Ieri, -Curentul- a prezentat rezultatele barometrului de opinie INSOMAR, realizat in perioada 1-3 iunie. Am incercat, in materialul de astazi, sa vedem evolutia imaginii Guvernului dincolo de cifrele seci, nu numai ca raspuns punctual al electorului, ci si din punctul de vedere al creatorului de imagine.
Nastase dupa Nastase, la jumatate de an de la investitura
In luna februarie, in articolul -Nastase dupa Iliescu-, analizam evolutia increderii/neincrederii populatiei in institutiile civile si politice, in liderii politici ai momentului, precum si atitudinea opiniei publice fata de situatia economica si fata de nivelul de trai.
Constatam la momentul respectiv ca, spre deosebire de toate celelalte institutii ale statului, institutiile puterii politice centrale (Parlamentul, Guvernul si presedintele) -traiesc- prin personalitatile publice care le conduc sau din care se compun. Mai mult, la fiecare nou inceput (a se citi momentul imediat urmator desfasurarii alegerilor generale), opinia publica acorda -un vot in alb- noii puteri, personificata in cele trei institutii politice amintite. Se inregistra astfel o echivalenta in ceea ce priveste aprecierea pozitiva acordata de populatie activitatii desfasurate de Guvernul Ciorbea, respectiv Nastase: 50% incredere in martie 1997 si 50% incredere in ianuarie 2001 (date IMAS).
La aproape jumatate de an de la investitura, increderea populatiei in Guvern a scazut usor, dar a inregistrat valori relativ apropiate, acestea variind intre 57,9% in februarie 2001 si 52,0% in luna aprilie 2001 (date INSOMAR). Cea mai puternica eroziune din punctul de vedere al increderii populatiei se inregistreaza in cazul activitatii Parlamentului. Institutie asimilata de opinia publica cu spatiul in care deseori primeaza interesele individuale sau de grup in detrimentrul intereselor electorilor, Parlamentul inregistreaza 43,5% incredere in luna februarie, 37,9% incredere in luna martie si doar 33,5% in luna aprilie.
Remarcam faptul ca in intervalul analizat (februarie-aprilie) si o alta institutie inregistreaza o usoara crestere din punctul de vedere al increderii: sindicatele. Astfel, in luna februarie, 27,0% dintre respondenti aveau multa si foarte multa incredere in sindicate, in martie – 30,4%, iar in aprilie – 33,6%.
Devine astfel interesant de analizat, din punct de vedere al imaginii, triunghiul Guvern – Parlament – sindicate. Dominate de membrii partidului de guvernamant, toate cele trei institutii si-au propus sa isi evidentieze latura actionala. Astfel, in momentul imediat urmator alegerilor generale, opinia publica a creditat cu valori insemnate increderea in aceste institutii. Mai mult, s-a incercat, de catre ministrul Dancu, sa se realizeze un semn de egalitate intre interesele sindicatelor si interesele Guvernului. Acest semn s-a concretizat ulterior in semnarea pactului social intre cele doua parti. Este momentul in care Guvernul facea primii pasi in crearea unui construct de imagine unitar, sindicatele beneficiind si ele, din plin, de acest capital de imagine.
Pactul social a reprezentat o axa imagologica centrala in strategia PDSR. Aceasta axa a fost dublata de activitatea intensa sustinuta de Parlament si de colaborarea punctuala (dar foarte vizibila) cu reprezentantii UDMR.
Perioada de -prietenie neconditionata- dintre cele trei institutii a durat pana in luna martie, moment in care mass-media impune pe agenda publica primele semne ale disfunctionalitatilor de colaborare dintre aceste institutii. S-au semnalat primele tensiuni la SIDEX Galati, la ALRO Slatina, la CSM Resita, ceea ce a determinat evidentierea laturii actionale a sindicatelor. Din punctul de vedere al imaginii, este momentul de rascruce in care cei trei parteneri -egali in imagine- incep sa fie perceputi in mod diferit. In acest moment, imaginea sindicatelor devine mai intensa si mai focalizata, iar Guvernul si Parlamentul capitalizeaza un procent din ce in ce mai scazut de incredere.
Increderea in Guvern, la nivelul electorului obisnuit, este increderea pe care acesta o acorda in mare masura premierului. Fiind una dintre cele mai puternic personalizate institutii, imaginea Executivului se afla intr-o relatie de totala dependenta de evolutia imaginii premierului. Evidentierea discordantelor de opinie dintre premier si ministri este pericolul major care planeaza asupra omogenitatii echipei Nastase, cu consecinte imediate asupra credibilitatii primului-ministru.
Mass-media inceputului de an a prezentat activitatea Executivului mai degraba la nivel global, mai putin pe fiecare minister in parte. Din aceasta cauza, erodarea imaginii s-a resimtit mai ales la nivelul primului-ministru si mai putin la cel al ministrilor (ministri care nu poseda un capital semnificativ de imagine).
In prezent, mass-media a inceput sa sanctioneze punctual activitatea fiecarui ministru (vezi cazul ministrilor Rodica Stanoiu, Ovidiu Musetescu sau Hildegard Puwak). Din punct de vedere al imaginii, inregistram o dispersie a imaginii initiale – unitare si focalizate – si transformarea ei intr-o imagine difuza, cu tendinta de incoerenta.
Miscarea tactica inteligenta a inceputului de mandat prin care s-a stabilit o relatie de imagine intre Guvern, Parlament si sindicate apare in acest moment ca o amenintare. Daca initial Guvernul a beneficiat de imagine prin semnarea pactului social, acum, sindicatele solicita si o -achitare- a costului acestei imagini.
Tipologii
Inainte de a incerca sa clasificam actiunile de imagine ale actualului Guvern, vom evidentia cateva aspecte de ordin general.
In primul rand, trebuie spus ca Guvernul Nastase este primul care manifesta o preocupare serioasa fata de felul in care este perceput la nivelul opiniei publice. De altfel, potrivit datelor statistice, in primele luni de guvernare, singurele cresteri s-au inregistrat la productia industriala si in privinta nivelului de incredere a populatiei. Actualul Guvern este singurul care si-a imbunatatit procentul de incredere in primele luni de la investire. Toate celelalte care i-au precedat au pornit de la un nivel relativ ridicat, dupa care a urmat o curba usor descendenta.
Artizanul acestui rezultat pozitiv in plan de imagine este premierul Adrian Nastase, care conduce detasat in clasamentul increderii fata de membrii Executivului. Spre deosebire de tehnocratii din guvernele anterioare (incepand de la Stolojan si Vacaroiu si pana la Mugur Isarescu), Adrian Nastase vine cu un discurs total diferit, axat pe formulari cu o mare incarcatura simbolica, ce induc reprezentari relevante in mentalul cetateanului obisnuit. De aceea, Adrian Nastase este principala componenta a imaginii pe care o are Guvernul pana in momentul de fata.
In al doilea rand, se observa o coordonare mult mai coerenta in actiunile de imagine, care nu este echivalenta nici cu -legea tacerii- impusa in timpul guvernarii Vacaroiu, nici cu -armistitiul preelectoral- asumat tacit de membrii Guvernului Isarescu. Nu este deloc intamplator faptul ca cei mai vizibili ministri sunt, in cea mai mare parte, cei care un cuvant greu in PDSR. Aceasta este dovada ca actualul Guvern si-a asumat in mod explicit o strategie de imagine si ca cei mai importanti lideri din partid si-au impartit sarcinile pentru aplicarea ei.
Astfel, din perspectiva analizei de imagine, Guvernul se imparte in trei categorii. Prima este reprezentata de Adrian Nastase, care este dirijorul intregii orchestre. A doua, compusa din Octav Cozmanca, Rodica Stanoiu, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu, Dan Matei Agathon, are rolul de a propaga acelasi mesaj, in mod unitar, pe linia ministerelor reprezentate. Cea de-a treia este a ministrilor a caror singura sarcina este de a -iesi cu fata curata- din diversele situatii dificile care se pot ivi in activitatea ministeriala. Intre ultimele doua categorii, mai exista una hibrida, reprezentata de ministrii care sunt vizibili prin specificul ministerului pe care il conduc, dar care nu par a juca un rol esential in constructia de imagine (Mircea Geoana, Ovidiu Musetescu, Mihai Tanasescu).
In aceste prime luni de guvernare, aparitiile mediatice ale ministrilor au impus trei concepte de imagine: -anchete-, -demiteri- si -programe/strategii-. La randul lor, aceste trei componente de imagine venite din perspectiva administrativa (executiva) converg catre conceptul central de -ordine/control-, a carui relevanta se rasfrange in plan politic. Nu e deloc greu de ghicit de ce s-a optat pentru acest concept. Avand in vedere structura parlamentara rezultata in urma alegerilor 2000, care a plasat PRM pe locul secund, principala amenintare cu care se confrunta Guvernul minoritar PDSR era de a lasa impresia ca nu poate stapani lucrurile, ca nu-si poate exercita eficient puterea cu care a fost investit prin vot. In acel context, derapajul in instabilitate ar fi insemnat in plan simbolic nu numai un esec al Guvernului, dar si o asociere cu ezitarile si cu incapacitatea de a stapani problemele care au caracterizat guvernele din legislatura trecuta.
Impunerea acestui concept trebuia sa se faca prin actiuni taioase si printr-un discurs transant, care sa puna capat indoielilor privind viabilitatea noului Guvern minoritar. In continuare, vom trece in revista cei mai vizibili ministri ai Guvernului Nastase, specificand tipul de actiuni mediatice care i-a caracterizat pana acum.
Miron Mitrea: -anchete- + -demiteri- = -ordine si control-
Este cel mai conflictual membru al actualului Guvern, fiind astfel al doilea vector de imagine (dupa Nastase), care intruchipeaza conceptul de ordine sau control asupra situatiei. Cele mai mediatizate dintre declaratiile sale au fost legate de declansarea unor anchete (a caror tinta este fosta putere) si de demiterile rasunatoare ale unor directori din domeniu.
Dan Matei Agathon: -anchete- si -proiecte-
Actiunile sale cele mai importante in plan de imagine s-au legat de mediatizarea unor anchete declansate in domeniul turismului, Dan Matei Agathon fiind, in acelasi timp, si cel care utilizeaza cel mai mult procedeul clasic al demnitarului care cunoaste baza problemelor pe care le administreaza – dese aparitii cu pantofii prafuiti de nisip pe plaja Marii Negre, inspectand starea -reala- a litoralului romanesc, inainte de inceperea sezonului estival. In acelasi timp, a reusit sa-si asocieze numele cu doua proiecte de interes pentru opinia publica – -Statiunea Europa- si -Parcul Dracula-.
Dan Ioan Popescu – -demiteri- si -strategii-
In mod similar, Dan Ioan Popescu si-a dezvoltat imaginea pe conceptele de -demiteri- si -strategii-. Dupa ce a facut curatenie in managementul sectorului energetic, acesta a anuntat finalizarea unei game largi de strategii (strategia sistemului energetic, a sectorului minier si pregatirea pentru iarna urmatoare), impunandu-si imaginea specialistului care are capacitatea de a struni problemele complexe din domeniu.
Octav Cozmanca – -ordine-
Alaturi de Rodica Stanoiu, Octav Cozmanca se afla in fruntea unui minister care are implicatii mai mult pe linie politica. Sarcina sa este de a -face ordine- in sistemul politic local. Impunerea controversatei Legi a administratiei locale, ca si cea a Legii Capitalei sustin imaginea unui Guvern care are forta politica de a-si impune punctul de vedere.
Rodica Stanoiu – -control- sau -stapanirea situatiei-
Tratarea cu dezinvoltura a unor probleme care au iritat atat restul clasei politice, cat si liderii de opinie, a pozitionat-o pe Rodica Stanoiu pe un plan superior fata de disputa politica de zi cu zi. Aceasta imagine de superioritate, de elita, este accentuata de esarfele cu care obisnuieste sa apara -doamna de fier-. Justitiara de clasa pare a nu se lasa intimidata de criticile dure venite din randul opozitiei sau de la reprezentantii presei. Increderea de care se bucura in momentul de fata se explica si prin faptul ca aceste critici au fost mai putin vizibile pe spatiul TV.
In categoria intermediara se remarca Mircea Geoana. Procentul mare de incredere care il plaseaza pe locul doi, dupa premier, se bazeaza pe imaginea sa de profesionist de cariera si pe rangul inalt pe care il reprezinta presedintia OSCE. Nefiind membru PDSR, Mircea Geoana nu a participat la impunerea conceptului de ordine sau control. In aceasta categorie, rolul jucat de Musetescu si de Tanasescu este al celor care se ocupa de -castanele fierbinti- ale guvernarii. Ei nu pot fi vectori de imagine, intrucat activitatea lor presupune cele mai mari riscuri de imagine, iar un esec al lor ar insemna, implicit, un esec al intregului Guvern (vezi cazul Radu Sarbu si Decebal Traian Remes).
Toti pentru unul (… si fiecare pentru sine)
Daca la capitolul imaginii publice demnitarii fostelor guverne au avut mari lipsuri, multe dintre esecurile persoanelor si politicilor promovate putand fi puse pe seama unor deficiente de comunicare si imagine, actualii guvernanti par a fi inteles foarte bine lectia. Existenta unei preocupari serioase pentru imagine surprinde maturizarea unei clase politice care intelege comandamentele unei democratii care incearca sa-si apropie definitia maximala de plebiscit de fiecare zi.
O analiza a presei ultimelor sase luni arata ca stirile de pagina intai, scandalurile care vand ziarul, sunt din ce in ce mai non-politice. In media, dezbaterea pe subiecte politice tinde sa se poarte in principal asupra chestiunilor economice si ale integrarii euro-atlantice, ceea ce arata clar intentiile Guvernului de a-si construi imaginea privind cu atentie agenda publica. Aceasta este deosebirea majora dintre Guvernul Nastase si guvernele Ciorbea si Vasile.
O alta mare deosebire intre prezentul Guvern si guvernele fostei puteri este ca imaginea publica a ministrilor nu se construieste concurential (nici nu se poate), pe seama colegilor din Guvern, ci paralel. Este vorba, pe de o parte, de lipsa situatiilor conflictuale dintre membrii Cabinetului si, pe de alta parte, de -rularea- grijulie a problemelor si ministrilor in mass-media, astfel incat sa fie evitata monotonia aparitiilor. De aici rezulta insa si o interesanta structura non-ierarhica a Cabinetului Nastase: nu exista ministere privilegiate formal, exista premierul si, departe in spatele lui, ceilalti ministri. Dovada este diferenta enorma la capitolul incredere (de 30% sau mai mult) dintre premier si ministri.
Exista totusi un minister privilegiat: Ministerul Informatiilor Publice. Imaginea acestui -minister al imaginii- ca si cea a titularului sau sunt aproape invizibile. Este un semn de profesionalism care, impreuna cu reactiile rapide si, in general, optime la problemele guvernarii, face din domnul Vasile Dancu unul dintre cei mai eficienti membri ai Cabinetului.
Prima jumatate de an a Guvernului Nastase marcheaza intervalul in care s-a realizat desprinderea de stilul de a construi imaginea pe seama mostenirii Guvernului anterior. Desi aceasta metoda de a crea imagine continua sa fie folosita in plan secund (dovada raportul asupra guvernarii Isarescu), principala modalitate de a crea imaginea este comunicarea cu mass-media. Adrian Nastase a inteles foarte clar importanta capitala a acesteia si nu si-a permis pana acum nici o gafa (majora) de imagine, folosind-o totodata la maximum pentru a-si transmite mesajele. Premierul a inteles ceea ce multi altii considera anost, plictisitor si de la sine inteles: imaginea solida, de anvergura, se creeaza incet, in pas de furnica, nu prin gesturi spectaculoase, ci profitand de fiecare ocazie si stand intr-o permanenta stare de alerta pentru a sesiza si utiliza pana si cea mai mica ocazie de a explica, amenda, remarca, perora, propune, specifica, intr-un cuvant, comunica. Un asemenea stil presupune internalizarea unui rationament de tipul -cat am pierdut nefacand activitatea x-, in opozitie fata de rationamentul curent -cat am castigat facand activitatea y- – ca intr-un slalom ce presupune ocolirea unor porti: fiecare poarta ratata reprezinta un punct in minus, o -tusa- mai putin in profilul final al competitorului.
Prim-ministrul Nastase si-a conturat un stil sobru de imagine, stil pe care l-a impus si ministrilor sai. Sansa pe care le-o ofera seful Guvernului este de a face treaba si de a arata ca fac treaba – nimic mai mult. De aceea, imaginea Guvernului se creeaza ca imagine a unei echipe care trage, echipa care are desigur o vedeta – premierul -, dar care vrea sa reuseasca in calitate de echipa.
Exista insa o suma de fapte ce nuanteaza aceasta realitate care ne apare a fi drept o reusita de imagine. Ar fi naiv sa credem ca un plan de creare a unei imagini unitare (care poate fi la fel de bine unul de masificare sau de aplatizare a curbei performantei colective ca suma a performantelor individuale) nu intampina o rezistenta naturala din partea ministrilor, oameni cu personalitati si interese diferite. Exista o competitie (surda deocamdata) intre ministrii Cabinetului Nastase, care manifesta uneori o nerabdare de a-si exercita functia (mai ales in aspectele ei mai placute, legate de imagine) asemanatoare cu cea a unor cai inaintea unei curse. Chiar daca exista o evidenta disciplina a Cabinetului si, in general, directia urmata a fost aceeasi, dupa un start general in forta, constatam ca, la fel ca intr-o cursa de fond, distantele dintre competitori incep sa fie vizibile. Ministri precum Miron Mitrea si Dan Matei Agathon au inteles rapid mesajul premierului si s-au acomodat cu evolutia la -stilul impus-: 1. fa treaba si arata ca o faci si 2. nu rata rarele ocazii de a puncta la -impresie artistica-. Pe de alta parte, exista tendinte de a nu respecta stilul dominant, ceea ce duce la crearea unor imagini pe alte coordonate decat cele oferite de functia ministeriala. Bune exemple sunt cele ale lui Octav Cozmanca si Dan Ioan Popescu, ministri care incearca sa-si creeze imagine si ca oameni politici, nu doar ca profesionisti ai actului guvernarii.
In concluzie, ceea ce vrea sa reuseasca Guvernul Nastase la nivelul imaginii este sa creeze senzatia de -n-avem alta sansa decat sa reusim impreuna-, pedaland pe frica de entropie si pe dorinta oamenilor de a vedea in fine un drum care duce spre ceva.
Concluzii
Fara sa minimalizam efortul depus pentru limpezirea activitatii Guvernului in ochii opiniei publice, crearea imaginii Guvernului are si o latura de -protectie informativa-: mass-media are nevoie de subiecte si trebuie sa existe cineva care sa le ofere, dar care, in acelasi timp, sa creeze premisele pentru ca fiecare minister sa fie lasat sa lucreze. Ministrii Cabinetului Nastase ies la rampa pe rand, ceea ce rezolva, intr-un fel, alternanta intre perioadele de munca si cele de vizibilitate.
Nu putem insa sa trecem cu vederea faptul ca, pe fond, Guvernul Nastase nu a facut mare lucru in aceasta prima jumatate de an. Marile promisiuni din campania electorala au fost amanate sine die, bugetul a fost adoptat cu mare intarziere si nu a multumit pe nimeni, privatizarea si restructurarea stagneaza, relatiile cu UE si cu institutiile financiare internationale sunt tensionate.
Imaginea este, in aceste conditii, mai buna decat performantele Guvernului. -Deficitul- poate fi acoperit, intr-o oarecare masura, de apatia sociala.
Pe de alta parte, asa cum am aratat mai sus, PDSR a incercat o strategie noua de imagine, legand Guvernul de sindicate si de Parlament. Jocul politic de pana acum, in care legi diferite sunt sustinute de majoritati diferite (fie PDSR – PRM, fie PDSR – UDMR, fie PDSR – PD – PNL), pare sa faca parte din aceeasi strategie.
Erodarea guvernarii va conduce insa, fatal, la momentul in care va trebui sa fie facut un sacrificiu. Nu credem ca acel moment este foarte aproape. Dupa cum se vede din evolutiile prezentate in grafice, erodarea este inca lenta si, pe deasupra, urmeaza perioada calma a verii. Putem prognoza insa, impotriva recentelor pronosticuri emotionale ale unor lideri de opinie, ca Adrian Nastase, sef de Guvern, dar si de partid, nu va sacrifica prea curand persoane din actualul Cabinet. Mult mai probabila este o miscare de imagine care sa focalizeze atentia opiniei publice in zona extraguvernamentala.
Dincolo de artificiile de imagine, nu putem decat sa remarcam ca -solstitiul- Guvernului Nastase a trecut. Guvernarea Vacaroiu a insemnat, o recunoaste insusi PDSR, o stagnare. O stagnare obosita, am adauga noi. Pericolul cel mare il reprezinta astazi perspectiva unei stagnari vioaie (ca imagine), care ramane, totusi, o stagnare.
Material realizat de MULTIMEDIA Political Communication, parte a grupului IMOLA Communications, in colaborare cu INSOMAR.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
