Luna decembrie inseamna, pentru cateva mii de romani, o luna a durerii, a tristetii si regretelor, o luna la sfarsitul careia, cei dragi le-au fost ucisi din ordinul unora care si-au facut datoria fata de regimul comunist. Pentru acesti oamneni sfarsitul fiecarui an, incepand cu 1989, este un chin, mai ales atunci cand stiu ca cei care au ordonat uciderea fiilor, fratilor, tatilor nevinovati sunt liberi si se bucura de viata. Doi dintre cei care au ordonat uciderea lor, generalii Mihai Chitac si Victor Atanasie Stanculescu, condamnati, pentru omor, la 15 ani de inchisoare de catre cea mai inalta instanta a tarii, sunt liberi. Ei sunt scapati de pedepse in numele unei asa-zise dreptati si normalizari a societatii si stau in fata semineelor privind brazii frumos impodobiti. In urma cu 13 ani, primii romani mureau la Timisoara, pe treptele Catedralei. Pentru unii – 13 ani de bocet pe altarul eroilor nerazbunati, pentru altii – 13 ani de raset in barba.
La aproape 10 ani de la revolutia din decembrie 1989, pe 15 iulie 1999, Curtea Suprema de Justitie dadea pima sentinta intr-un dosar important in care acuzatii erau chemati sa raspunda pentru ordinul dat militarilor pe care ii aveau in subordine de a deschide focul impotriva demonstantilor pasnici. Generalii Mihai Chitac si Victor Atanasie Stanculescu, erau condamnati la 15 ani de inchisoare pentru omor deosebit de grav, iar Ministerul Apararii Nationale era obligat la plata a cateva zeci de miliarde de lei drept daune morale urmasilor celor ucisi si ranitilor. -Generalul Chitac dadea ordine la Catedrala: <Daca misca vreunul, trageti in ei! La canaliile astea le trebuie revolutie, las ca le aratam noi revolutie!> si a tras un foc automat in multimea de pe treptele Catedralei. Nervos, generalul le reprosa militarilor ca nu au inconjurat Catedrala, ca sa nu scape nimeni de acolo- – declara capitanul Paul Catalin Marin in fata instantei Curtii Supreme. In ceea ce-l priveste pe generalul Stanculescu, chiar fostul ministrul de interne Tudor Postelnicu declara ca -generalul Nuta mi-a raportat ca de atacatori se ocupa Victor-.
O decizie contestata
Chiar daca declaratiile martorilor si expertizele efectuate in cauza au aratat ca cei doi generali au fost cei care au dat ordin trupelor Ministerului Apararii sa deschida focul impotriva manifestantilor, nu putini au fost cei care au luat foc la auzul vestii ca generalii au primit 15 ani de inchisoare. Marii politicieni a tot stiutori au declarat imediat ca hotararea are la baza motive politice si ca prin aceasta decizie se loveste in prestigiul armatei. Oficialii MApN s-au grabit si ei sa-i apere pe condamnati, gasind tot felul de scuze, chiar daca se stia cu precizie ca armele din care au plecat gloantele ucigase apartineau armatei si nu unor teroristi invizibili. Singurii care s-au bucurat, atat cat le-a permis durerea din suflet, au fot parintii, copiii si prietenii celor care si-au pierdut viata. In sfarsit, dupa 10 ani de asteptare si doi ani de procese istovitoare, exista un vinovat, iar justitia il si condamnase. Daunele morale si materiale acordate veneau sa compenseze pierderile suferite, dar valoarea acestora nu era decat simbolica.
Onoare de general
Dupa ce, pe tot parcursul procesului, generalul Victor Atanasie Stanculescu se prezentase in fata instantei pentru a-si sustine nevinovatia, asistat de unul dintre cei mai scumpi avocati specializati in drept penal, imediat dupa citirea sentintei Stanculescu dispare in ceata. Om de onoare si militar de cariera, Stanculescu refuza sa se supuna sentintei Curtii Supreme si fuge in Turcia. Neputinciaose ca de obicei, autoritatile nu fac nimic decat sa se lamenteze, in timp ce fostul ministru al apararii, eroul evolutiei, isi spala constiinta in apele Bosforului. In urma ordinelor sale date in decembrie 1989 la Timisoara s-au inregistrat 72 de morti si 253 de raniti prin impuscare. Mai modest, sau mai sarac, Chitac ramane in tara si ajunge in spatele gratiilor, de fapt in spitalul Penitenciarului Jilava si apoi la Spitalul Militar Central. Dorul de casa nu ii macina perea mult pe marii generali, pentru ca revenirea la putere a revolutionarului Ion Iliescu inseamna si atacarea deciziei de condamnare si suspendarea executarii pedepselor.
Final incert
Pe toata durata procesului, avocatii au incercat sa demonstreze instantei ca Stanculescu si Chitac nu au facut altceva decat sa respecte disciplina militara si legile in vigoare la acel moment, nefiind cu nimic vinovati ca Ceausescu, in calitate de comandant suprem al Armatei, a ordonat trupelor sa deschida focul impotriva populatiei. Pe aceleasi considerente s-au bazat si cei care, in incercarea de a-i exonera pe cei doi generali de vina, i-au pus in libertate si au formulat un recurs in anulare. De la acel moment au trecut doi ani, doi ani in care nu s-a mai intamplat nimic. Adevarul despre revolutie, promis de politicieni, a ramas ascuns in fumul dens al dezinformarii si al intereselor de casta. Gustul amar al celor care au supravietuit ranilor provocate de gloantele armatei nu a fost indulcit de legi care au acordat privilegii doar profitorilor acelor zile tulburi din decembrie. In rest, nimic, doar lacrimi si durere pentru cei care s-au jertfit pe altarul unor idealuri distruse de minciuna si coruptie.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
