Primele trei tari foste comuniste carora NATO le-a oferit, in 1997, spre invidia vecinilor lor, sansa integrarii au avut mari dificultati in a micsora prapastia care-i desparte in termeni militari de mai vechii membri ai Aliantei Nord-Atlantice.
In cei trei ani scursi din momentul efectiv al aderarii, Cehia, Polonia si Ungaria au adus o dovada in plus ca motivele primirii lor in cea mai puternica alianta militara a tututor timpurilor nu a fost acela de a intari efectivele NATO, ci, mai degraba, de a impinge catre Est perimetrul euro-atlantic de securitate.
-Din punct de vedere militar-, recunoaste fostul ministru de externe al Poloniei, -nu eram chiar cel mai bine pregatiti dintre candidati-, chiar daca, la capitolul politic, reformele s-au realizat cu succes, iar democratia era solida inca inaintea admiterii.
Cel mai rau la capitolul reforma militara sta Ungaria, care a fost de altfel recent somata sa-si modernizeze armata. -Daca nu faceti acest lucru, atunci o sa aveti probleme-, a declarat insusi secretarul general al NATO, lordul George Robertson. Autoritatile ungare recunosc ca au mari probleme, dar arunca intreaga vina asupra fostului guvern, pe care il acuza de neglijenta. Adevarul este ca de patru ani Ungaria nu a achizitionat nici un nou echipament si ca prapastia tehnologica fata de ceilalti aliati este uriasa. Unele unitati nu mai sunt operationale, in timp ce armata nu poate asigura apararea in cazul unui atac cu arme chimice sau biologice. In plus, comunicarea cu NATO este greoaie, echipamentele fiind foarte vechi. Totodata exista bariera lingvistica.
In 1999, cand s-a integrat in Alianta, Ungaria era considerata un partener de incredere. La inceputul campaniei de bombardamente NATO impotriva Iugoslaviei, Ungaria si-a pus imediat spatiul aerian la dispozitia avioanelor occidentale. De atunci insa, Budapesta a fost tratata ca un aliat pe care nu te poti baza, se plang autoritatile ungare.
Oarecum la polul opus, adica cel mai bine plasata din cele trei tari aliate, este Polonia. Dispunand de mai multe resurse si un program de modernizare militara pe termen lung, aceasta a ajuns cel mai departe. Problemele raman: fortele armate sunt inca prea numeroase (pana in 2003 trebuie reduse la 150.000 de persoane, din care jumatate vor fi profesioniste), echipamentele invechite. Necesitatea intretinerii si pazirii acestora costa guvernul polonez nu mai putin de 60 milioane dolari anul trecut, bani care ar putea fi folositi pentru achizitii de tipul avioanelor de lupta care sa inlocuiasca vechile MiG-uri. In plus, procesul de scolarizare a militarilor este indelungat si costisitor, reforma avansand lent si in acest domeniu.
Undeva intre cele doua state se afla Cehia. Munitie si echipamente de pe vremea URSS, bariera lingvistica, un exces de infrastructura si o structura greoaie de comanda – acestea sunt doar cateva din problemele Cehiei. Ce sa mai vorbim de flota aeriana, care in trei ani va fi ca si inexistenta. Iar cumpararea unui avion de ultima generatie tocmai a fost amanata din cauza inundatiilor din vara, care au facut ca banii sa mearga in alta parte, pentru a acoperi necesitatile imediate. Nu este de mirare, in acest context, de ce autoritatile de la Praga au recurs la ajutorul celebrelor F-16 americane pentru a asigura securitatea reuniunii la varf care aduna crema liderilor din intreaga lume.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
