Liderii de sindicat gestionează anual zeci de milioane de euro

Apără drepturile salariaților din învățămånt/sănătate/administrație etc și promovează interesele profesionale, economice, sociale, ba chiar și culturale sau sportive ale acestora – acesta este rolul sindicatelor, potrivit Legii nr. 54 din 24.02.2003 și a statuturilor acestor organizații. Bineînțeles, reprezentarea muncitorimii nu se face pe gratis, ci contra unei cotizații din venitul brut realizat – de 1% în cazul membrilor de sindicat și de minim 0,6% în cazul celor care… nu vor să fie membrii de sindicat. Cu alte cuvinte, chiar dacă nu vrei să fii apărat/reprezentat de vreun sindicat, de plătit tot plătești!
Poate că nu întotdeauna rezultatele muncii liderilor de sindicat sunt simțite de angajații reprezentați, dar performanțele acestora sunt incontestabile. Realizările se pot vedea în declarațiile de avere.
Întrebarea este de ce sunt obligați cei care nu sunt membrii acestor organizații să pună minim 0,6% din veniturile lor la dispoziția liderilor sindicali.

Reprezentare cu forța

Cotizația apare menționată în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, valabil 2011-2014, la art. 103: „în contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate de către sindicate în numele salariaților, părțile contractante vor conveni, printr-o clauza expresă, ca salariații asupra carora se întind efectele contractului colectiv de muncă negociat, alții decåt membrii de sindicat, să plătească o contribuție pentru desfășurarea negocierilor colective, care să nu fie mai mică de 0,6% din salariu dar care să nu depășească valoarea contribuției sindicale. Această contribuție urmează a forma un fond separat utilizat exclusiv pentru pregătirea și desfășurarea negocierilor colective“.
Bineînțeles, prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cuantumul poate fi stabilit la nivelul maxim de 1%.
Poate procentul pare mic, dar astfel se adună sume de zeci de milioane de euro.
Spre exemplu, în 2008, cheltuielile de personal în învățămant au fost de 682.944.000 lei. Presupunånd că salariații au cotizat la sindicat cu 1% din venituri se adună o sumă de 6.829.440 lei, adică aproape 1,85 miloane de euro (la un curs de 3,7 lei/euro).
Nici contizația minimă, de 0,6%, nu e așa de mică – 4.097.664 lei, adică peste 1,1 milioane euro.
Cu alte cuvinte, liderii sindicali din învățămant au avut la dispoziție, doar din cotizațiile salariaților, o sumă cuprinsă între 1,1 șI 1,85 milioane de euro.
Tot în 2008, cheltuielile cu personalul în sănătate au fost de 282.504.000 lei. Asta înseamnă că salariații din sănătate, fie că au dorit sau nu să fie reprezentați de sindicat, au pus la dispoziția liderilor acestor organizații o sumă cuprinsă între 1.695.024 și 2.825.040 lei. Destul de puțin față de sumele adunate de la salarianții din învățămånt. Cotizația minimă depășește 450.000 euro, iar cea maximă 750.000 euro (la un curs de 3,7 lei/euro).
Anul acesta, în bugetul de stat sunt prevăzute pentru salariile din învățămant cheltuieli de 488.657.000 lei. Asta înseamnă că suma plătită de salariații din învățămånt către sindicate va fi cuprinsă între 2.931.942 și 4.886.570 lei. Adică o sumă cuprinsă între cca 680.000 și 1,13 milioane euro.

Intangibili
Pe långă sumele impresionante pe care le au la dispoziție, liderii de sindicat beneficiază și de drepturi care îi fac practic intangibili.
Astfel, potrivit Art. 10 al Legii sindicatelor, în timpul mandatului și în termen de 2 ani de la încetarea mandatului, reprezentanților aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale nu li se poate modifica sau desface contractul individual de muncă pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, decåt cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizației sindicale.
De asemenea, sunt interzise modificarea și/sau desfacerea contractelor individuale de muncă, atåt ale reprezentanților aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale, cåt și ale membrilor acestora, din inițiativa angajatorului, pentru motive care privesc activitatea sindicală.
Totodată, Art. 11 stipulează că, pe perioada în care persoana aleasă în organul de conducere este salarizată de organizația sindicală contractul său individual de muncă sau, după caz, raportul de serviciu se suspendă, iar aceasta își păstrează funcția și locul de muncă avute anterior, precum și vechimea în muncă, respectiv în specialitate sau în funcția publică deținută, în condițiile legii. Pe postul acesteia poate fi încadrată o altă persoană numai cu contract individual de muncă pe durata determinată.
La revenirea în postul avut anterior, fostului liderul de sindicat i se va asigura un salariu care nu poate fi mai mic decåt cel ce putea fi obținut în condiții de continuitate în acel post.