-El Sadai- inseamna -Dumnezeu Atotputernic- in limba ebraica. Numele acesta si l-a luat o fundatie oradeana care vrea sa treaca drept umanitara si al carei scop declarat este integrarea in societate a tinerilor iesiti din orfelinate.
Saptamanalul -Bihoreanul- a descoperit insa ca fundatia practica o metoda abila de exploatare a orfanilor, un fel de sclavagism de moda noua.
Tinerii, gazduiti intr-un camin al fundatiei, muncesc la o fabrica de incaltaminte, dar salariile le sunt puse sub lacat de catre asistentii sociali de la El Sadai. O singura data pe luna li se dau 300.000 lei, bani de buzunar. Si sunt obligati sa se limiteze la bonurile de masa pe care le primesc. Altfel, fac foamea, drept pedeapsa. N-au voie sa ceara mai mult, pentru ca li se pun -buline negre- si sunt amenintati cu evacuarea…
Trasatura tristetii
Copiilor crescuti in orfelinate le ramane ceva intiparit pe fata. Chiar si atunci cand trec de varsta adolescentei. O trasatura pe care cei crescuti intr-o familie normala nu o au. Poate absenta afectiunii e cea care si-a sapat loc pe chipul lor. Sau foamea indurata. Poate teama de cei printre care au crescut…
Trasatura se distinge la oricare dintre cei 12 tineri care locuiesc in caminul din strada Poienitei din Oradea. Sunt opt fete si patru baieti, cu varste intre 18 si 21 de ani. Cum au devenit majori, conducerea orfelinatului i-a presat sa-si gaseasca un loc de munca si sa se mute, pentru ca nu mai pot fi intretinuti din banii statului. De voie, de nevoie, tinerii au sustinut un interviu pentru a fi incadrati intr-un proiect al fundatiei -El Sadai-. Un asistent social le-a expus intr-o lumina atragatoare proiectul. Potrivit acestuia, fundatia urma sa-i invete sa-si gospodareasca banii castigati si sa-i ajute sa se integreze in societate. Cu alte cuvinte, sa aiba un trai normal. Pentru a fi acceptati, era necesar sa fie angajati undeva. Fundatia le-a gasit o slujba si celor care n-au reusit sa o faca. Iar pentru a-i gazdui, a cumparat parterul caminului de nefamilisti al fostei intreprinderi Infratirea, unde a angajat un administrator, un anume Sandu Olar.
-N-avem parinti-…
Stau cate doi in camera. Incaperea e sarac mobilata. Un singur dulap si un pat. La intrare exista o nisa, in care se afla un aragaz cu doua ochiuri si o masa. indeplineste rolul de bucatarie. Chiuveta lipseste. Exista doar un spalator comun, pe hol. Prin usa deschisa a acestuia razbate un miros greu de varza acra, amestecat cu cel de igrasie. Inauntru, o fata spala vase.
Corina lucreaza la un atelier de croitorie de aproape jumatate de an. Castiga peste trei milioane de lei. Cu toate astea, e saracacios imbracata. Acelasi aer de saracie il respira si colegele ei: Erzsi, Eliza si Gyongy. Muncesc toate la o fabrica de incaltaminte. Si au salarii care bat peste trei milioane. Majoritatea locuiesc in camin de mai bine de un an. Daca sunt intrebate cum se descurca in cadrul fundatiei sau cum le ajuta aceasta, se uita circumspect in toate partile si soptesc: -Nu prea bine. Dar n-avem unde sa stam in alta parte. Nu ne descurcam singure. N-avem parinti care sa ne apere-. In naivitatea lor, cred ca, desi muncesc, nu sunt capabile sa se intretina singure. Cand, de fapt, tocmai asta fac. Dar cei de la fundatie omit sa le spuna.
Buline negre
Le e teama sa stea de vorba cu strainii sau sa primeasca musafiri. -Trebuie anuntate doamnele din birou-, spun ele. -Altfel, ne pun o bulina neagra. La mai multe buline, ne arunca in strada!-.
Pedeapsa cu bulinele e puerila si trista. Regulile in interiorul caminului sunt stricte: stingerea se da la ora 22.30; in camera se pastreaza curatenia. Firesc. Dar nu la fel se poate spune despre regula cu banii, instituita de directoarea fundatiei, Lidia Pop. Orfanilor li se impune sa predea tot salariul asistentei sociale. Banii sunt virati in banca, in conturi personale, de firma la care sunt angajati. Cardurile tinerilor sunt pastrate insa de asistenta sociala. Daniela Jirca stie codul fiecarui card si opereaza scoaterea sumelor din banca. -Cand au nevoie de bani, le dau-, sustine ea. -Nu putem sa-i lasam pe mana lor, pentru ca nu le cunosc valoarea si pot fi inselati. Sau ii cheltuiesc pe toti intr-o singura zi. Uite, Erzsi, de exemplu – arata asistenta spre o fata – si-a cumparat multe sapunuri!- -Da* cu ce era sa ma spal, doamna?-, intreaba tanara.
Mica revolta
Asistenta lasa sa se inteleaga ca tinerii pot apela oricand la -seifurile- din birou. Dar abia asteapta sa paraseasca femeia incaperea, ca fetele se destainuie: -Nu primim bani decat o data pe luna. Ne da 300.000 de lei. De buzunar. Usa biroului asistentei e tot timpul inchisa. Si daca cerem bani, ne amana: <Iti dau maine, poimaine>. Dar nu ne mai da-.
-Eu mi-am cumparat o pereche de adidasi cu 200.000 si mi-au ramas bani-, arata, mandra, Tereza, multumita ca are si atat.
Emeric e cel mai curajos: -Vreau sa spun adevarul. Asta-i sansa noastra!-, le spune el fetelor. -Stau de doua luni aici si am primit o singura data 300.000 lei. Cu salariul meu nu stiu ce s-a intamplat-. Si baiatul arata -fluturasul- primit de la firma. Castiga 2,4 milioane de lei, plus bonuri de masa de 1.150.000 lei. Banii nu ajung in mana lui, doar bonurile. -Trebuie sa mananc din ele o luna intreaga-, spune el.
Invatati cu macaroanele…
Asta e tot o regula de-a fundatiei. Sa le ajunga pana la sfarsitul lunii. Ca asa se intampla in realitate, o recunoaste chiar asistenta. -Sunt invatati cu mancare slaba-, spune ea. -Asa s-au obisnuit prin orfelinate. Pentru ei nu e o problema sa manance cartofi sau macaroane. Sunt care fac economie. Raman si cu opt bonuri pentru luna urmatoare-. Cine nu stie sa traiasca doar cu un milion, e criticat. Cei care si-au consumat bonurile inainte de incheierea lunii sunt lasati sa rabde putin de foame. Asa, cat sa se invete minte! Nestiind cat si cum au dezvaluit orfanii – scapati de sub supraveghere pentru o clipa – asistenta le confirma, fara sa vrea, spusele. -Le dam 300.000 lei o data pe luna. Insa, daca vor sa-si cumpere o pereche de blugi cu 400.000-500.000 de lei, le completam suma, ca nu suntem zgarciti-, spune Daniela Jirca, senina, ca si cum ar fi vorba de o favoare! Cu banii ramasi, cam 1,6 milioane lei pe orfan, -platim apa, curentul si caldura; chirie nu le luam-. Un calcul simplu arata insa cum chiria e platita, de fapt, cu varf si indesat.
Doi ani
-Ei sufera de retardul copiilor orfani-, incearca asistenta sa dreaga busuiocul. -Nu spun intotdeauna adevarul. Depinde ce toane au-. Nu termina bine de spus, ca in birou navaleste o fata mica de statura, cu o fata incruntata. -Sa-mi dati 10.000 de lei, sa-mi cumpar paine-. -Mai tarziu-, o domoleste femeia, impingand-o spre usa. -Nu. Acum!-, spune fata, energic. Rosie ca para, Daniela Jirca se scuza: -Fata asta, Dana, este pedepsita. Si-a cumparat in schimbul bonurilor o plapuma. Trebuie sa invete ca bonurile sunt doar pentru mancare. Acum o sa rabde putin. O sa manance de la ceilalti-. Si Dana e nevoita sa rabde. Desi banii ei stau bine mersi in seiful fundatiei…
E prima serie de tineri aflata in grija fundatiei El Sadai. Ea ii gazduieste doar pentru doi ani. Dupa expirarea timpului, tinerii se trezesc in mijlocul strazii, nevoiti sa-si caute o chirie.
Contactata de saptamanalul -Bihoreanul-, directoarea fundatiei, Lidia Pop, a refuzat sa faca vreo declaratie.
Angajatorii sunt stupefiati
Afland ce se intampla cu salariile orfanilor, reprezentantii firmei care i-a angajat pe acestia au fost stupefiati: -E jalnic!-. In fabrica, ordinul patronului strain, o persoana miloasa, este ca de orfani sa nu se atinga nimeni, indiferent ce reduceri de personal se opereaza. -Ei vor pleca ultimii din fabrica mea-, a decretat omul de afaceri. Angajarea lor a fost mai mult un act de caritate, pe care, din cate se vede, altii l-au transformat intr-un beneficiu personal. Firma i-a angajat cu carte de munca, plateste toate darile aferente, dar tinerii primesc, de fapt, o suma infima in schimbul muncii prestate la fabrica. Pozitia oficiala a societatii comerciale este ca politia si Parchetul ar trebui sa se sesizeze. Responsabilii firmei iau in calcul si varianta de a le plati orfanilor salariile cash, nu pe carduri, pentru a putea beneficia nemijlocit de bani.
Un nume controversat
Proprietara fundatiei El Sadai, Cornelia Derecichei, e o fosta asistenta sociala la un centru de plasament din Oradea, care a emigrat in SUA in urma cu mai bine de 10 ani. In aprilie 2000, sotul ei, Alexandru Derecichei, fost strungar, a reaparut pe firmament in mod fulminant: a cumparat de la FPS pachetul majoritar de actiuni (70%) al intreprinderii Infratirea. In momentul achizitionarii, nepotul lui, Gavril Ciordas, era director. Potrivit contractului, Derecichei se obliga sa achite in patru rate un milion de dolari, sa faca investitii de 1,5 milioane de dolari, sa faca rost de contracte externe si sa nu faca disponibilizari. A achitat o singura rata, de 160.000 de dolari, si a facut si concedieri, astfel ca, in 2001, contractul s-a reziliat. Derecichei si-a luat catrafusele si a plecat, dar nu cu mana goala! Cat timp a fost contractul in vigoare, rezidentul american a vandut mai multe active ale intreprinderii: doua camine de nefamilisti, o gradinita, clubul infratirea – toate fara licitatie. Practic, si-a dublat cei 160.000 de dolari. Intr-unul dintre caminele de nefamilisti a pastrat doar parterul, unde functioneaza Fundatia El Sadai, apartinand sotiei sale.
Vorbe
-Politia nu poate intreprinde cercetari decat atunci cand este sesizata. Daca acesti tineri se simt lezati in drepturile lor, trebuie sa depuna o plangere la noi. In acest fel, vor fi audiate ambele parti, stabilindu-se daca se poate retine comiterea unei infractiuni-, afirma inspectorul principal Ioana Indries, purtatorul de cuvant al Politiei Bihor. La randul sau, seful Inspectoratului Teritorial de Munca, Ilie Negrutiu, spune ca -e o situatie delicata. Fiind vorba de drepturi salariale, in mod normal intre fundatie si acesti tineri ar trebui sa existe angajamente scrise. Inteleg ca este doar un acord tacit. Situatia e oarecum la limita legislatiei. Suntem decisi sa facem o verificare, impreuna cu Garda Financiara. Sa vedem daca, intr-adevar, asa se intampla-.
-Obligatia noastra de a-i supraveghea pe orfani inceteaza in momentul in care acestia sunt majori si parasesc centrele de plasament. Colaborarea cu fundatiile care se ocupa de preluarea lor e formala. Stim ca acestea exista si-i indrumam pe orfani inspre ele. La fel s-a intamplat si-n cazul fundatiei El Sadai. In schimb, programul lor de consiliere sau metodele folosite ne sunt straine. Daca asa se intampla, ca tinerilor le sunt luati banii, atunci nu e in regula. Dar e numai o opinie. Pentru ca noi nu putem impune fundatiei sa faca altfel-, considera Alina Tica, purtator de cuvant al Directiei de Protectie a Copilului.
Liliana Sime (-Bihoreanul-)
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
