Ucraina acuza Romania de rea-vointa

-Romania <a tabarat> pe Ucraina din cauza Insulei Serpilor- sau -Romania nu va ceda Insula Serpilor- titra, ieri, cu litere de-o schioapa, presa electronica de la Kiev, comentand raspunsul Bucurestiului la acuzatiile formulate de Kiev, conform carora autoritatile romane ar -impinge intr-un impas negocierile- privind frontiera dintre cele doua tari. Invinuiri aduse, in spiritul strict al traditiei instituite de presa ucraineana in jurul acestui delicat subiect, dupa o noua runda de tratative, a 13-a, ce s-a desfasurat luni si marti, la Kiev. Poate cu scopul de a determina Alianta Nord-Atlantica sa-si revizuiasca hotararea privind integrarea Romaniei.

-Delegatia romana continua sa avanseze propuneri incompatibile cu acordul de cooperare si buna vecinatate semnat intre Romania si Ucraina, in anul 1997-, scria MAE de la Kiev in comunicatul dat publicitatii in acest sens. -In primul rand nu exista un acord de buna vecinatate, exista un tratat politic de baza care a mandatat cele doua tari sa incheie un tratat privind regimul de frontiera si un acord privind delimitarea platoului continental-, a tinut sa sublinieze secretarul de stat in MAE roman, Cristian Diaconescu. Ultimele discutii la nivel de experti -nu au adus rezultate pozitive-, informa, cu o unda evidenta de repros, textul diplomatiei de la Kiev. In cadrul negocierilor invocate, -partea ucraineana nu a dorit sa se angajeze in discutii de fond privind delimitarea platoului continental si a zonei economice exclusive la Marea Neagra-, a venit, prompt, replica MAE de la Bucuresti. Aceeasi institutie amintea, in context, ca, -in cursul dialogului bilateral romano-ucrainean la nivel de presedinti, prim-ministri si ministri ai afacerilor externe, precum si in cursul celor 13 runde de negocieri desfasurate pana in prezent, s-a reafirmat clar determinarea partii romane privind respectarea suveranitatii si integritatii teritoriale a Ucrainei, inclusiv in ceea ce priveste frontiera de stat existenta intre cele doua tari-.

-Generos- de dusmanoase

Ar trebui sa ne mire, sa ne puna pe ganduri, o asemenea abordare a problemei din partea Kievului? In nici un caz. Asemenea -atacuri- s-au mai inregistrat pe parcursul indelungatului proces de reglementare a celor trei probleme lasate in suspans de tratatul din 1997: frontiera fluviala dintre cele doua state vecine, delimitarea platoului continental ucraineano-roman si statutul Insulei Serpilor. Si intotdeauna acuzele oficiale au fost insotite de ample comentarii de presa, -generos- de rau-voitoare, chiar dusmanoase. Ideea fiind mereu aceeasi, si anume ca, prin politica ei expansionista, imperialista in opinia unora, Romania avanseaza pretentii teritoriale fata de Ucraina. Nici intalnirile la nivel inalt romano-ucrainene nu au reusit sa demonteze acest punct de vedere, desi presedintele Ion Iliescu a repetat de nenumarate ori, in prezenta omologului sau ucrainean, Leonid Kucima, care a sustinut pozitia romana, ca nu exista nici un fel de disputa teritoriala intre statele noastre.

Interpretari tendentioase

Lucrurile au mers pana acolo, incat orice tentativa intreprinsa de diplomatia de la Bucuresti de a urni din punctul mort procesul de negocieri a fost scoasa din cadrul relatiilor bilaterale si inscrisa in politica euro-atlantica a tarii noastre. De la deplasarea la Kiev, in ianuarie anul curent, a ministrului roman de externe, Mircea Geoana, ziaristii ucraineni au consumat tone de cerneala in stradaniile lor de a acredita ipoteza conform careia vizita presedintelui Iliescu este o simpla manevra tactica, menita sa convinga NATO si UE ca dialogul Bucuresti – Kiev este posibil, ca vinovatia pentru nesolutionarea divergentelor apartine Ucrainei si ca, din punctul de vedere al Romaniei, identificarea compromisului nu ridica probleme. Oficialii de la Bucuresti, scria, inca din iunie, saptamanalul -Zerkalo nedeli-, nu sunt -pregatiti pentru compromis si au de gand sa tergiverseze procesul de negocieri pana ce Alianta Nord-Atlantica va lua o decizie finala privind aderarea Romaniei. In conditiile in care coruptia, nivelul scazut al democratiei si situatia din economie sunt si asa obstacole serioase pentru intrarea in NATO, Romania nu-si poate permite si o cearta cu Ucraina-, explica sursa citata.

Cu NATO in spate

Pornind de la aceasta premisa, publicatia estima ca -este mult mai simplu sa-ti rezolvi treburile avand in spate puterea si autoritatea NATO: daca Romania va primi invitatia de aderare la Alianta, chestiunea frontaliera va deveni nu doar problema Bucurestiului, dar si a Bruxelles-ului. Iar NATO dispune de mult mai multe mijloace de presiune asupra incapatanatilor ucraineni, decat romanii-. Pe acest fundal, s-au gasit ziare care au recomandat presedintelui Kucima luarea de masuri corespunzatoare in vederea blocarii admiterii Romaniei in Alianta. Si nu este deloc exclus ca, prin aceste ultime acuzatii formulate la adresa Bucurestiului, cu numai cateva zile inaintea summitului de la Praga, Kievul sa fi dorit, de fapt, a arunca o umbra de indoiala asupra oportunitatii integrarii tarii noastre in Alianta. Poate, daca acest lucru s-ar fi produs in vara, sansele de reusita ar fi fost altele. Acum, insa, nu. De cand Ucraina este suspectata de trafic ilegal de armament in favoarea Irakului, Kucima a intrat in dizgratia liderilor occidentali. Nici prezenta lui la summitul de la Praga nu mai este dorita.

-Succes al diplomatiei romane-

Intrebarea care se pune este de ce Kievul nu a refuzat vizita presedintelui Iliescu, pentru a zadarnici astfel orice posibilitate de ajungere la o intelegere. Mai ales ca circumstantele, vezi demonstratiile antiprezidentiale care cuprinsesera, la acea data, intreaga Ucraina, erau de natura sa scuze orice revenire asupra agendei de lucru a liderului de la Kiev. Dar insusi Kucima avea nevoie de prezenta unui demnitar strain pentru a-si apara imaginea. Jocul insa nu i-a reusit. Dimpotriva, spre dezamagirea mass-media, presedintii Iliescu si Kucima au convenit ca, pana la 1 iulie 2003, sa se semneze tratatul pivind regimul frontierelor de stat. Fara a fi solutia ideala, formula gasita asigura o iesire din impasul creat. In ultima instanta, Romania a indeplinit recomandarea secretarului general al NATO, George Robertson, care isi exprimase dorinta ca Bucurestiul si Kievul sa gaseasca o solutie la disputa lor frontaliera. In viziunea presei de la Kiev, cuvintele lui Robertson ar fi trebuit sa sune ca un ultimatum pentru Romania. Oricum, si pentru Kucima ele au avut rezonanta unui indemn la ratiune.

-O oaza turistica-

Rezultatul convorbirilor de la Kiev a primit din partea presei ucrainene calificativul de -succes al diplomatiei romane-. Dar a percepe lucrurile exclusiv prin prisma unei confruntari permanente nu este, intotdeauna, o metoda constructiva. Este posibil ca ultimele acuzatii venite de la Kiev sa fie urmate de noi comentarii de presa, elaborate dupa acelasi scenariu. Or, acest lucru nu va face decat sa tensioneze relatiile dintre Bucuresti si Kiev, intr-un moment cand Ucraina nu are nevoie de asa ceva. In alta ordine de idei, nu trebuie uitat ca oficialii de la Kiev au demarat deja un amplu program de transformare a Insulei Serpilor intr-o -oaza turistica-. In acest sens, au fost alocate sume importante de la buget, a fost construita o intreaga strategie de actiune.