruptia sta pe tron, cu regele la masa-. Ar trebui sa se creeze un curent politic destul de puternic ca sa rupa sira spinarii acestei coruptii generalizate. Din pacate, nu suntem in situatia aceasta. Intr-un studiu recent al Bancii Mondiale se arata ca, daca coruptia ar fi in tara noastra sub control la nivelul la care este in Cehia, PIB-ul Romaniei s-ar dubla.
– Credeti ca Secretariatul General al Guvernului poate fi disociat de Pavalache sau trebuie sa-si asume raspunderea, eventual printr-o demisie la varf, pentru cooptarea unui -spagar-?
– Este clar ca raspunderea revine la nivelul cel mai inalt, adica acolo unde a fost angajat acest domn. Nu este un caz izolat. Stim foarte bine ca nu este vorba de o intamplare sau de un accident.
– In aceasta guvernare…?
– In general, in Romania, si bineinteles ca si in aceasta guvernare.
– Premierul Nastase a incercat sa prezinte arestarea ca pe o victorie a PNA si, implicit, a actualei Puteri. A cui a fost, de fapt, victoria?
– Asta mi-e greu sa va spun, mai ales ca exista si anumite elemente un pic cam ciudate: acest domn Pavalache ar fi cerut un comision de patru milioane de dolari, o suma incredibila, iar prima transa este de 20.000 de dolari. Nu se prea leaga lucrurile. Cata vreme mai exista astfel de semne de intrebare, mai ramane si o intrebare in ceea ce priveste raspunderea politica. Pana la urma despre asta e vorba in toate.
– Credeti ca este vorba despre o vointa politica cu titlu principial sau, pur si simplu, despre niste jocuri de interese si interconexiuni care afecteaza si principiile politice?
– Aici este chintesenta problemei: intre jocul de imagine, care duce unde duce si pana la urma nu convinge, si, pe de alta parte, asumarea sincera a combaterii coruptiei.
Nu de mult a reizbucnit un alt scandal pe tema coruptiei la nivel inalt, avandu-l de aceasta data in centru pe presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu…
Mie nu mi-este clar de ce domnul Vacaroiu nu ofera o transparenta totala in ceea ce-l priveste. Ar avea numai de castigat, cred eu, indiferent despre ce este vorba. Am citit o serie de carti scrise de analisti politici care au lucrat pentru Casa Alba in diferite mandate: Johnson, Carter, Ford, Reagan, Clinton. Toti spun un lucru: cu cat liderii politici au o reactie mai confuza si mai intarziata la o acuzatie directa cu privire la o actiune a lor, cu atat se innamolesc si mai tare si se inmlastinesc in propriile explicatii. Reactia initiala trebuie sa fie o reactie de transparenta, chiar daca asta inseamna sa admiti niste lucruri care sunt poate incorecte. Reactia imediata de transparenta creeaza o punte de incredere. De aceea, cred ca primul lucru pe care domnul Vacaroiu il avea de facut era o atitudine de deplina transparenta. In momentul acesta, din pacate, s-a creat o stare de suspiciune si e cu mult mai greu de convins, acum, ca, de fapt, nu exista nici un fel de vina.
– Ce parere aveti despre faptul ca un recent sondaj CURS dadea sanse de reusita unui tandem Stolojan – Basescu in eventualitatea unor alegeri in 2004 sau chiar a anticipatelor vehiculate de membri ai PSD pentru 2003?
– In primul rand, eu nu cred in alegeri anticipate, pentru ca Constitutia Romaniei, asa cum este acum, a fost gandita corect sa asigure o cat mai mare stabilitate politica. Am vazut ca nici presedintele Iliescu nu gandeste altfel, ci gandeste in spiritul acestei Constitutii. Iar ce va fi in 2004, din perspectiva de astazi, nu este tocmai favorabil Opozitiei, care mai are inca de dus o lupta grea si de strans randurile, in asa fel incat lumea sa zica: -Da. Opozitia este alternativa-.
– Credeti ca o noua alianta PNL – PD ar putea fi, din nou, caracterizata ca fiind contra naturii?
– Nu, ea nu este contra naturii, si nici in 1996 nu a fost astfel. In noiembrie 1996, aceasta alianta era unica posibila in raport cu ceea ce voiau romanii. Ce s-a intamplat ulterior este altceva, dar despre acest subiect vorbesc in detaliu in cea mai recenta carte a mea de marturii politice. Astazi, strangerea randurilor Opozitiei inseamna o coordonare de eforturi intre PD si PNL. Asta cred ca este datoria esentiala a Opozitiei: sa adune forte politice, oameni, iar, in momentul in care a adunat suficient de mult, lumea zice: -Mai, cu astia votez-.
– Ce parere aveti despre cealalta varianta de coagulare a Opozitiei, respectiv, o coalitie a fortelor de centru-deapta?
– Sa-si faca socotelile si sa avanseze cu o optiune de centru-dreapta. Vreau sa precizez, totusi, ca Romania nu a depasit etapa dura a tranzitiei, adica este, inca, nevoie de o atitudine politica consensuala pentru a atinge unele obiective de fond. Trebuie insa sa recunoastem ca la noi nu prea exista sistemul dreapta-stanga. Orice fel de cristalizare politica este pozitiva, dar nu prea ma vad eu acela care sa dea lectii sau sfaturi, pentru ca eu am fost intotdeauna plasat la centru-stanga, din prima clipa, desi primul guvern legitim si-a asumat obiective care tin de constructia unui capitalism cu fata umana. Dupa ce programul nostru a fost abandonat, in urma mineriadelor, reformele au stagnat si ne gasim astazi in faza in care sa trebuiasca sa depasim elementele dure ale tranzitiei, de care alte tari au scapat.
– Ce s-a mai intamplat cu oferta lui Traian Basescu, care v-a invitat sa faceti parte din staff-ul de conducere al PD?
– Lucrurile au ramas asa cum am stabilit. Aceasta conducere politica a PD trebuie sa-si realizeze mandatul si sa-si fixeze obiectivele sale politice (lucru care, din pacate, nu prea s-a intamplat) si sa arate ce poate?
– Cum apreciati prestatia de pana acum a actualei conduceri a partidului?
– Cel mai bine e sa aprecieze alegatorii….
– Si dumneavoastra sunteti alegator…
– Nu sunt doar un simplu alegator. Totusi, atunci cand sunt in pozitia de alegator, am exact sentimentele acestuia. In momentul in care ma duc in cabina de vot, nu-mi fac alte socoteli, adica votez pe acela despre care cred ca imi va aduce mai mult bine mie, familiei, prietenilor si tarii. Sondajele nu sunt insa favorabile Partidului Democrat, adica drumul PD nu este perceput clar de eventualii votanti. Care sunt grupurile sociale-tinta, care este bazinul de vot al partidului, cu ce teme se prezinta Partidul Democrat, cu ce argumente, in ce maniera convinge? Aceste lucruri sunt, inca, intr-o faza de nelamurire.
-S-a spus de multe ori ca problemele PD provin din ciocnirea generatiilor de la varf…
– Lucrurile astea trebuia sa fie obiectivul principal al mandatului actual.
Rafuiala cu Basescu
Timp de un an si jumatate, Petre Roman a refuzat sa se rafuiasca la scena deschisa cu succesorul sau in fruntea PD, Traian Basescu. Cartea -Marturii provocate- reprezinta insa o manusa aruncata actualului presedinte din Modrogan, pe care fostul sau sef pe linie de partid nu-l mai menajeaza. Astfel, Roman sustine ca, dupa schimbarea de lider din 2001, -nu s-a produs revirimentul anuntat, nici in ceea ce priveste credibilitatea PD, nici in ceea ce priveste viata de partid. De ce? Pentru ca s-a imprimat partidului un stil foarte personal, agresiv, pur conflictual. Prin urmare, acest stil foarte personal nu mai inseamna, nu are cum sa insemne, pentru militantii partidului, decat o imagine tafnoasa-. In plus, fostul sef din Modrogan afirma ca -din pacate, ceea ce se contureaza este o scadere de credibilitate a conducerii actuale a PD in Internationala Socialista, adica in randul partidelor europene.-
In ceea ce-l priveste, ex-presedintele PD considera ca punctele slabe ale prestatiei sale de lider s-au situat -mai degraba la polul opus stilului dictatorial. Hotararile le luam impreuna cu colegii mei, dar nu urmaream punerea lor in practica si nu sanctionam atunci cand constatam ca ele ramaneau neduse la indeplinire. (…) Probabil ca multi dintre cei care au avut veleitatea de a se afirma in lupta cu mine ar fi fost lipsiti de orice credibilitate daca eu m-as fi manifestat dictatorial-.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
